9,565 matches
-
fost decât prietenie. Numai că, așa cum li se întâmplă adesea femeilor pe care natura le-a înzestrat cu o sensibilitate adevărată și care au simțit în viață emoții aprinse, prietenia ei avea ceva tandru și pasionat care îi dădea un farmec special. Spiritul îi era cumpănit, cuprinzător, întotdeauna picant, uneori adânc. O rațiune de aleasă calitate o îndrumase către opiniile sănătoase pe care le-a avut, și la care a ajuns așa, mai mult decât printr-o examinare atentă. Iar părerile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mai era printre cei vii despre înjosirea celor care încă mai existau, atâta oțel roman se afla în sufletul acesta! Cine a citit ceea ce am scris despre opiniile Juliei în politică și-ar putea închipui că abdicase de la grația și farmecul sexului ei pentru a se dedica pe de-a-ntregul unor asemenea lucruri; este ceea ce fără îndoială s-ar fi întâmplat dacă ea s-ar fi dăruit politicii din calcul, ca să se facă remarcată și să obțină considerație și influență; dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
despre marile subiecte privitoare la drepturile și la demnitatea speciei umane, avea veselia cea mai picantă, gluma cea mai ușoară: nu spunea vorbe frapante, care să poată fi reținute și citate în sine, și, după mine, acesta era încă un farmec al ei. Vorbele memorabile de genul acesta au neajunsul că omoară conversația; sunt, ca să zic așa, niște focuri de armă trase în ideile altora și care le ucid. Cei care spun asemenea vorbe de duh au aerul că stau la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
săi, dar le îngrijește cum ar îngriji infirmitățile lor fizice.“ Era, așadar, sora de caritate a durerilor, a slăbiciunilor și puțin a defectelor lor. Că în acest procedeu obișnuit nu se arătau cu vremea unele inconveniente, amestecate cu un mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care trebuie să fi fost nespus de frumoasă. Era slabă, palidă; chipul ei purta urmele pasiunilor; avea ochii adânciți în orbite, însă foarte frumoși, cu o privire plină de expresie. Avea vocea aceea sonoră, dulce, flexibilă, timbrată, unul dintre marile farmece ale femeilor din Nord. Părul cenușiu, neondulat, cu cărare la mijloc, era pieptănat cu o extremă grijă. Rochia neagră, fără podoabe, nu excludea cu toate acestea ideea unei anumite căutări. Locuia într-un apartament mare și frumos dintr-un palat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
apărut și două drame istorice. -RÉMUSAT, CLAIRE ÉLISABETH GRAVIER DE VERGENNES, contesă de ăParis, 1780-Paris, 1821). Memorialistă. În afara unui Eseu asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753- Berlin, 1801). Scriitor, moralist și ziarist. În timpul Revoluției a fost monarhist, om de mare spirit, extrem de conservator în concepții, lipsit de orice înțelegere a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
căsătorește cu Jean-Marie Roland de la Platière, înainte de Revoluție inspector general al comerțului și manufacturilor, apoi ministru de interne între 1792 și 1793 și prieten al girondinilor, care frecventau salonul literar și politic al Doamnei Roland, femeie de spirit, plină de farmec, devotată idealului eroic antic și tezelor lui Rousseau; după căderea girondinilor ajunge, odată cu ei, la eșafod, unde - din câte spune Lamartine în Istoria girondinilor - rostește cuvintele rămase vestite: „O, libertate, câte crime se comit în numele tău“ ă8 noiembrie 1793). Girondinii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
caută zadarnic sensul existenței. Cinci eșecuri, în cinci romane. Tom Jones, David Copperfield, Soames Forsyte s-au luptat, au ajuns undeva; eroii Desperado se mulțumesc să îndure. Viitorul nu le rezervă nimic. Hrana lor sunt eșecul și resemnarea. