8,564 matches
-
poetic al omului din popor. Întrunind calități de cercetător și culegător de folclor, Enea Hodoș a avut o viziune amplă asupra creațiilor populare și, folosind metoda comparativă, a găsit corespondențe în diferitele părți ale țării, fundamentând atât caracterul local al folclorului, cât și trăsăturile lui generale. Această viziune largă este pusă la lumină de însăși aria culegerilor sale, care cuprinde Banatul, o parte din Ardeal, unele localități din Oltenia și din Serbia. Prin tot ceea ce a realizat în decursul vieții ca
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
coasta de est. Pe insulă se află parțial sau integral 7 din cele 10 comune care alcătuiesc provincia Chiloé: Mitologia locuitorilor din insula Chiloé se bazează pe un amestec de credințe religioase indigene și legende și superstiții aduse de spanioli. Folclorul chilot este bogat în animale mitologice și spirite ("Caleuche", "Trauco", "Pincoya", "Invunche" etc.). Ca urmare a relativei sale izolări, pe insula Chiloé s-a dezvoltat un stil arhitectural unic, specific doar acestei zone. După venirea spaniolilor, pe insulă au fost
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
18 ani Heimann s-a căsătorit cu Amalia Mayerhoffer din Iași și s-a stabilit la Iași. Un an mai târziu a dobândit cetățenia română. Studiile intense de limbă română și prietenia cu Eminescu, care l-a îndrumat în studierea folclorului, regionalismelor, lexicografiei, literaturii și istoriei române (Tiktin: discursul cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani - "Festrede zum 80...") i-au dat posibilitatea să publice în 1883 "Gramatica română" (reeditată în 1945 de editura Tempo). În 1884, după ce și-a
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
(), cunoscut și ca "Dragonul Dealului Wawel", este un dragon faimos din folclorul polonez. El a trăit într-o peșteră la poalele dealului Wawel pe malul râului Vistula. Dealul Wawel se află în Cracovia, fosta capitală a Poloniei. În unele povestiri dragonul a trăit înainte de fondarea orașului, când zona a fost locuită de
Dragonul Wawel () [Corola-website/Science/328909_a_330238]
-
În zilele de 25 martie și 25 mai 1945, orchestra lăutarilor bucureșteni condusă de Moțoi, devine realitate, triumfând din nou în aceeași sală "Dalles". Din "„Doina Românească”" a lui Petrică Moțoi a luat ființă Orchestra "„Barbu Lăutaru”" a Institutului de Folclor, preluată mai târziu de Filarmonică. Din repertoriul său nu lipseau șlagărele de muzică ușoară. Toți marii creatori ai acestui gen au colaborat cu Petrică Moțoi: Ion Vasilescu, Elly Roman, Gherase Dendrino, Mihail Daia, Nello Manzatti, Petre Andreescu, Ionel Fernic, Anghel
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
avea un gust mai blând decât alte mărci care, la vremea respectivă, erau considerate mult mai aspre. Au fost intens promovate înainte de lansare cu o campanie de reclame atente care conțineau sloganul "the Camels are coming" (derivat din melodia din folclorul scoțian "The Campbells Are Coming"). O altă strategie de promovare a fost folosirea unei cămile de circ, Old Joe, care mergea prin oraș și era folosită pentru a distribui țigari gratuite. Sloganul companiei, folosit timp de câteva decenii, a fost
Camel () [Corola-website/Science/325905_a_327234]
-
de 4 feluri: Povestirile despre aventuri sunt printre cele mai vechi și mai populare creații literare ale omenirii, exemplele cele mai concludente fiind Epopeea lui Ghilgameș și Odiseea de Homer. De asemenea, călătoriile aventuroase se regăsesc din belșug și în folclorul românesc, în creații impresionante ca "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" sau nenumăratele provocări ale lui Făt-Frumos. Mitologul Joseph Campbell în lucrarea sa "Eroul cu o mie de fețe" observă că povestirile eroice indiferent de cultură, urmează, în general
Aventură () [Corola-website/Science/324890_a_326219]
-
23 spre 24 iunie) este considerată în credințele poporului român ca un moment magic în care se deschide cerul și muritorii privilegiați pot vedea lumea de dincolo. În timpul acestei nopți se petrec întâmplări supranaturale ce simbolizează întâlnirea sacrului cu profanul. Folclorul mai multor popoare, mai ales cele nordice, conține celebrări speciale dedicate acestei nopți. Marele dramaturg englez William Shakespeare descria apariții magice de zâne și spiriduși în comedia romantică "Visul unei nopți de vară". Fantasticul sadovenian este înfățișat ca o comunicare
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
