9,246 matches
-
de molimă, cangrenat, servind afrodisiace poporului. Petru Dumitriu... Autor al romanului Drum fără pulbere! mă întrerupe Șichy. Schima buzelor strălucitoare se vrea răutăcioasă. S-a găsit un prozator care să spurce martirajul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Geaba și-a pus cenușă-n cap. Geaba s-a scuzat: a fost pentru operă. Pentru operă fac orice. Care operă, care capodoperă justifică moartea cuiva? Petru Dumitriu lasă-mă să-mi duc ideea pînă la capăt, Șichy a beneficiat și el de ocazie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să fi fost Phönix după vîlvătaia Iordan, după incendiul Iordan, după jarul Iordan? Și cînd capturam o gripă, Iordan nu mă lăsa: în urechile înfundate auzeam concertele lui. Triluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da chiar casa mea. Mă voi duce singur pe Muntele Pleșuv și îi voi da Vrăjitorului tot ce am eu, în schimbul culorilor, să ni le dea înapoi, că nu are ce face cu ele.“ 5. Pinocchio s-a scuturat de cenușa cenușie care începea să se depună și pe el. Apoi a luat un cărucior și și-a pus casa pe cărucior. Și el a mers, a mers, până a ajuns la Muntele Pleșuv. Și a urcat, și a urcat, și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
încă participă, ducând faima satului nostru, atât în țară, cât și peste hotare. Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
-și model pe Gorki - devenind „Crai de curte nouă”. Mai târziu, când acesta ajunge la Paris, Virgil Ierunca refuză să-i strângă mâna întinsă, disprețuindu-l. Când a fugit prin Berlinul de Est și a ajuns la Paris, își toarnă cenușă peste cap acuzându-se: ” Nici nu vă închipuiți ce canalie am fost, mult mai mare decât spuneți voi”, dar era prea târziu să fie crezut. Pentru a opri sau măcar a tempera acțiunile anticomuniste ale cuplului Monica - Virgil Ierunca, spre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al cărții care începe cu dedicația: „închin acest volum admirabilului prieten și om de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru scriitor de a filozofa pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de iarnă. Ninsorile abundente, intens viscolite de la Moscova sunt o adevărată calamitate, iar în Danemarca zăpada a atins 6 metri. Anul 2010 este denumit anul catastrofelor cu incendii devastatoare, inundații catastrofale, cutremure cu mari amplitudini, ciumă în Haiti, norul de cenușă din Islanda, criză generalizată etc., etc., iar pe plan intern un masiv exod al populației spre stațiunile turistice de pe Valea Prahovei, dar și mulți accidentați ce aglomerează spitalele. Ghinionul lor! Au plecat să se distreze... și au ajuns de la bal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
postdecembristă o parcurge. Să revin la conținutul acestei scrisori: „Se vede treaba că anul 1965 e un an de încercări deosebite și pentru voi, ca și pentru mine... Chiar dacă e dureros ce ni se întâmplă, nu trebuie să ne turnăm cenușă pe cap și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la refuz. Ura Olgăi, care mocnea asemenea unor cărbuni nestinși aflați sub cenușa aparenței, era gata în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și noapte lucra la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că trebuiau să treacă șaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia. 3. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. 4. M-am rugat Domnului, Dumnezeului meu, și I-am făcut următoarea mărturisire: "Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșate, Tu, care ții legămîntul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5. Noi am păcătuit, am săvîrșit nelegiuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
am retras din mândrie, tat tvam asi Singur, dar altfel nu poți fi până-n moarte... 1.10.1960 Se clatină coloana ce mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu mă întîlnesc o dată să nu-mi bată capul cu fel de fel de soluții și cu proorocirea că, de nu se rezolvă chestia țăranilor, are să vie revoluția să facă praf și cenușă Bucureștii! Grigore tresări ca trezit dintr-o visare. În aceleași clipe, aceeași întrebare și-o pusese și el, căutîndu-i răspunsul. Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voi închide eu ochii. Nu știu de ce, dar mereu mă ispitește amintirea lui Teofil, fie iertat, și mi-e să nu mergi și tu pe urmele lui, de să se irosească toate pe aici și să rămâie numai praful și cenușa... ― Din partea asta poți fi liniștit, tată! glăsui Grigore simțindu-se în dreptul său. Iubesc și eu pământul cât și dumneata, te asigur, dar iubirea nu mă poate orbi să nu văd că și țăranii au dreptul să trăiască! Acuma Miron Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vezi bine că ne-or alunga! făcu gros și ursuz Trifon Guju. ― De ce să ne lăsăm?... Să nu ne lăsăm!... Că nu suntem cîini! izbucniră de-a valma mai mulți. ― Mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum și cenușă din tot neamul lor! răcni singuratic un glas subțire ca un fir roșu și atât de limpede, parc-ar fi coborât din văzduh. Toți se întoarseră spre Melinte Heruvimu, care ținea capul sus, să arate că nu se ascunde de ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl auzise tușind și scuipând. Și uite așa arde de la miezul nopții!... Cu ce arde acolo știu c-ar fi trăit boierește un an de zile tot satul, dacă nu și mai mult! ― Apoi las' să se aleagă scrum și cenușă din toate, că ele stăteau acolo degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să încerce Grigore a încercat Boerescu. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. Ascultă relatările celor trei cu un calm, parcă nici n-ar fi fost vorba despre averea lui prefăcută în cenușă. I se spuse că focul a pornit de la șirele de nutreț. Când s-a prins de veste, ardeau toate și flăcările cuprinseseră hambarele și grajdurile. Oamenii curții au sărit să salveze vitele. Cele mai multe însă au pierit, fiindcă abia se mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte odăi și la parter toată lumea spărgea și urla. Petre alerga ca un nebun, agitând barda. ― Foc!... Foc!... Praf și cenușă să se aleagă! poruncea Petre coborând în parter către cei ce soseau de afară. ― Puneți foc, fraților! strigau alții învîrtindu-se pe loc. ― Apoi așa da, Petrică! făcu Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul am răbdat toate nedreptățile! Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect! Grigore Iuga strânse în pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se poate! Cosma Buruiană venea mereu să ceară sfaturi și ajutoare, și mai ales să se jeluiască. Toate speranțele lui erau în despăgubirile de la stat, altfel și-ar fi luat lumea în cap, că țăranii i-au risipit și cenușa din vatră. De la dânsul a aflat Grigore că colonelul Ștefănescu, într-o clipă de deznădejde, a împușcat cu mâna lui trei țărani de la Vlăduța, pe care i-a dovedit că au pus foc conacului... La sfârșitul lui mai, după ce Halunga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aduceți aminte? Pe urmă istorisi cu mare lux de amănunte ce noroc a avut el de și-a salvat averea. O zi dacă mai întîrzia, deunăzi, când s-au întîlnit în tren spre Pitești, nu mai găsea decât praf și cenușă. Țăranii, mai îndrăciți în Dolj decât în alte părți, începuseră a da foc conacelor și a prăda. Au venit și la dînsul: cucoane în sus, cucoane în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venise vorba. — Cred că ar fi putut fi. Viața i-a cam înjumătățit visurile. Știi, a făcut multă închisoare, când era student... E o poezie de Tudor Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orfani. Și praful era peste tot, nu numai în mină. Când ningea la noi, pe la Petrila, pe la Uricani, Vulcan ori Aninoasa, trebuia să te uiți, hăt !, în cer, după zăpadă, până la pământ se făcea neagră, ajungea ca un fel de cenușă... — Și tot sindicatul v-a adus încoace, asta vrei să spui ? întrebă Rada și, cum Pavel Avădanei se simțea încurcat de privirile ei, se ridică, începu să caute în frigider și, apoi, meșteri ceva cu cuțitul, pe fundul de lemn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu, fără să-l ia în seamă. A căzut un avion american. L-am văzut și io, a ars cât a ars și p-ormă a rămas o droaie de fiare înnegrite. Oamenii veneau să-l vadă și răscoleau prin cenușă după te miri ce. Pe urmă s-au obișnuit cu drumul și au început să-și verse gunoaiele, ce să mai facă altă groapă, asta era numai bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după ce Isaia bâigui ceva despre veșnica pomenire, cam fără chef, căci între timp i se uscase gura, se depărtară fără să se mai uite înapoi. Totuși, ceva ce nu le dădea pace plutea între ei. Se traseră mai lângă foc, cenușa fumega încă, ațâțară un foc nou pe locul celui vechi, cu găteje mai mari, ca să mocnească îndelung. — Toate lucrurile care lumea zice că nu sunt bune, medită Bunelu, se fac folositoare într-o zi, ba începi să și crezi în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]