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul ("Mintea este suflet".) Inteligența amestecă incidentele. Sentimentul încetinește goana și luminează labirintul. Suspansul are ceva din ambele. Tehnica acestui suspans se bazează pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Marin Preda) ori poet de excepție (ca Marin Sorescu) reușeau să rupă convenția, să facă cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice tânăr putea deveni disident doar visând la occident în mijlocul unei ședințe de partid, un bătrân își aducea aminte de farmecul tinereții lui dintre cele două războaie (capitalism) și devenea astfel revoltat fiindcă își compara bătrânețea schimonosită cu prima libertate, pierdută după instaurarea comunismului. Pe de altă parte a doua modalitate de schimonosire a umanului când vestul scria despre eroi din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deveni al treilea, nu oferă prea multe garanții. Toți au câte ceva rușinos de ascuns și, în afara tainei compromițătoare, n-are nimeni prea multe de zis. Cartea pare să fi fost scrisă în grabă, cu toate manierismele din Hawksmoor, dar fără farmecul irezistibil al acelui roman. Singurul lucru care ar fi putut salva Chatterton ar fi fost ironia. Incidentele sunt, însă, patetice. Charles se stinge încet și dureros sub ochii noștri, și nu renunță la a se preface nici atunci când își analizează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-a părăsit. Se atașează Huxley de Marx, John, Mustapha Mond? La fel de greu de spus ca și în cazul eroilor lui Ackroyd, Barnes sau Burgess. Undeva în drumul povestirii eroul e abandonat și rămâne o păpușă de cârpă. El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erau "în esență cărți serioase, de un realism pregnant". In fapt, toate trei romanele sunt nu numai realiste dar și hazlii. Titlul cărții ar fi trebuit să fie The British Museum Has Lost Its Charm (British Museum și-a pierdut farmecul, "un vers dintr-un cântec de George și Ira Gershwin"), dar neobținând dreptul de a-l folosi, Lodge găsește un titlu care, de fapt, i se potrivește mai bine. Parodic dar nu numai, romanul e o îmbinare de influențe. Se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în final moștenește 100.000$. Jumătatea lui de normă la facultatea din Rummidge devine normă întreagă, iar Yolande se pregătește să-l viziteze de Crăciun. Ursula moare de cancer, celelalte vieți merg pe făgașul lor. Hawaii e total lipsit de farmec. Puzderie de personaje minore sunt zeflemisite până la saturație. Micile lor istorii nu contează. Importantă e viața interioară a lui Bernard, la care (surpriză) avem acces, deși nu total, și nădejdea lui că se va însura cu Yolande într-o bună
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vocea poetică ori o descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale reale în poem? Spui în Bed: "Să fie aceste cuvinte farmec de iubire / împotriva spaimei de singurătate". Nu pot să nu mă întreb care e povestea existenței tale. EF. Scriu romane și acelea se folosesc explicit de existența mea. Vezi The Border, Mother's Girl, Loving Brecht, Lady Chatterley's Confession
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numai că sunt sceptic în ce privește propria mea motivație altruistă, dar, ca orice alt poet, sunt teribil de superstițios în această privință. L-am avut profesor la Leeds pe minunatul poet Martin Bell. Mi-a spus cândva că știe să facă farmece și se închina lunii de trei ori în fiece noapte. Nu mi se pare deloc nefiresc. Mă tem că până și faptul că-ți răspund la astfel de întrebări poate să-mi aducă ghinion. LV. Scrii în The Child I
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
metodologie a dragostei. De exemplu, în cartea I, vorbește despre felul și locul unde-ți poți întâlni iubirea; în următoarea carte vorbește despre arta de a o păstra; în ultima carte poetul le învață pe tinere cum să-și valorifice farmecele. Sunt invocate o serie de strategii clasice ale iubirii, rolul micilor atenții, însemnătatea plimbărilor pe sub portice în clar de lună, dar mai cu seamă sunt subliniate două metode fundamentale: stăruința și făgăduiala. "Făgăduiește, ce strică să făgăduiești, câte-n lună
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și intelectuale pe care le datorez acelei epoci. Întoarsă din străinătate la începutul anilor ’40, făceam cunoștință cu cultura română, mă împrieteneam cu poeți și scriitori (Dan Botta, Ion Barbu, Dinu Noica, Barbu Brezianu, Ion Negoițescu) care mă inițiau în farmecul orașului, mă făceau să descopăr marea poezie dintre cele două războaie și vechile balade românești pe care ne duceam să le ascultăm în taverne unde recitau povestitori și cântăreți minunați. Când te gândești că, în timp ce Andrei Jdanov și acoliții săi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
