8,242 matches
-
a Europei, Europa Însăși nu ar mai fi pe de-a-ntregul europeană”. Dar s-a dovedit curând că era o cauză pierdută, iar intelectualii și politicienii au adoptat o mentalitate de asediu: dacă nu mai era vorbită dincolo de granițele țării, franceza trebuia să aibă monopolul În interiorul lor. O petiție semnată În iulie 1992 de 250 de personalități (printre care Régis Debray, Alain Finkielkraut, Jean Dutourd, Max Gallo și Philippe Sollers) solicita ca guvernul să legifereze utilizarea exclusivă a limbii franceze În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socialist Catherine Tasca. „În organizațiile internaționale, În științe și chiar pe zidurile orașelor noastre.” Doi ani mai târziu, un ministru conservator al Culturii, Jacques Toubon, a reluat subiectul, făcând explicit ceea ce Tasca nu menționase: motivul nervozității nu era atât declinul francezei, cât hegemonia englezei. Era de preferat ca francezii să Învețe altceva - orice altceva: „De ce”, Întreba Toubon, „să Învețe copiii noștri o engleză simplificată - pe care o pot deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai profundă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care o pot deprinde la orice vârstă - când ar trebui să dobândească o apreciere mai profundă pentru germană, spaniolă, arabă, japoneză, italiană, protugheză sau rusă?”. ținta atacului lui Toubon (ceea ce el numea cu dispreț „engleza mercantilă”, limba care lua locul francezei, „capitala dintâi, simbolul demnității poporului francez”) era pe cale să devină, chiar În momentul În care era luat la ochi, intangibil. Intelectuali ca Michel Serres constatau, poate, cu un aer sinistru, că străzile Parisului aveau acum mai multe nume În engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Îi obliga pe cetățeni să vorbească franțuzește Între ei era un lucru (deși remarcat doar de cei care voiau să o Încalce). Dar Încercarea de a le impune savanților, afaceriștilor, politologilor, avocaților și arhitecților străini să se exprime În franceză - ori să o Înțeleagă când era vorbită de alții - nu putea avea decât un singur efect: să-i gonească din Franța. La Începutul noului secol, cele mai multe personalități publice din Franța (dar nu toate) erau deja conștiente de acest lucru, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La Începutul noului secol, cele mai multe personalități publice din Franța (dar nu toate) erau deja conștiente de acest lucru, iar factorii de decizie se resemnaseră În fața tristei realități din Europa secolului XXI. Noile elite europene, indiferent care erau ele, nu vorbeau franceza și nici nu aveau de gând să Încerce: „Europa” nu mai era un proiect francez. Ca să Înțelegem cum era Europa la sfârșitul mileniului, e tentant să urmărim, În continuare, diviziunile ei interne, faliile și rupturile - ce reflectă inevitabil istoria modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale lui Mitterrand 506-508; posesiuni 260-267; posesiuni În Africa 261-262; poziția postbelică 115-119, 744; privatizarea sectorului public 508; problema germană 117-119; producerea filmelor 353-354; Program Comun 504; programul de acțiune al Consiliului Național Francez al Rezistenței 74; răspunsul la declinul francezei ca limbă importantă 692-693; războiul din Vietnam 262; reacția față de imigranți 679; regimul de la Vichy - vezi regimul de la Vichy; regizorii Noului Val 353; relația cu Uniunea Sovietică 117-118; revitalizarea 503; revoluția fără victime 377-381; Riviera 317; sindicate muncitorești 673; sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marea majoritate a limbilor popoarelor caucaziene ale Europei: astfel s-a întâmplat în rusă (vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană (wein), în engleză (wine) și bineînțeles în franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident o băutură civilizatoare. Spre deosebire de ceea ce susțin oenologii birocrați
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
rachiul din vin se afla în concurență cu alcoolurile extrase din cereale fermentate. Astfel, uisge beatha (apa sfințită), băutură de origine galică, era obținută prin distilarea berii din orz. Pe plan semantic, aceasta a apărut sub numele de eau-de-vie în franceză, de akvatit în daneză, de usquehaugh în dialectul erse (dialectic de origine celtică din munții Highlands din Scoția și Irlanda) și de uisge beatha în limba galică. Odată cu trecerea timpului, ooska devine ooskie în limbile anglo-saxone și whisky-ul din
