9,542 matches
-
care le determină comorbiditățile. ADHD și comorbiditățile Problemele școlare și de învățare sunt frecvente la copiii cu ADHD. Dizabilități de învățare specifice la copiii cu ADHD. Este greu de estimat cu precizie prevalența cazurilor de ADHD în care comorbidități sunt dizabilități de învățare specifice pentru că, între studiile publicate, există variații mari în ceea ce privește modul de definire și măsurare a acestor dizabilități. Despre controversele pe această temă, vom vorbi mai pe larg în Capitolul 12. Cele două tulburări sunt prezente concomitent în 16-21
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de învățare specifice la copiii cu ADHD. Este greu de estimat cu precizie prevalența cazurilor de ADHD în care comorbidități sunt dizabilități de învățare specifice pentru că, între studiile publicate, există variații mari în ceea ce privește modul de definire și măsurare a acestor dizabilități. Despre controversele pe această temă, vom vorbi mai pe larg în Capitolul 12. Cele două tulburări sunt prezente concomitent în 16-21% dintre cazuri (Frick și colab., 1991). De reținut 30% dintre copiii cu ADHD repetă clasa o dată; 40% intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
relațiile cu cei de aceeași vârstă, putând exista o discrepanță foarte mare între abilitățile sociale și capacitatea cognitivă. Pe baza acestui criteriu al discrepanței, Greene, Biederman, Faraone, Sienna și Garcia-Jetton (1997) au numit această formă a bolii „ADHD asociat cu dizabilități sociale” Autorii au constatat că, prin comparație cu copiii care suferă doar de ADHD, la cei cu ADHD asociat cu dizabilități sociale, nivelul consumului de droguri, al problemelor familiale, al anxietății și al problemelor de dispoziție și de comportament este
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
criteriu al discrepanței, Greene, Biederman, Faraone, Sienna și Garcia-Jetton (1997) au numit această formă a bolii „ADHD asociat cu dizabilități sociale” Autorii au constatat că, prin comparație cu copiii care suferă doar de ADHD, la cei cu ADHD asociat cu dizabilități sociale, nivelul consumului de droguri, al problemelor familiale, al anxietății și al problemelor de dispoziție și de comportament este mai ridicat. ETIOLOGIE (CAUZE) Deși ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări ale copilăriei, există controverse aprinse cu privire la cauza exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
evaluării Copiii cu ADHD au frecvent dificultăți școlare și de aceea evaluările intelectuale și școlare individuale pot să constituie o parte importantă a procesului de diagnostic, ele permițând eliminare altor ipoteze (de exemplu, retardarea mintală) sau identificarea comorbidităților (de exemplu, dizabilitățile de învățare). Examenul cognitiv poate fi util și în evaluarea deficitelor de procesare în materie de eficiență cognitivă, viteză de gândire sau memorie activă. Atenție Ședința de evaluare individuală poate masca simptomele de ADHD din cauza „atenției contextuale” inerente în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Prevalență Prevalența a fost estimată la 2-16% din populație (APA; 2000). Înainte de pubertate, numărul băieților cu acest diagnostic este mai mare decât al fetelor, însă, în rândul adolescenților, raportul este egal. Tulburarea opozițională se asociază frecvent cu cea de conduită, dizabilitățile de învățare și ADHD. Peste 80% dintre copiii afectați suferă și de ADHD, iar 65% dintre cei cu ADHD suferă și de tulburare opozițională. De reținut În vreme ce tulburarea opozițională este asociată cu comportamentele agresive explicite și nedistructive, tulburarea de conduită
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mintală (ușoară, moderată, severă sau profundă). De asemenea, sperăm că înțelegerea naturii retardării mintale îi va oferi cititorului baze mai solide pentru studierea tulburărilor pervazive de dezvoltare. RETARDAREA MINTALĂ Definiție și date istorice Retardarea mintală, cunoscută și sub denumirea de dizabilitate de învățare sau intelectuală în afara Statelor Unite, nu este, de fapt, o boală sau un diagnostic psihiatric și nici o tulburare psihiatrică, chiar dacă apare în listele din manualele de diagnostic (Gillberg & Soderstrom, 2003). În realitate, retardarea mintală este o denumire folosită cel
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
contra Riles. Consecința a fost impunerea de restricții severe în ceea ce privește utilizarea acestor teste pentru a-i repartiza pe copiii afroamericani în programele de educație specială din California. În cele din urmă, lupta pentru dreptul tuturor copiilor, inclusiv a celor cu dizabilități, de a beneficia de educație gratuită și corespunzătoare a avut drept rezultat adoptarea unei legi privind educația pentru toți copiii cu handicap Tipuri de retardare mintală În prezent, în America de Nord, există trei sisteme principale de clasificare a retardării mintale: cel
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
