9,274 matches
-
ca propa‑ gandă și este plătită din banii unor grupuri de afaceri aliate cu Udrea. E o mare-mare diferență V.A. : Până la urmă a demisionat Elena BĂsescu și a can‑ didat ca independentă. A.M.P. : Eu nu știam cine e domnișoara BĂsescu. Eu nu văzusem clipurile acelea care circulau pe internet, cu greșelile ei de exprimare, habar n-aveam. Obiecția mea era doar una de principiu, că nu trebuie să fie fiica pre‑ ședintelui. Și acum mă întorc la autocritica pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aceasta cu domni‑ șoara Petrescu... V.A. : Eu zic că Ponta trebuie felicitat că a adus un om de asemenea calibru, chiar dacă nu cunoaște România reală. Și totuși, această experiență pare ratată. A.M.P. : Da. Eu i-am luat partea domnișoarei Petrescu pentru că mărturisesc că m-a cam enervat corul acesta împotriva ei, pornit încă de când nu apucase bine să se instaleze... În plus, invidia în societatea noastră este foarte mare. Lumea a început imediat să-i strige : „Du-te de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
se instaleze... În plus, invidia în societatea noastră este foarte mare. Lumea a început imediat să-i strige : „Du-te de aici cu Harvardul tău cu tot !“ ș.a.m.d. CĂ e femeie, că e tânărĂ... Eu nu cred că domnișoara Petrescu a avut vreodată un mandat să schimbe mare lucru. Cred, pe de altă parte, că e un om care nu înțelege și nu știe nimic despre administrația românească. Una este să știi un pic cum ar trebui să stea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dar de la vârsta de 5 anișori crește în Ilișeștii lui Simion Florea Marian, vecini cu Stupca lui Ciprian Porumbescu.” Referindu-se la Expoziția Societății pentru Cultură de la 9 octombrie 1937, se apreciază că marea revelație a momentului a fost Portretul domnișoarei T. Flondor din Comănești, nașa pictorului - „deși credem noi... se poate să-i fi fost și fină..., fină în sensul folclorului nostru, adică: Lelea albă cum îi cașu Se iubește cu nănașu”... „Eminescu și folclorul”, studiul lui Aurel Vasiliu este
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
36, 1936/37, 1937/38 și 1938/39, motivat de faptul că între timp Constanța Botez fiind numită la 1 septembrie 1938 directoare a Liceului de fete a statului „Oltea Doamna” din localitate, ca director fiind angajată din partea susținătorului școalei, domnișoara Vera Brăteanu, prof. titular def. la Liceul de fete al statului „Elena Doamna”, funcționând ca profesor de limba latină și elină la liceul particular de fete „Iulia Hasdeu” din anul școlar 1932. Anuarul, în afara situațiilor școlare pe anii respectivi, cuprindea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sbiera mai ține a doua conferință despre „Originea românilor”, publicată tot în Calendarul anului 1878. Prof. Ion G. Sbiera își propusese ca într-o serie de prelegeri să trateze întreaga istorie a românilor. Ultimele două conferințe au fost ținute de domnișoara Constanța Dunca, care a vorbit despre „Femeia de rasă latină” și despre „Femeia în familie”. De la acest ciclu a pornit tradiția „Universității libere” care continuă și astăzi.” Tot în „Pe urmele vremii” (Nr.10, octombrie 1942) George Antonescu prezintă „Rusia
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de alergătură și amețiți de alcool, mai mult sprijinindu-se unul pe celălalt, o iau încet spre Kogălniceanu. Dar când ajung s-o taie spre Cișmigiu, picioarele li se împle- ticesc și rămân blocați, privind parcă spre o stafie. O domnișoară superbă stătea pe marginea trotuarului, așteptând pe cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cărnoase, pe care îți venea să le muști să vezi dacă sunt umplute cu miere. — Hai să mergem, prieteni, să-l căutăm pe Mihail. Dar nici Cristi, nici Pribeagu nu se pot urni din loc, para- lizați încă de frumusețea domnișoarei. — Nu, serios, ați înnebunit ? Stăm aici pentru o damă de companie ? — Ei, vezi tu, Mamutule, nu toți pot înțelege prin ce trecem eu și domnișorul Cristian acum. Unii, ca să știi, sunt făcuți pentru amor. De la mama lor. — Da, or fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăsură se apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apropie de tânăra făptură, fapt ce-l sperie pe Pribeagu, gândind că n-o vor mai vedea niciodată dacă pleacă chiar atunci. Îl trage cu putere de mână pe Cristi și îl ia cu el până la frumoasa zeiță. — Domnișoară, stați ! Domnișoară ! Nu ne părăsiți încă. Și exact când trăsura oprește în dreptul ei, ea, în loc să urce grăbită, se întoarce spre cei doi, zâmbindu-le. Iar surâ- sul ei pare că luminează întreaga stradă întunecată. — Ha ! Domnișorule Cristian, e rândul tău, eu am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drum. Dar Cristi nimic. E înmărmurit de-a dreptul. Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile, se prezintă în sfârșit. — Ei, sunt sigură că domnul Vasile a mai trecut prin nenumărate alergii, sărăcuțul, doar nu este la prima toamnă. — Dar, domnișoară, intervine Cristi, abia acum îmi dau seama de acest anotimp minunat. Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ce-i drept, au fost nenumărate toamne pe care le-am trăit, dar niciuna atât de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră încet. Pribeagu se îndepărtează ușor. — Credeți în dragoste la prima vedere, domnișoară... ? — Nu cred că numele este atât de important acum, zâm- bește ea. — Bine, fie. Domnișoară fără nume, credeți în dragoste la prima vedere ? — La prima, la a doua, la a treia, cred în orice dragoste ar fi atâta timp cât există blănuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de caldă ca aceasta, nu găsiți ? Cei doi se privesc în ochi și respiră încet. Pribeagu se îndepărtează ușor. — Credeți în dragoste la prima vedere, domnișoară... ? — Nu cred că numele este atât de important acum, zâm- bește ea. — Bine, fie. Domnișoară fără nume, credeți în dragoste la prima vedere ? — La prima, la a doua, la a treia, cred în orice dragoste ar fi atâta timp cât există blănuri, bijuterii și portofele uitate pe noptieră. Ha ! râde Mamutu’ din spate, ce ți-a zis
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noptieră. Ha ! râde Mamutu’ din spate, ce ți-a zis-o. — Și-acum, dacă vreți să mă scuzați, am o întâlnire impor- tantă. — Vă grăbiți, așadar ? — Mă grăbesc, da. Unde mai exact ? intervine Pribeagu. Ea nimic. — Mi-a făcut plăcere, domnișoară fără nume. Există un loc totuși în care aș putea să vă reîntâlnesc ? — Oricât de onorată aș fi de întâlnirea cu un domnișor așa chipeș, mai bine nicăieri și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu oricine. — Hai, Cristi, că n-are sens ! îi întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât. Un loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule Vasile, strigă ea, după care trăsura
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zâmbet aș bate toată țara ! De fapt, nu, nu ! Tot continentul, râde Pribeagu. Mda, v-a luat Dumnezeu mințile, e clar. Sau băutura ? — Dumnezeu ne-a dat mințile, dragă prietene. Băutura, ce-i drept, ni le-a cam luat. Dar domnișoara frumoasă fără nume ne-a furat dragile noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi știut niște taine ascunse ale vieții. Un zâmbet care n-avea nevoie de cuvinte, pentru că pornea dintr-un sentiment adânc ce nu putea fi rostit și pe care erau siguri că doar ei îl înțelegeau. Știau că nu despre domnișoara fără nume era vorba sau despre amor. Ci despre amorul de viață și curajul de a te lăsa rostogolit de ea, liber, fără frâie, cu brațele mereu deschise imprevizibilului. Într-o lume care caută mereu cu atâta patimă siguranța și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum zgâlțâiturile trăsurii ce le înfierbân- taseră și mai tare capetele și ficații. Nimic nu se potrivește mai bine cu cămășile noastre decât un vin alb, rece ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa voastră domnișoară ? râde Mamutu’. Cred că v-a trimis după cai verzi pe pereți. — O să vină, o să vină, mon cher. Nu ai încredere în domnișorul Cristian că a vrăjit-o ? Halal prieten te mai dove- dești. — Ba am încredere în sufletul minunat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Am o foame de lup și alta nu ! Și așa trece mai bine de un ceas, ei termină de înfulecat păstrăvii copți cu legume și dau gata deja două sticle de vin alb de-al casei, când în sfârșit tânăra domnișoară fără nume intră în salon. Și nu singură, ci cu un domn înalt, blond, bine făcut, care aducea mai mult a neamț decât a român. — De la țigani la nordici, trebuie să recunoști, domnișo- rule Cristian, că evoluăm, nu glumă. Dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amor celebră ar putea ieși de-aici, sigur. Omul simplu și sărac care s-a îndrăgostit și a urcat pe scenă pentru muza lui fără nume, apoi a devenit cel mai iubit trubadur. Deja îmi imaginez titlurile ! Cristian Vasile și domnișoara fără nume pe buzele tuturor. Prăjituri Cristian și domnișoara fără nume la cele mai simandicoase cofetării, da, da. — O, Doamne, Sachi ! Gata ! — Da, sigur, gata, gata ! Mă gândeam doar. Auzi, de ce nu te urci tu să reciți o poezie, dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simplu și sărac care s-a îndrăgostit și a urcat pe scenă pentru muza lui fără nume, apoi a devenit cel mai iubit trubadur. Deja îmi imaginez titlurile ! Cristian Vasile și domnișoara fără nume pe buzele tuturor. Prăjituri Cristian și domnișoara fără nume la cele mai simandicoase cofetării, da, da. — O, Doamne, Sachi ! Gata ! — Da, sigur, gata, gata ! Mă gândeam doar. Auzi, de ce nu te urci tu să reciți o poezie, dacă ești așa pornit ? — A, da, era să uit că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cânți, în sfârșit, jos pălăria. O s-o iubesc mai mult decât o s-o iubești tu ! O s-o iubesc mereu, pe când tu dacă o noapte, râde. — Bildule, nu la sex mă gândesc eu când o privesc... La câteva mese distanță, frumoasa domnișoară fără nume părea să se distreze copios în compania străinului blond, care nu se mai oprea să-i mângâie palmele și degetele. — Sex, nesex, zice Mamutu’, cu ceva bani poți să te gândești la ce vrei tu cu ea. Între
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mi să vă prezint un tânăr aspirant care vă va bucura c-un cântec. Oftaturi și câteva huiduieli din sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-a acoperit pe toți. — Haideți, distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese se aud comen- tarii, un murmur care ar dărâma pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]