atunci. Dacă mă gândesc bine, îmi dau seama că trăiam anii ’50 refuzând (în mod inconștient) să ne mai gândim la viile de la Faraoane, la casa de la Pietroasa, la dealuri și la păduri. Timpul petrecut la țară, care făcea dintotdeauna farmecul vieții românești, dispăruse, pur și simplu, din existența noastră. Bunica mea după mamă, Eliza Gărdescu, îi lăsase mamei, la moartea sa, în 1942, cula și proprietatea ei din Pietroasa, de pe dealurile Drăgășanilor. Tatăl meu, A. Duiliu Zamfirescu, moștenise de la tatăl
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Mai erau și Richie Hillard, și toți frații Pappia. Făceam plajă, apoi siesta, jucam bridge, mai făceam câte o plimbare; de câteva ori, am fost și la Eforie. Într-o seară, l-am întâlnit pe doctorul Plăcințeanu, om cu un farmec deosebit. Îi plăcea să bea și să povestească lucruri pe jumătate imaginare. Ne-a povestit că înotase odată în larg, unde văzuse un fel de nălucă... Mai era și Moldoveanu care făcea o curte nebună unor turiste cehe. Plănuiserăm să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
O particularitate a articolelor eminesciene este și inserarea în text a unor proverbe și ziceri populare care susțin ideile și concepțiile jurnalistului. Recursul la paremiologie, semn al experienței și al înțelepciunii populare, vine să sprijine demersul argumentativ conferind culoare și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
familii și puteau să servească și ca hambar pentru grîu. DOCUMENT 2 Întemeierea Marsiliei "O bandă de tineri foceeni au fondat Marsilia în mijlocul ligurilor și al populațiilor galice sălbatice. Ei au ajuns în golful Galatic la gurile Ronului. Seduși de farmecul locului, la întoarcerea acasă au povestit ce văzuseră și au angajat un număr mai mare de marinari. Șefii flotei erau Simon și Protis. Veniră deci să-l găsească, pentru a-i cere prietenie, pe regele segobrigilor, numit Nannos, pe teritoriul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Toate popoarele lumii au diverse datini și superstiții legate de Sărbători, fie ele creștine sau nu. Superstiția, așa cum este ea definită, apare ca o credință primitivă, bazată pe rămășițe ale magiei, pe admiterea forței spiritelor bune și rele, a miracolelor, farmecelor, vrăjilor, semnelor prevestitoare etc. Și cum românii nu fac excepție, vă voi prezenta câteva obiceiuri legate de Crăciun, moștenite din moș-strămoși... Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. Cine nu are porc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
bine. Rețete vechi din moși-strămoși Este sărbătoarea Crăciunului și nimic nu este mai firesc decât să facem o scurtă incursiune rețetelor vechi ca sfânta sărbătoare. Spectaculoase și gustoase, rețetele speciale pe care vi le prezentăm acum sperăm să vă aducă farmecul pe care îl aveau în momentul în care au fost inventate. Sarmale “afumate”. Amestecă într-un lighenaș carnea tocată cu slănină și carnea afumată date prin mașina de tocat. Adăugă ceapa tăiată mărunt, orezul fiert, sare, piper, cimbru și verdeața
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
sămânță de mărar pisată, mazăre rădăcini de pătrunjel și rozmarin, în ciorbă. Pentru ulcior pe geana achiului. Când fierbe mămăliga, aruncă un fir de orz în foc și ieși afară, fără a te uita înapoi și va trece, ca prin farmec... Pentru bătături la picioare. Vâră picioarele în leșie tare de ciocălăi, fierbinte cât poți suferi. Stai răbdător acolo până se răcește leșia, taie cu briciul bătătura, apoi leagă usturoi pisat și repetă de mai multe ori. Mai pune acolo și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
câmp și s-o pună sub pernă. Alungarea țânțarilor din casă. Cu fum de tărâțe sau de iarbă mare. Pentru alungarea muștelor. Frunze de lemnul Domnului, chimion și cimbru. Pentru pureci. Pune noaptea sub pat și un pelin verde. Vrăji, farmece, blesteme Ochii - icoana inimii (elementul definitoriu al fizionomiei) Semnificații după culoarea ochilor: Albaștrii (închis) - individ cu idei profunde, însă convingeri nehotărâte; Albaștrii (intens) - spirit pasional, uneori nesăbuit și gelos; Albaștrii (deschiși) - puritate sufletească, dar și teren slab, îngăduință, slăbiciune; Albaștrii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]