început, definiția retardării mintale folosită în sistemul de învățământ era în acord cu cea dată de AAMR, coeficientul de inteligență stabilit ca plafon s-a modificat de-a lungul timpului. În anii 1970, o dată cu adoptarea legii privind educația persoanelor cu dizabilități, pragul fixat de AAMR pentru retardarea mintală era de 85. Însă situația este foarte complicată, fiindcă, deși legea încurajează încadrarea acestor persoane în sistemul de învățământ, fondurile pentru programele de educație specială sunt alocate conform regulilor fiecărui stat, or, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la altul. În învățământ, programele de plasament și de instruire vorbesc despre persoane cu retard mintal educabile sau persoane cu handicap mintal educabile și persoane cu debilitate medie sau persoane cu handicap mintal mediu. În domeniul educației, modul de definirea dizabilităților s-a schimbat mult de-a lungul anilor. La început, pentru încadrarea în categoria persoanelor cu retard mintal educabile, criteriul era un coeficient intelectual situat între 55 și 80, elevii cu coeficient de 25 până la 55 fiind calificați drept persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de clasificare și consecvența procesului de plasament în programe speciale în statul California, MacMillan și Forness (1998) au constatat că existe discrepanțe semnificative între criteriile folosite pentru plasament și deciziile concrete privind identificarea elevilor cu retardare mintală și cei cu dizabilități de învățare specifice. Autorii sugerează că ar fi mai bine ca aceste decizii să se ia pe baza numărului de locuri pentru fiecare categorie decât pe baza unor criterii predeterminate. Atenție Deși majoritatea statelor sunt de acord cu plafonul de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
plafonul de 70-75 pentru retardare mintală, există și state în care s-a stabilit unul mai ridicat (de pildă, în Iowa, acesta este de 85) (Mac Millan & Forness, 1998). Nu se știe dacă, o dată cu reautorizarea legii privind educația persoanelor cu dizabilități în 2004 sau la începutul lui 2005, se vor impune definiții mai precise și armonizate în toate statele. Caracteristici asociate diferitelor stadii de dezvoltare Caracteristicile persoanelor cu retardare mintală variază foarte mult în funcție de gravitatea afecțiunii și de trăsăturile de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
rezultate minime (Hocutt, 1996), altele sugerează că, dacă acești copii sunt incluși în clase obișnuite, problemele lor școlare nu beneficiază de destulă atenție (Taylor, 1986). Având în vedere că se așteaptă o nouă amendare a legii privind educația persoanelor cu dizabilități, nu ne rămâne decât să vedem care dintre alternative va fi propusă pentru a răspunde corespunzător necesităților copiilor cu retardare mintală și cu alte nevoi educaționale speciale. Prevenția Programele de prevenție se desfășoară la toate nivelurile de intervenție: de la campaniile
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu privire la incidența afecțiunilor și la finanțarea sistemului de sănătate sînt esențiale pentru supraviețuirea lor. Proiectul Global Burden of Disease (Murray și Lopez, 1996) definește povara fiecărei boli drept suma anilor pierduți și a celor trăiți sub handicap, calculată în funcție de severitatea dizabilității asociate bolii respective. Această sumă a fost exprimată prin acronimul DALY (Disability Adjusted Life Years), care traduce anii de viață pierduți din pricina afecțiunilor și dizabilităților. În 1990, studiile au arătat că 90% din povara globală a bolilor este cauzată de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fiecărei boli drept suma anilor pierduți și a celor trăiți sub handicap, calculată în funcție de severitatea dizabilității asociate bolii respective. Această sumă a fost exprimată prin acronimul DALY (Disability Adjusted Life Years), care traduce anii de viață pierduți din pricina afecțiunilor și dizabilităților. În 1990, studiile au arătat că 90% din povara globală a bolilor este cauzată de bolile mentale. Cifra atinsă în țările cu o economie dezvoltată, precum Statele Unite, Marea Britanie și Australia, a fost de 22% și asta nu pentru că incidența bolilor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
reducă activitatea în aproximativ zece zile din ultimele 28; punctajul obținut la testul SF-12 de evaluare a capacității mentale a fost de 35,9, cu mult mai scăzut decît media pacienților diagnosticați cu tulburări mentale. Tulburările anxioase provoacă, într-adevăr, dizabilități. Ele au avut o rată de incidență mai ridicată în cazul femeilor (raportul de șanse sau odds ratio: OR = 1,6), mai puțin ridicată în cazul celor cu vîrsta de peste 54 de ani (OR = 0,4), mai crescută în rîndul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
probleme mentale. Pentru jumătate dintre ei s-a prescris tratament medicamentos, aproape tot atîția au beneficiat de terapie nespecifică și numai o șesime au ales terapia cognitiv-comportamentală. Probabilitatea de a apela la ajutorul medicilor a fost influențată de vîrstă, sex, dizabilități și statut marital. Doar 20% dintre bărbații cu vîrsta sub 24 de ani sau peste 54 de ani au fost consultați, în timp ce 75% dintre femeile cu vîrsta cuprinsă între 25 și 54 de ani, cu dizabilități, divorțate sau văduve s-
