9,344 matches
-
privirile asupra mea și zise: Soliteraj, bineînțeles. Nu mă uitase! Soliteraj nu mă uitase! Era bine! Era viu! Ce fericit eram în acel moment! Deși uimit și confuz, eram cât se poate de fericit. Arvon avuse dreptate. Se retrase în cabina sa și apăsă pe câteva butoane. În câteva clipe, cât îi luă să-și scoată din nou capul pe geam, partea din spate a camionului începuse să se deschidă foarte încet. Se dăduse jos și, făcându-mi semn, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oricând fi suflat de vânt? În plus, nu lasă nimic inamicului. Toată lumea stătea cu respirația la gură pe măsură ce ultimii Gardieni se suiră în camioane și închiseră ușile. Apoi, soldații din tancuri ieșiră din ele și se refugiară toți patru în cabinele tirurilor. Imensele mașini se puseră în mișcare și plecară. Pentru un moment, crezură toți că visează! Gardienii au plecat? Chiar au plecat? De ce-au plecat? întrebă un puști din clasă. S-or fi speriat? făcu un altul. Dumnezeule ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Împăratul omului de vârstă mijlocie. Andrei, mecanicul vostru! răspunse scurt acesta, învârtindu-se în scaun. Unde vă duc? Ai o hartă a căilor ferate din Europa pe aici? Sigur, zise el atingând un ecran care stătea în partea opusă a cabinei sale. Am tot globul pământesc, dacă vreți! Acesta se lumină discret și prinse viață, în câteva secunde afișând continentul în culorile sale adevărate. Ce zonă vă interesează? Polul Nord! Care e cea mai apropiată stație funcțională? Apăsă pe ecran și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mai era și altceva? — Nu, spuse Marty. Mulțumesc foarte mult, Jennie. Capitolul 20 În sfârșit! Ellis Levine o găsi pe mama lui la etajul al doilea al magazinului Polo Ralph Lauren, pe Madison și Strada 72, chiar când ieșea din cabina de probă. Purta niște pantaloni albi de in și o bluză colorată. Se așeză în fața oglinzii și începu să se învârtă într-o parte și în cealaltă. Apoi îl văzu. — Bună, dragă, spuse ea. Cum ți se pare? — Mamă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și îmbracă-te. Te duc la prânz. Dar nu ai timp, zise ea, suspinând. Așa ai spus. — E în regulă. Vom lua prânzul, mamă. Mergem la Carlyle. Va fi bine. Ea își șterse nasul și ochii. Apoi se întoarse în cabina de probă, cu capul sus. Ellis își deschise telefonul rabatabil și sună la birou, ca să spună că întârzie. Capitolul 21 La Micul Dejun cu rugăciune dedicat Biotehnologiei de la Congresul American, în Washington, dr. Robert Bellarmino aștepta nerăbdător ca cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ia ajutoarea în brațe, haideți, doamna Neli, c-ați mai auzit texte la noi... și se uită cu fals reproș la Căpșuna, ce te-o fi apucat acuma?, asta s-o spui la teatrul tău din margine de București, în cabină, la o bârfă, băga-mi-aș picioarele, că nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Smoktunovski, la Moscova, în Hamlet și... — În Hamlet?, și Tina tresare curios, buzele i se usucă pe măsură ce secundele trec, rostește apoi încet, doar pentru ea: în Hamlet... — Ei, da, ce te miri așa, îți ziceam că a venit Smoktunovski la cabină și, la sfârșit, m-a îmbrățișat, spunându-mi moi maestrî!!!, maestrul meu, da, atunci am simțit că zbor. M-a văzut Aura Buzescu și a izbucnit: genial, chiar, genial!!! Eram chiar Hamlet! Dacă mă sună acuma Peter Brook și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porți, debarcând cu grijă castraveții, ceapa și roșiile. După ce a distribuit marfa, a urcat în cabină lângă noi și aruncându-ne o privire care se voia nu atât explicativă, cât mai degrabă de avertizare, a adăugat: - N-ați văzut nimic, nu-i așa? Ne-am gândit că e mai bine să nu întrebăm nimic și dacă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Victor, mai binedispus ca înainte, a oprit în dreptul cooperativei din sat, întrebându-ne: - Voi ce mâncați? Salam, pastramă, pâine și o sticlă de vin, e bine? Hai c-am plecat și vin imediat! Fără să mai aștepte, a sărit din cabină mult mai sprinten decât înainte, traversând în pas vioi strada și întorcându-se cu cele promise. Am înțeles atunci că munca îl înviorează pe om, pentru că ce altceva ar fi putut explica sprinteneala și buna dispoziție a lui nea Victor