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Restaurante lioneze frecventate de oameni simpli. 51 Cidru de mere foarte dulce, bogat în arome, produs în urma unei fermentări ușoare, comercializat între 29 octombrie și 1 martie. 52 Bere comercializată în Franța între 1 și 31 martie. 53 Traducere din franceză nepublicată: Fallet René, Le beaujolais nouveau est arrivé, " Folio", nș 1092, 1984, p. 131. Text original: "Le Beaujolais nouveau est arrivé, la fête est revenue pour quelques jours, fête tuée par l'armée des pisse-vinaigre mais ressussitée en cachette par
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Europei, ce o înfățișează pe Fecioara Maria, protectoarea orașului. Ea este îmbrăcată cu o manta de culoarea cerului și poartă coroana cu douăsprezece stele aurii "simbolul perfecțiunii și a desăvârșirii...". 92 În tratatul semnat în orașul olandez Maastricht (Maëstricht în franceză) la data de 7 februarie 1992, instituțiile comunitare își măresc numărul de la patru la cinci: Parlamentul European, Consiliul Miniștrilor, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, la care se adaugă Curtea de Conturi. 93 Dificultățile întâmpinate cu ocazia elaborării statutului viticol comunitar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și 81/77 (Henri Ramel). 97 Actualmente, TVA-ul pentru băuturile alcoolice și alcool est fixat în mod uniform la 18,60 %. 98 Adesea, acest cuvânt este considerat ca derivând din englezescul "EXCISE", care la rândul său ar proveni din franceza veche: "ACCEIS". Fără îndoială, la origine stă cuvântul latin "ACCISIA": bir, impozit, și "ACCIDERE": a tăia. În Belgia acest termen se folosește dintotdeauna, la forma de plural: "accizele", iar termenul "ACCISIEN" se referă la agentul ce colectează impozitele indirecte (în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
CANTACUZINO, G.[eorge] M.[athei] (23.V.1899, Viena - 1.XI.1960, Iași), eseist. Este fiul lui Nicolae B. Cantacuzino, secretar în cadrul Ministerului de Externe și autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză și prefațate de N. Iorga. Relațiile sale de rudenie, mai mult sau mai puțin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Știrbei și Alexandru I. Cuza, scriitoarele Anna de Noailles și Martha Bibescu, pictorul Th. Pallady. Până în 1909, C. trăiește la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Paul Miclău, Dislocații, vol. I, op. cît., p.19. 1154 V. Paul Miclău, " Două limbi/deux langues ", préface, în Paul Miclău, Clipă fără sfârșit/Instants sans fin, op. cît., p. 64 : Aici este vorba însă de o exprimare spontană în franceză sau în română, cu transpunere într-un răstimp de cel mult douăzeci și patru de ore, în cadrul aceleiași trăiri. " (" Îl s'agit ici d'une expression spontanée en français ou en roumain, dont la transposition est effectuée dans vingt-quatre heures, sans avoir
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de o mare combustie lăuntrică, M. - care și-a încununat cariera cu o magistrală creație în Hamlet - a fost unul dintre cei mai de seamă actori ai teatrului românesc. Pentru repertoriul trupelor pe care le-a condus, a transpus din franceză și italiană comedii (cum ar fi Căsătoria silită și Don Juan de Molière), dar mai ales farse și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
devenind în cele din urmă eroul principal, purtătorul vieții dincolo de uman. Un succes este și Transplant, publicată împreună cu alte două piese în 2001, jucată în 2003 la Teatrul „Ovidius” din Constanța, în regia lui Ovidiu Lazăr, cu o versiune în franceză, apărută tot atunci, cu prilejul unui turneu la Brest. Bine construit, textul propune un subiect la limita între real și fantastic: întoarcerea după zeci de ani a soțului dispărut pe front, pe care „bunica Suzana” îl așteaptă nu cu fidelitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