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
influențată de vîrstă, sex, dizabilități și statut marital. Doar 20% dintre bărbații cu vîrsta sub 24 de ani sau peste 54 de ani au fost consultați, în timp ce 75% dintre femeile cu vîrsta cuprinsă între 25 și 54 de ani, cu dizabilități, divorțate sau văduve s-au prezentat la medic. Nevoia de tratament resimțită în rîndul celor care nu au apelat la terapeuți se referea mai mult la informații și la tratamentul psihologic, și nu la cel medicamentos de altfel, cel mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fi un instrument de evaluare extrem de util, destinat atît pacienților, cît și terapeuților. Pe baza ei se poate calcula punctajul severității globale, dar există încă alte cinci scale (pentru: severitatea atacurilor de panică, frecvență și durată; evitare fobică; anxietate anticipatorie; dizabilități; griji legate de starea de sănătate). O grilă similară este și jurnalul ținut de terapeut și intitulat PASS (Panic-Associated Symptoms Scale; Scupi et al., 1992). Acesta evaluează atacurile de panică ce survin în anumite situații, atacurile de panică spontane, atacurile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
inferior și incapabil să satisfacă așteptările sociale ale celorlalți. Evitarea în TPE este atît de extinsă, încît anxietatea s-ar putea să nu constituie afecțiunea principală, spre deosebire de fobia socială. O vîrstă fragedă la debutul simptomelor a fost asociată cu o dizabilitate mai ridicată în fobia socială. Acest lucru ar putea explica cel puțin o parte din dizabilitatea și incapacitarea întîlnite în TPE. Deși durata bolii nu influențează rezultatul, vîrsta la debutul său reprezintă un puternic factor de predicție a recuperării, conform
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
încît anxietatea s-ar putea să nu constituie afecțiunea principală, spre deosebire de fobia socială. O vîrstă fragedă la debutul simptomelor a fost asociată cu o dizabilitate mai ridicată în fobia socială. Acest lucru ar putea explica cel puțin o parte din dizabilitatea și incapacitarea întîlnite în TPE. Deși durata bolii nu influențează rezultatul, vîrsta la debutul său reprezintă un puternic factor de predicție a recuperării, conform unui studiu epidemiologic canadian (DeWit et al., 1999). Pacienții cu vîrsta de 7 ani sau mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în conștiință, însoțite de o excitabilitate crescută, precum și de încercări constante de a preveni reapariția amintirilor, prin intermediul unor strategii active și pasive de evitare. Acest model al intruziunii și evitării are drept efect acumularea progresivă a simptomelor și a unor dizabilități în perioada care urmează expunerii la traumă. Primul criteriu de diagnostic al SSPT este experiența unui eveniment traumatizant. Acest criteriu a provocat numeroase controverse legate de stabilirea unui nivel de gravitate a traumei care să implice posibilitatea diagnosticului. Este interesant
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a publicat sub semnătura mea volumul cu titlul Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, la acea vreme constituind un reper important pentru specialiștii din serviciile educaționale care încercau să promoveze integrarea în școlile obișnuite a elevilor cu dizabilități sau cu dificultăți de învățare. După mai bine de cinci ani, domeniul s-a dezvoltat foarte mult, iar unele informații oferite atunci reclamă noi contextualizări și explicații. în plus, au apărut noi abordări teoretice, iar practica educațională a permis îmbogățirea
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
proiectarea procesului didactic, având în vedere și posibilele limite ale acestui tip de educație, limite care țin de opiniile și atitudinile cadrelor didactice, ale părinților și membrilor comunității (majoritatea victime ale unor prejudecăți) sau de particularitățile tipului și gradului de dizabilitate întâlnit la elevul cu cerințe speciale și care nu permit includerea lui efectivă la orele de curs sau la alte activități dintr-o școală obișnuită. Învățământul românesc actual, cu toate transformările și măsurile reformiste din perioada postdecembristă, nu putea să
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
și valorile promovate, educația incluzivă și integrarea școlară a elevilor cu cerințe speciale oferă atât cadrul necesar pentru materializarea celor amintite anterior, cât și posibilitatea apropierii și deschiderii factorilor de decizie din comunitate către cerințele copiilor cu diferite tipuri de dizabilități sau aflați în situații de risc. Este timpul ca, la nivelul sistemului de învățământ, să fie adoptate și aplicate coerent o serie de decizii prin care să intervenim pe toate căile, astfel încât să le formăm viitorilor profesori și educatori o
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]