d. 1906, București) a fost un violonist român, unul dintre cei mai influenți lăutari dina a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de Angheluș Dinicu, Radu Ciolac, Sava Pădureanu și Dănică Ciolac creează primul stil definitoriu „bucureștenesc-lăutăresc” din istoria folclorului muzical românesc. S-a născut ca rob pe un domeniu boieresc în 1935, în București, fratele lăutarului Dumitrache Ochialbi. În perioada 1852-1857 își formează un taraf mic, devine vătaf (a doua funcție după staroste) peste toți lăutarii din București și
Năstase Ochialbi () [Corola-website/Science/324419_a_325748]
-
1903), și în perioada 1904 - 1914 are alte câteva compoziții notabile („Un sărut românesc”, „Un tur de vals”, „Irena”, „Valsul ursului”, „Noapte misterioasă”, „Fluturi de noapte”, „Visul unei baiadere” etc.). Totuși, nu se oprește sa scrie lucrări clasice în spiritul folclorului, precum „Margareta”, „Voivodul”, „Sârba țărănească” etc. Unele din aceste lucrări au devenit izvor „popular” de inspirație pentru compozitorii de mai târziu (vezi Mircea Basarab „Rapsodia româna”). Alături de aceste piese scurte, Ochialbi scrie și câteva lucrări de proporții, clădite pe melodii
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
reprezentarea personajelor amintesc, împreună cu folosirea caracterelor chirilice, de stilul icoanelor clasice pe lemn. Zona Făgărașului În zona Făgărașului și pe Valea Mijlocie a Oltului, pictura de icoane pe sticlă atinge culmile sale artistice, susținută fiind de un mare interes pentru folclor și pentru arta populară. Originari din această regiune sunt doi importanți autori de icoane pe sticlă, Savu Moga și Matei Țâmforea, și renumite familii de pictori precum Moldovan, Grecu și Tămaș. Personalitatea artistică cea mai conturată este cea a lui
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
trăsăturile, caracterizate prin forță cromatică (predomină culorile tari, de pildă roșu, portocaliu, albastru, alb) și prin marile dimensiuni ale figurilor. Subiectul Maicii Domnului cu Pruncul este larg răspândit și în zona Brașovului, icoană caracterizată aici de elemente tipice tradiției și folclorului local: un colier din monede de aur (salbă) sau cercelul tipic pentru femeile din zonă. Valea Sebeșului-Alba Iulia: Culori mai sobre și compoziții puțin mai statice caracterizează icoanele din Valea Sebeșului, ale cărei centre mai semnificative sunt Laz și Lancrăm
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
încredere în ființe superioare, fiind recomandat să le considerăm ca fiind destul de des înșelătoare sau manipulatoare, dacă nu parazitare. Dr. Jacques Vallée, un ufolog francez, a observat o paralelă aproape exactă între OZN-uri și vizitele „extratereștrilor” și poveștile din folclor cu zâne și alte creaturi similare. Această idee a fost documentată în cartea sa din 1969 "Passport to Magonia" ("Pașaport pentru Magonia") și apare în continuare în operele sale de mai târziu. Semnificația acestor paralele este un motiv de dispută
Ipoteze paranormale privind OZN-urile () [Corola-website/Science/326918_a_328247]
-
scrisă de Eugen Barbu (Pr. ACIN), dar și în el e de remarcat coexistența suflului epic autentic - din secvențele salinei admirabil valorificate de scenografii Filip Dumitriu și Nicolae Teodoru (Pr. ACIN) - cu umorul de mahala balcanică și trista paupertate a folclorului concentrat în muzica lui Mircea Istrate (Pr. ACIN). Alături de o apariție episodică (strălucitoarea Aimée Iacobescu, posibilă vedetă înăbușită de incompetența realizatorilor), câteva compoziții ale unor mari actori. Remarcabilă și ideea pandantului dintre balansul de la început al cuștii cu Amza în
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
faptul că sufismul nu este static ci trebuie în permanență adaptat la timpul prezent, la oameni și la locuri, el și-a plasat învățăturile în cadrul sistemului psihologic occidental. Shah a folosit în lucrările sale parabole și povești cu tâlc din folclor, texte care au multiple niveluri de semnificație, create cu scopul de a îndemnna cititorul la reflecție și introspecție. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru culegerile de povești umoristice cu "Mulla Nasrudin" (Nastratin Hogea). Shah a fost uneori criticat de
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
interior este organizat natural asemenea unui furnicar. Aici, 24 pune bazele unei societăți utopice în care conviețuiesc laolaltă mai multe specii de furnici, albine, termite și muște. Diferitele specii de insecte își petrec timpul povestind o serie de peripeții din folclorul lor, lăsând deoparte îndeletnicirile uzuale care presupun, printre altele, organizarea militară necesară apărării în fața unui eventual invadator. Așa se face că, pusă în fața unui atac lansat de furnicile sclavagiste, societatea este incapabilă să se apere și se destramă. Salcâmul cornigera
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
