8,539 matches
-
adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din ei, perfect schimbați; nu pot să-l uit pe tovarășul Alecu Floareș, în preajma căruia m-am aflat în viață doar de două ori (la vizionarea premierelor mele de la Național), cum mi-a răspuns slugarnic
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o grămadă de (din) "lume bună", personalități ale literaturii și teatrului, unii adorați, alții contestați. Au trecut 46 de ani de-atunci, dar după-amiaza aceea brăileană îmi șade bine întipărită în memorie, nu știu de ce! Piesa se numea Asta-i ciudat! Și fusese montată, în orașul de pe malul Dunării, de un regizor fără strălucire, dar cu un destin spectaculos (grec fugit din patria natală și, printre altele, căsătorit, prin deceniul șapte, cu văduva lui... Lucrețiu Pătrășcanu!). După reprezentație, a urmat masa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și nu-i băga degetele ochi. Și mai adaugă cîteva exemple, anxietante. La exerciții, una dintre cursante se tot ascundea după colegi; cînd pedagogul o solicită, refuză să pună masca. Ți-e frică? o întreabă Mălaimare. Da! răspunde, sincer, studenta. Ciudat! Unui viitor actor să-i fie teamă de forța malefică a măștii!? Sînt surprins! Plec, îngîndurat... și intru într-un bar, să beau o votcă: mi se toarnă dintr-o sticlă pe care este tipărită... o mască! Renunț: dacă și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al cărui autor e, revine la alcool; cînd Roxana Croitoru atrăgea atenția meșterului că un actor avea o interpretare deviată, acesta-i răspundea, surprinzător: "Trebuie să-l lași să se obișnuiască cu personajul, să-l placă; apoi îi spui concepția!" (ciudat: noi sîntem obișnuiți invers!); "Vă lipsește școala englezească de teatru. Nu știți să treceți cuvîntul electric, de la unul, la altul, să fie între voi un fluid"; nu cuvîntul trebuie să fie expresiv, ci ceea ce se întîmplă sub cuvînt; Fugiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă și-i amintea cu obrajii încinși ca o roșie. I se păruse ciudat și lipsit de orice noimă acest fel de a-l ancheta, avusese îndrăzneala să întrebe motivul și răspunsul fusese la fel de înțepat precum ancheta, având în plus o vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui Telesio, caldul și recele se confruntă și se recunosc, căci,așa cum susține el, lumea trăiește în integritatea ei și are un singur suflet ce pătrunde peste tot și tinde spre un scop unic. Desigur, pentru astfel de idei pare ciudat că Biserica îl omagiază pe Telesio, dar o motivație ascunsă există fără îndoială, ceva există, și nu numai obișnuitul subterfugiu evoluționist. Dar nu m-ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un acord dintre Campanella și hoarda de păgâni. Nu am putut să ne dăm seama; cineva însă ne-a dat de înțeles că printre răzvrătiți se găsea un oarecare mobil, un baron, se pare. Ceea ce ni s-a părut deosebit de ciudat ca un om să-și sape singur groapa, căci țăranii ar fi intenționat să se răscoale în contra stăpânilor și să pună mâna și ei pe o sfoară de pământ. Ar fi putut un baron să fie de acord cu o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra raportului dintre Biserică și națiune ne relevă grosso modo limitele unui asemenea demers hermeneutic. Pornind de la o posibilă discuție asupra naționalității și a Bisericii, este de-a dreptul ciudat de a constata cum o anumită formă culturală, prost învestită, poate falsifica spiritul, alterând posibilitatea de a lua contact cu realitatea. În perioada interbelică circulau o serie de asemenea topoi: "Biserica ne-a salvat naționalitatea"; "Statul uită că este un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din operele lor s-a făcut cu sensul de diferiți de români, nu parte a poporului român. Legitimarea statalității moldovenești și a independenței din 1991 este dată, după ideile exprimate în același discurs, de proclamarea independenței în 2 decembrie 1917. Ciudat este faptul că, în anul următor, după alegeri, același Mircea Snegur se dezicea de moldovenism într-un discurs în fața Parlamentului Republicii Moldova. Într-un discurs pe marginea articolului 13 al Constituției el constata: „este lesne de înțeles că noțiunea de limba