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lângă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină. — Așa că i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit În 1983 În cazul Miller contra Davy Înseamnă... Se oprește brusc. Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sângele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicându-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e o săptămână și-o să ciocnim ouă roșii, o să mâncăm cozonac și-o să bem puțin vin, bucurându-ne de Învierea Domnului. Dacă ai să te simți În stare, o să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i dea o minimă explicație. O femeie Încă tânără, grasă, cu trei rânduri de burți ce se revarsă peste pantalonii ce pleznesc pe ea, stă pe un scaun În fața unei măsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Important e să ai urechile deschise și conștiința clară, să fii cel care vede, aude și înțelege, în acel moment, ce se spune. 14 iunie 1997 Acasă, pe Avenue de Granges-Paccot : alăptare, baie, griji, telefoane. Sun în România dintr-o cabină de la colțul străzii, acolo unde, în primele zile după venirea noastră la Fribourg, mi s-a încurcat printre picioare o vulpe. Era roșie, avea o coadă lungă și o privire înțeleaptă. Atunci mi s-a părut de-a dreptul fabulos
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
o coadă lungă și o privire înțeleaptă. Atunci mi s-a părut de-a dreptul fabulos, cu timpul am aflat că Fribourg e o mică pădure cu vulpile, cerbii și lamele ei, neobișnuit fusese doar faptul că vulpea aștepta în fața cabinei să termin de vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată pe un fel de colac („Eeee, madame, est-ce que par hasard voulez-vous
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
și Sullivan organizat de Societatea Anglo-Latesthiană în care Tripp joacă rolul principal, șeful poliției, care a urmărit spectacolul din rândul întâi, îi înmânează un buchet de flori împreună cu o carte de vizită prin care îi solicita o vizită urgentă în cabina sa, la un pahar cu vin. Aici șeful poliției îl informează pe Tripp că Ambasada Germaniei și-a exprimat nemulțumirea cu privire la activitatea sa. Tripp recunoaște că este dezamăgit. Șeful poliției se declară încântat de faptul că prezența lui Tripp va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le gust. Plec de la mall și trag valiza la o cabină telefonică de afară, desfăcându-mi cei doi nasturi de sus ai pantalonilor micuți de dril, care acum îmi presează dureros carnea. Când formez numărul, îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez durerea provocată de atâta mâncare, și mă blestem pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a găsit nimic altceva în afară de cărți ecranizate, așa că ia ziarul local lăsat de cineva pe masă lângă el, și-l răsfoiește alene. După o vreme, se decide să se întoarcă la hotel. Trece de colț și o ia pe lângă o cabină telefonică. Bărbat fiind, privirea îi rămâne ațintită la spatele perfect al femeii de la telefon. De ce nu există astfel de femei și în Anglia, se gândește el, uitându-se la curbele feselor ei tari și la coapsele musculoase și bronzate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu mine cu toate că-l uimisem, așa că mi-am asumat riscul. — Există...? m-am forțat să rostesc cuvintele. Haide! Haide!... Cabine de solar? La început, mi s-a părut că o să izbucnească în râs. După care chipul lui a căpătat o expresie de infinită milă și înțelepciune. A dat din cap. Nu, Rachel, nu există cabine de solar. Nici sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să rostesc cuvintele. Haide! Haide!... Cabine de solar? La început, mi s-a părut că o să izbucnească în râs. După care chipul lui a căpătat o expresie de infinită milă și înțelepciune. A dat din cap. Nu, Rachel, nu există cabine de solar. Nici sală de masaj? am reușit eu să șoptesc. Nici sală de masaj. Nu m-am mai obosit să mă apuc să înșir lista lungă pe care o aveam în minte. Dacă nu exista nici sală de masaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noaptea de grijă, văzând că nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină. Adică ați pus mâna pe mâner și pe geam? întrebă Cristi. Drăgan îl privi fără să răspundă. Se uita la comandant neștiind cine este tânărul care îl luase la rost. Poți vorbi fără grijă! îl liniști Pop. Dumnealui este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]