la revista "Izvorașul" editată între 1919-1941 la Bistrița, Mehedinți de către preotul și învățătorul Gh. N. Dumitrescu. În colecția revistei apar mai multe cântece culese și transcrise de Dan Moisescu în notație muzicală apuseană. În 1947 pasiunea sa pentru culegerea de folclor se materializează printr-o amplă „Culegere de jocuri, colinde și superstiții” din Făcăeni, Ialomița, al cărui manuscris îl va depune la Biblioteca Academiei șase ani mai târziu. Mai multe sute de piese reprezintă și culegerile din Dobrogea și Ardeal ale
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
1970, deceniu în care atât aspirațiile cehilor, cât și cele ale slovacilor au fost suprimate dur. Apartenența etnică continuă să fie parte integrantă a vieții sociale, politice și economice a țării. Nu mai este doar o chestiune de identitate individuală, folclor sau tradiții. O măsură a importanței apartenenței etnice și a importanței autonomiei slovacilor a fost poate apelul lansat de un scriitor slovac în 1968 pentru o evaluare istorică mai pozitivă a Republicii Slovace. Deși ca marxist, el considera că „statul
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
se autoincendiază, cu prezența zgomotelor simțitoare (cum ar fi ciocănit, bătăi, lovituri) și în anumite cazuri, atacuri fizice asupra martorilor acelor evenimente. Întrucât până în această zi nu există nicio explicație științifică concludentă a acestor evenimente, poltergeist a fost descris în folclor ca fiind un spirit supărat sau o fantomă care bântuie o anumită persoană, de unde și numele (vezi etimologia). Astfel de pretinse manifestări poltergeist au fost semnalate în multe culturi și țări, printre care Statele Unite, Japonia, Brazilia și toate națiunile europene
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
din limba japoneză și R. Bruce Elliott în versiunea din limba engleză. Aspectul lui este cel al unui om bătrân normal, dar vârsta sa este mai mult de 400 de ani. Dar, așa cum el a fost un tsukumogami(spirit din folclorul japonez), care posedă de obicei un obiect ca să trăiască cu 100 de ani înainte de a deveni unul, el ar putea fi de fapt puțin mai mult de 500 de ani. Apariția lui a fost întotdeauna așa de când a avut forma
Wanyūdō () [Corola-website/Science/323259_a_324588]
-
Șerban. Din 1939, începe să învețe vioara instruit de fratele său, Ionică Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de , participă la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo, unde obține premiul I și Diploma de onoare a primului festival internațional de acest gen. Tot în 1964 începe să înregistreze la Radio și Televiziune, alături de
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
Șerban. În 1953 este numit dirijor al Ansamblului „Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953 - 1964 a obținut numeroase premii și titluri de laureat la festivaluri și concursuri de folclor. În 1964, orchestra „Bărăganul”, condusa de , participă la Festivalul Internațional de Folclor de la Cairo, unde obține premiul I și Diploma de onoare a primului festival internațional de acest gen. Tot în 1964 începe să înregistreze la Radio și Televiziune, alături de soția sa Tița Ștefan, dar și să fie editat pe disc de către
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
internațional de acest gen. Tot în 1964 începe să înregistreze la Radio și Televiziune, alături de soția sa Tița Ștefan, dar și să fie editat pe disc de către Electrecord, succesele sale culminând în 1965 fiind numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară „Miorița
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
Tița Ștefan, dar și să fie editat pe disc de către Electrecord, succesele sale culminând în 1965 fiind numit dirijorul proaspăt înființatei secții de folclor a Teatrului de Estrada „Ion Vasilescu”, realizând o serie de spectacole la granița între cafe-concert și folclor, așa-numita „estradă folclorică”. În perioada 1968 - 1971 lucrează în cadrul Filarmonicii „George Dima” din Brașov, ca dirijor al orchestrei de muzică populară „Miorița”. Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din Brașov cu care participă la diverse
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
Lucrează în paralel cu mai multe formații artistice de amatori din Brașov cu care participă la diverse festivaluri în țară și în străinătate. Cu formația „Poenița” câștigă în 1971 cel mai important trofeu internațional care se acordă în materie de folclor - „Discul de Aur” al Academiei „Charles Cros”, din Franța, la a XXV-a ediție a Festivalului de Toamnă de la Dijon. Din 1970 începe să colaboreze cu cântăreața Romica Puceanu, iar în perioada 1971-1975, înregistrează discuri cu cobzarul Marin Cotoanță, acordeoniștii
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]