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
al Partidului Comuniștilor recurg la tot soiul de falsuri sau chiar ciudate jocuri de cuvinte. Vasile Vieru arată, încă o dată, că „75,8% din întreaga populație a Republicii Moldova s-au declarat MOLDOVENI care desigur, se consideră că vorbesc Limba Moldovenească”. Ciudat cum poate domnul Vieru să vorbească în numele a trei sferturi din populația statului a cărui existență o susține. Oare o persoană care se declară ELVEȚIANĂ, „se poate considera” că vorbește Limba Elvețiană? Poate că domnul Vasile Vieru așa ar face
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
limba noastră” este limba română, că Iorga afirmă explicit, și Vasile Stati îl aprobă, că locuitorii de la est de Prut vorbesc aceeași limbă cu cei de la vest de Prut, dar numesc limba vorbită de ei pornind de la criteriul geografic. Este ciudat că Vasile Stati indică aici o sursă care contrazice toate teoriile sale. Lăudând cartea „tare bună și demult așteptată” a lui Victor Stepaniuc, Vasile Vieru critica aspru pe istoricul Ion Varta, „sărit de pe fix, întunecat de invidie”, care luase poziție
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
evident din următorul apel pentru alegerea candidaților Partidului Comunist: „Votați fraților creștini ortodocși, numai candidaturile propuse de Partidul Comuniștilor, căci numai acești oameni sunt pentru statalitatea Republicii Moldova, pentru națiunea moldovenească, pentru limba moldovenească, inclusiv, pentru unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Ciudat cum, întrun apel de susținerea al Mitropoliei Moldovei, sprijinul acordat de comuniști acesteia este menționat ultimul. Același nelipsit pseudoistoric Vasile Vieru vine cu o nouă teorie, parcă pentru a detensiona atmosfera și pentru a descreți frunțile. În 1812 Napoleon Bonaparte
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
lucra într-un interviu individual. Sunt două aspecte cărora le acordăm atenție: • Cât de ușor este să punem întrebările? Cuvintele sunt pronunțate cu ușurință sau ne poticnim atunci când punem întrebarea? O întrebare care pare simplă atunci când o scriem poate suna ciudat atunci când o pronunțăm cu voce tare. Dacă ne poticnim, trebuie să o reformulăm, pentru a o face mai ușor de exprimat - mai naturală în conversație. • Întrebarea li se pare neclară participanților? Ezită prea mult? Par dezorientați? Răspunsul lor arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
cea mai perfectă fortăreață, în care, unii din dușmanii săi pătrund fără a mai putea avea vreo șansă de scăpare. Organele interne acționează intercondiționat și imediat într-o perfectă înțelegere, demnă de invidiat de către orice strateg. Deși s-ar părea ciudat, toate organele contribuie la apărare fie prin mecanisme locale, fie integrate general. De exemplu: creierul se apără prin bariera hematoencefalică (BHE) și meninge, greu de străbătut; așa cum se știe măduva osoasă hematogenă și timusul au rol de a crea „armele
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
moral față de sine sau față de alții. Μ Dacă prin creativitatea intelectuală suntem sortiți să ne diferențiem Într-un mod tranșant, În schimb prin suferință suntem sortiți să ne apropiem tot mai mult unii de alții. Μ Oricât ar părea de ciudat, sunt oameni care nu pot Învăța sistematic (după metodele și principiile pedagogiei). Libertatea lor spirituală se opune oricăror constrângeri formale: dar orice exces al acestei libertăți interioare poate da naștere, În timp, unei voluptăți cerebrale, generatoare de patologie spirituală (de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