relevă însă un fapt important. Acesta concepe revista nu doar ca pe un loc geometric al întâlnirii artei românești cu arta occidentală -, în treacăt fie spus, ca și în revista Zolotoe Runo, o parte dintre articolele publicate sunt scrise în franceză -, dar și ca pe un obiect de artă. Criticul de artă Bogdan-Pitești îi conferă prestigiul unui obiect de lux, de colecție, fapt corespunzător unei tendințe care se face remarcată și în arta românească prin intermediul artelor decorative. Din păcate, această punte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba, devine semnificativă, lectura plaisiristă, hedonistă, de un erotism tranșant, corespunde decupajului realizat de Mirea, climaxul ales de pictor nu este cel dramatic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lâna de aur, revistă bilingvă ruso-franceză, accesibilă în acest fel publicului francez, către care se deschide lumea artei rusești. Trebuie menționat că de o manieră asemănătoare evoluează și revista Ileana care, chiar dacă nu este bilingvă, are câteva texte critice în franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi peste frunte noptosul păr în unde, / Iar doliu morții mele, îl rupe de pe trup!"510. L. Bachelin are un articol în franceză despre opera lui Wagner, "Tannhäuser". Opera care dă titlul articolului este aleasă și pentru scandalul stârnit la reprezentarea ei în 1861 la Paris, operând o dificilă schimbare de gust, atât de radicală, încât L. Bachelin consideră că "wagnerita este o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești cu o poezie în franceză, "Berceuse d'amour", al cărui macabru decadent este ilustrat convingător de N. Vermont, aproape în stilul lui Félicien Rops, accentul cinic-satiric al acestuia fiind prezent într-un detaliu, moartea poartă ochelari care lasă, însă, să se vadă găvanele craniului. "Puis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bucarest, 1903. Baconsky, A.E.: Boticelli, Minerva, București, 1975. Bade, Patrick: Edward Burne-Jones, Prakstone Press Ltd, New York, USA, 2004. Baltazar, Apcar: Convorbiri artistice, prefață și antologie de Radu Ionescu, Editura Meridiane, București, 1974. Baudelaire, Charles: Inima mea dezvăluită, traducere din franceză, note și postfață de Bogdan Ghiu, Est Samuel Tastet Éditeur, București, 2002. Benedict, Maria: Ștefan Luchian, Meridiane, București. Bengesco, M.: Mélanges sur l'Art Français, Dorbon-Ainé, Paris, 1913. Bredekamp, Horst: Nostalgia antichității și cultul mașinilor. Istoria cabinetului de curiozități și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arts décoratifs et la décoration en Roumanie au début du XXe siècle", în Revue Roumiane d'Histoire de l'Art, série de Beaux-Arts, Tome XLIV, Editura Academiei Române, 2007, pp. 49-55. 115 Ibidem, p. 2. 116 Ibidem, p. 2. 117 În franceză "ustensiles de pacotille" (n.a.) 118 L. Bachelin "De la necessite de "styliser"", în L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6555, Dimanche 6 (18 Septembre) 1898, p. 2. 119 L.Bachelin "Comment "styliser"" III, în L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6559
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Edmond Haraucourt, Librairie Félix Juven, Paris, 1908. 233 Nicolae Petrașcu, Carmen Sylva, Imprimeria Statului, Bucuresți, 1899. N. Petrașcu așază sub semnul sensibilității poetice romantico-simboliste întreaga existență a reginei. 234 Carmen Sylva, op. cit., p. 10, 12. Un fragment din varianta în franceză ne ajută să ne facem o idee despre virtualitățile poetice ale textului: "Vient, enfant de la terre; sois mon époux! Tu parcourras avec moi le monde entier. Mes étoiles seront tes esclaves, et toi-même, étoile éblouissante, tu resplendiras de lumière!" 235
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
monde entier. Mes étoiles seront tes esclaves, et toi-même, étoile éblouissante, tu resplendiras de lumière!" 235 V., Pictorul "G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, (revista bimensuală, director George Grant), Anul I, nr.3 și 4, 15 februarie 1909, p. 60. Textul în franceză este acesta: "Un peintre roumain, M. Mirea, nous apprend une jolie légende de son pays. Il s'agit d'un jeune berger endormi sur le cime d'une haute montagne. A son reveil, les nues qui l'entourent prennent des
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1973, p. 45. 352 Ibidem, p. 47. 353 Ibidem, p. 48. 354 Elisabeth Ingles, Edvard Munch: Amour, jalousie, mort et tristesse, traducere de Florence Brémond, Sirrocco Londres (édition française), 2005, p. 26. 355 Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, traducere din franceză, note și postfață de Bogdan Ghiu, Est Samuel Tastet Éditeur, București, 2002. Femeia este opusul unui Dandy. Trebuie să provoace, prin urmare, oroare. Femeii îi este foame, și vrea să mănânce. Îi este sete, și vrea să bea. Este în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]