8,487 matches
-
a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica elenizare a cultului. Chiar dacă unele asemănări dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de cult cu tèmenos, altarul și templul cu parte internă și peristil, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să nu spunem că Întotdeauna, stratul grecesc (de cele mai multe ori de natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la fel, Menervaxe "Menerva" din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofico-religioase asupra religiei etrusce (mai ales orfismul și pitagoreismul originar din Grecia Mare) au favorizat fixarea unui sistem minim de raporturi Între puteri, sfere de intervenție și figuri divine, dar nu au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și tivs, „a soarelui” și „a lunii”, pentru semnalarea unei prime opoziții/corespondențe Între cerul diurn și cerul nocturn; o altă opoziție/corespondență există Între pul și metlõmq, „În văzduh” și „În pământ”, așezată pe fațeta concavă pentru calificarea intervenției divinității „de prag” leqam, „intermediară” Între cer și pământ; În afară de acestea, incisura umbilicalis, În apropiere de vescica fellea, o a treia polaritate („Olimpxe "Olimp"” versus „Hadesxe "Hades"”?) contrapune un Marisxe "Maris" favorabil (ceresc?), Însoțit de Herclexe "Hercle", unui Maris nefavorabil, Însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de contrapunerea, pe vesica fellea, Între Neq(uns), evident de apă și favorabil, și Maris, de foc și defavorabil. Aceste polarități fundamentale servesc la sublinierea mai puternică pe „ficat” a unei contrapuneri mai centrale Între două serii foarte asemănătoare de divinități capabile să ofere ostenta, „indicii”, despre care ne putem imagina că simbolizează templa opuse, poate cerul și infernurile. Numele acestor zei sunt Împărțite În două serii, una de șaisprezece, pe margine (așa-numita „bandă periferică”), și una de doisprezece (la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe margine (așa-numita „bandă periferică”), și una de doisprezece (la rândul ei Împărțită În două grupuri de câte șase) În partea interioară, astfel Încât lobul drept, pornind de la processus pyramidalis (caput iecinoris al surselor), să conțină cele opt, respectiv șase divinități favorabile (până la incisura umbilicalis, fissum din izvoare), iar lobul stâng cele opt (și șase) divinități defavorabile. În această optică, opozițiile radicale Între sfera htoniană și sfera uraniană, Între influențele pozitive și negative exercitate de diferitele zeități sunt mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două grupuri de câte șase) În partea interioară, astfel Încât lobul drept, pornind de la processus pyramidalis (caput iecinoris al surselor), să conțină cele opt, respectiv șase divinități favorabile (până la incisura umbilicalis, fissum din izvoare), iar lobul stâng cele opt (și șase) divinități defavorabile. În această optică, opozițiile radicale Între sfera htoniană și sfera uraniană, Între influențele pozitive și negative exercitate de diferitele zeități sunt mai degrabă o simplificare modernă decât o realitate antică: aceleași zeități pot avea sedes cerești și sedes infernale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfatul” unor dei consentesxe "dei consentes" sau al unor dei involuti; Întocmai, pe versantul hepatoscopic, primele trei „lăcașuri” favorabile ale benzii periferice a „ficatului de la Piacenza”, corespunzând sectorului nord-oriental al templum-ului ceresc, Îl arată pe Tin(ia) În compania altor divinități, pentru exactitate Cilenxe "Cilen", Qufxe "Èuf" (sau Quflqas) și - foarte probabil - Neq(uns); până și confuzele liste ale lui Martianus Capella Înregistrează o Întreită prezență a lui Jupiter (I, 45 sqq.). Această „coabitare” a zeilor În sedes din cer și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi trecut În lumea romană, care i-ar fi consfințit triumful la scară mediteraneană În virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce interpretări coerente ale semnelor prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Seneca Într-un foarte cunoscut pasaj din Naturales quaestiones (II, 32, 2): „noi socotim că fulgerele se formează fiindcă s-au ciocnit norii, ei (etruscii) Însă cred că norii se ciocnesc ca să se formeze fulgere. Căci, de vreme ce raportează totul la divinitate, ei sunt de părere nu că fulgerele vestesc ceva fiindcă s-au produs, ci că se produc ca să vestească ceva”1. Așadar voința divină este prin natura ei tainică, inexplicabilă, ascunsă ochilor obișnuiți, și se manifestă În semne complexe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale elitei culturale au putut formula o concepție transnaturală și transpersonală a divinului, având și ajutorul filozofiei „italice”, al celei platonice, epicureice și stoice. Ei au considerat că religia romană ar fi fost creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor entuziaști, inspirați de divinitate, care să exalte sărăcia. Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt lăudate pentru știința lor (cultuală), dar În comunitatea de fecioare situată În for nu au cultivat, nici stârnit, din câte știm, vreo spiritualitate mistică (Cancik-Lindemaier, 1990b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf. grecescul sphides; tubus, tuba: instrument de suflat, cf. grecescul stypos, stype; Via Potaxe "Via Pota": divinitate (singular și plural) de la Roma, cf. micenianul *woikos potnias*, „casa stăpânei”: prin etimologia populară expresia a fost pusă În legătură cu Victoriaxe "Victoria". Conform opiniei lui Peruzzi, numele de vase ar putea fi mărturia unor libații, instrumentele de suflat de purificare s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestei profesii. Și cărțile sibiline, care au fost aduse de la Cumae În vremea ultimului rege dintre Tarquinii, presupun faptul că duumvirii (II-viri sacris faciundis) și colaboratorii lor cunoșteau scrierea și tehnicile explicării ei și, de asemenea, și limba greacă. b) Divinități grecești În Roma antică 1. Mici obiecte În bronz, reliefuri și statuete de teracotă și ceramica găsită la Roma sau În Împrejurimile ei arată că o bună parte din mitologia greacă era cunoscută În epoca preși protorepublicană (van Buren, 1921
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar nu este sigur până unde se pot trage din ea consecințe valide pe plan istorico-religios. Este sigur oricum că imaginea nu a fost acceptată pentru ea Însăși, ci ca parte a unui cult4. Dianaxe "Diana" de pe Aventin este o divinitate federativă, după cum Artemisxe "Artemis" din Efes este o zeiță panioniană (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, 4, 25, 3-5; Titus Livius, 1, 45, 2; Tucidide, 3, 104, 3). Diana de pe Aventin - ca și cea din Efes - garantează azilul și ocrotește femeile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clasice ale croitorilor, navigatorilor, pescarilor și fierarilor, exista la Roma și un colegiu al „negustorilor de ulei spaniol”, un colegiu al sirienilor și niște collegia iuvenum 3. Toate asociațiile, chiar și cele al căror scop nu constă În venerarea unei divinități, au un oarecare complex sacral. „La sacrul sinod al atleților lui Herakles”, În anul 134 d.Hr., Împăratul Hadrian hotărăște un loc „...În care puteți să vă Înființați cultul și arhiva”1. Asociația are nevoie de ustensile pentru cult: statuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culina); În poziție dominantă, pe un munte, Înăuntrul/În afara așezării (sanctuare situate În afara zidurilor cetății); de o mărime stabilită, ca „altarul domestic” (lararium), mormânt sau loc de pelerinaj transregional. II. Momentele Zile festive regulate/neregulate, durată și frecvență cu privire la o divinitate; de exemplu: sacrificiu adus lui Jupiter la jumătatea fiecărei luni (regulat, scurt, frecvent). III. Persoanele/funcționarii/executorii 1. La Roma: pontifex, flamen-flaminica, augur, virgines Vestae, rex/regina sacrorum, XV-viri sacris faciundis; 2. Preoți: sacerdotes; administrator: magister/magistra; slujitor: minister/ministra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe "Lucius" Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), menținându-se În critica filozofică adusă cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este totuși Înțeleasă În nici un caz ca „primitivă”. Așa cum o dovedește ritualul de la Iguvium (Gubbio), pot exista rituri și teologii destul de complexe și fără imagini de mărime mare, legate de un anume loc (imobile) și antropomorfe. Rafinatul concept filozofic de divinitate are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica religiei cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot exista rituri și teologii destul de complexe și fără imagini de mărime mare, legate de un anume loc (imobile) și antropomorfe. Rafinatul concept filozofic de divinitate are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica religiei cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici membre, nici sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica religiei cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici membre, nici sex1. El Își legitimează afirmația citând explicit din Xenofan din Colofon; asemenea acestui reprezentant de prestigiu al școlii eleate (cf. subcapitolul 2.3b2c), el vrea să Își exprime doar propria părere și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la dreptul sacru, la legile-cadru, cum este aceea din Urso (cf. subcapitolul 3.2a), și la cazuistică, la divinație și la un control moderat al corectei practici religioase. Din câte știm, ele nu au elaborat o doctrină normativă proprie despre divinitate, o interpretare obligatorie a unei „Sfinte Scripturi”, ca, de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sfinte Scripturi”, ca, de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu sau al vreunui sacerdoțiu. În sfera privată rămân și lucrările pe care Învățații, iubitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]