volum al celebrei Poetici a lui Aristotel, o lucrare nerepertoriată până atunci În bibliografii și În care filozoful grec și-ar fi continuat reflecția asupra literaturii, ocupându-se de această dată de problema râsului. Acuzat de Baskerville, Jorge se poartă ciudat. În loc să-l Împiedice pe anchetator să consulte cartea, Îl Îndeamnă dimpotrivă să o citească. Baskerville Îl ascultă, Însă, Înainte să o atingă, Își ia precauția de a-și pune o pereche de mănuși. E astfel În măsură să descopere primele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cele două personaje din Ferdinaud Céline, celebrul roman polițist al lui Pierre Siniac. Invitați, În primele pagini ale cărții, la o emisiune literară de televiziune, Dochin și Gastinel, cei doi autori ai bestseller-ului Java neagră se poartă cel puțin ciudat cu prezentatorul. Totul se petrece de parcă și unul și celălalt ar prefera să nu nu răspundă la Întrebările care li se pun În legătură cu o carte pentru care nu au decât să se felicite, pentru că le-a adus o avere și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
după o pauză) Am în mine un gol, un gol mare în care parcă mă prăbușesc... N-am plîns deloc și nu-mi vine să plîng... Mi-e teamă că n-am să plîng nici acolo... Știi, Vera, e ceva ciudat! Parcă mi-ar fi murit un copil și nu mama! Nu știu de ce! Azi noapte m-am gîndit la ea. Nu reușeam să-mi amintesc decît că-i plăceau ardeii grași copți, fără ulei, numai cu oțet și mămăliguță rece
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
1: La benzinărie am fost reperați, să știi... el a fost foarte aspru... Ea 1: Și crezi că acum... El 1: Nu știu... oricum, e bine să fim prudenți.... Ea 1: Mi-e frică. El 1: Ea se poartă foarte ciudat... mi-a dat înapoi o parte din manuscrise... să le ascund, mi-a zis... Ciudat... Ea 1: Trebuie să ne despărțim. El 1: Să zicem că da, dar cum? Ea 1: Eu o să plec... El 1: Deci, tot pleci în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Și crezi că acum... El 1: Nu știu... oricum, e bine să fim prudenți.... Ea 1: Mi-e frică. El 1: Ea se poartă foarte ciudat... mi-a dat înapoi o parte din manuscrise... să le ascund, mi-a zis... Ciudat... Ea 1: Trebuie să ne despărțim. El 1: Să zicem că da, dar cum? Ea 1: Eu o să plec... El 1: Deci, tot pleci în Franța? Ea 1: Nu, nu mai plec în Franța. Am renunțat. El 1: Cum ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
declarat el să fie miercuri! Păi da, domnule, să fie ce vrem noi! De ce să fie cum au hotărît alții? Uite că noi nu vrem să fie nici duminică, nici joi... chiar dacă e duminică sau joi... Și așa rămîne! Hm! Ciudat mai e și chiriașul ăsta al meu! în capul lui chestia asta cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Am întîrziat..., am întîrziat. Dosar nr.: Întîrziat pe dracu'..., mai e pînă ne dă numerele de ordine..., stai liniștit. Plutonierul: (uitînd că a salutat-o pe soția Dosarului) Săru' mîna doamnă... săru' mîna... (cei doi îl privesc ca pe ceva ciudat)... Doamnă, vreți să vă spun povestea vieții mele...? Dosar nr.: Lasă-ne, dom'le cu povestea vieții tale, o știu... o știm cu toții..., lasă-ne... Plutonierul: Dar eu vreau să i-o spun doamnei... Doamna n-o știe... Dosar nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
numiți... Pe dumneavoastră cum vă cheamă? Obiectiv nr.: Păi... Nae... Reporter 2: Aha... și pe dumneavoastră? Dosar nr.:...tot Nae... al doilea... Sursa dublă:...și pe mine al treilea...(arată spre Trimisul) și dumnealui e Nae al patrulea... Reporter 1: Ciudat! Sursa dublă: De ce?! Cînd ai un nume colectiv, n-ai nici o obligație față de el... Dosar nr.: Așa e..., cînd ai un nume numai al tău trebuie să ții cont de el... Sursa dublă: Asta dacă crezi că numele tău are
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
invenție tehnică, ordinatorul transformă învățarea tradițională a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a spiritului, calculatorul influențează puternic definirea proprietăților stării mintale și a reprezentării. Ciudat compromis între mecanismul simplu și pozitivist al lui H. Simon și bogata complexitate care frizează solipsismul a unui Varela, cognitivismul se află la intersecție. Nici unul, nici celălalt, și amîndouă în același timp, sfidînd criticile venite de pe margini. Vrînd să acopere
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
întregime fresca unui plafon baroc, împreună cu cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]