11,589 matches
-
În „Dicționar de literatură română”. Ed. Univers, 1979, p. 86- 89; dramaturgului de a echilibra În opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orășenesc, cu cel țărănesc.” (Florin Manolescu) 3. I. L. Caragiale prozatorul Proza lui I. L. Caragiale se naște din geniul dramaturgic; schițele, momentele, nuvelele, povestirile Își extrag substanța din același fond al comediilor și dramei. Prin schițe și momente, Caragiale „realizează o adevărată fenomenologie a societății românești, surprinsă În câteva din zonele unde acesta se lasă mai ușor definită: familia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Nu eram deloc sigur că va fi un succes. Din fericire, zeii au fost binevoitori cu mine. Am primit mii de scrisori conținând comentarii de genul: „Este cea mai grozavă carte scrisă vreodată." „Sunteți pentru mine un guru." „Sunteți un geniu." „Ar trebui să primiți un titlu nobiliar." „Ar trebui să deveniți prim-ministru." „Sunteți un sfânt." Sper că laudele nu mi s-au urcat la cap. Sunt cât se poate de conștient că aceste comentarii nu se refereau la talentul
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
să facă o lungă carieră tocmai pentru a completa scrisul „activist“ inițiat de proletcultism. De data aceasta, angajamentul era însă unul cu un puternic aer cultural. Edgar Papu era văzut ca un om al Luminilor și un lung șir de genii autohtone avea să se consolideze prin studii minuțioase demarate de oameni de știință mai mult sau mai puțin valizi. Miza era tot propagandistică, iar efectele protocronismului se văd încă peste tot în cultura română: senzație de nedreptățire, amestecată cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
scrisoare a lui I.D. Sârbu adresată Marianei Șora: „Așteptam de la Papa din Păltiniș o epistolă către mitici, o analiză a lichelismului, lașității, bizantiniei și semidocției noastre thraco-getice. El, nimic: «să facem o școală ca o echipă de fotbal: doar 12 genii, plus rezerve; și să îi creștem ca pe niște genii de viitor, gata să îi ia locul la Păltiniș». Arde țara, arde Europa, Noica se desparte de Goethe“. Mircea Eliade a avut, în ultima parte a regimului Ceaușescu, o serie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Papa din Păltiniș o epistolă către mitici, o analiză a lichelismului, lașității, bizantiniei și semidocției noastre thraco-getice. El, nimic: «să facem o școală ca o echipă de fotbal: doar 12 genii, plus rezerve; și să îi creștem ca pe niște genii de viitor, gata să îi ia locul la Păltiniș». Arde țara, arde Europa, Noica se desparte de Goethe“. Mircea Eliade a avut, în ultima parte a regimului Ceaușescu, o serie de contacte cu zonele protocroniste. Savantul nota încă din 1972
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Nu Italia este cea pe care nu o iubesc, ci anumiți oameni care locuiesc în ea Bogdan-Alexandru Stănescu și George Onofrei Cum a început dragostea dumneavoastră pentru Fernando Pessoa? A început când am descoperit că era un mare poet, un geniu. Așa cum în secolul XX au fost Kafka, Joyce... Aparține acestei familii de genii. L-am descoperit din întâmplare, în vremea în care eram student la Paris și nu știam absolut nimic despre Portugalia, despre Lisabona. Mai mult decât atât, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
locuiesc în ea Bogdan-Alexandru Stănescu și George Onofrei Cum a început dragostea dumneavoastră pentru Fernando Pessoa? A început când am descoperit că era un mare poet, un geniu. Așa cum în secolul XX au fost Kafka, Joyce... Aparține acestei familii de genii. L-am descoperit din întâmplare, în vremea în care eram student la Paris și nu știam absolut nimic despre Portugalia, despre Lisabona. Mai mult decât atât, Portugalia avea atunci un sistem totalitar de dreapta, foarte departe de Europa și destul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
din Fernando Pessoa era practic primul lucru care ieșea spre Europa din Portugalia. Traducătorul fusese atașatul cultural al Ambasadei Franței la Lisabona în 1934-1935, a avut șansa de a-l întâlni pe Pessoa și a realizat că acesta este un geniu. S-a reîntors în Franța din misiunea diplomatică și a tradus acest poem, publicându-l într-o ediție ale cărei costuri probabil le-a suportat. Ați păstrat cartea? Sigur că da, se află în biblioteca mea... Așadar, am citit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Restul îl veți afla citind-o pe Ruth Guttman, care l-a cunoscut și care scrie, cum spune, „cu mare sinceritate și mare dor, cu nostalgia celui ce a fost trup și suflet dedicat patrimoniului ce poartă în sine chintesența geniului omenesc în ce are el mai bun și mai sensibil: arta“. Sensibilitatea și arta copilului născut în iunie 1925, într-o familie din burghezia evreiască a Bucureștiului, erau recunoscute de George Enescu după ce-l ascultase cântând, la Buzău, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997 *** Meditații despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, București, 1997 Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia, București, 2001 Moraru, Dinu, V. Voiculescu. Discreția binelui și strălucirea geniului (2) Convorbire cu d—na Gabriela Defour, în „Lumea magazin", nr. 4/1997 Moșescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viața Buzăului", 1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean, George
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
foarte talentat scriitoriu. Creangă e, poate cea mai verde creangă a literaturii noastre, vreau să înțeleg cea mai românească... El e mina cea mai curată, mai sigură și mai inteligentă pentru sintaxa românească; el reproduce cu cea mai mare îmbielșugare geniul limbei noastre... ” D-apoi ce vorbe calde spune și intransigentul G.Panu „Vorbea frumos. Înzestrat cu o vie inteligență, țăranul Creangă nu-și pierduse prin modestele studii de seminar ce făcuse, limbagiul viu, colorat și plin de imagine, popular. Acest
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
se adaptează la regimul comunist. În Israel Drumul spre Israel; sosirea; în chibuț; lecturi în chibuț; reînceperea învățării limbii ebraice: „prima și ultima oară în viața mea, am studiat”; absolvirea liceului; trimis inițial la universitate, ajuns în armată (dar la Geniu!); un recrut studiază japoneza; stagiul militar și lecturile continuă; primele cărți de Mircea Eliade; misiuni periculoase; la Universitatea din Haifa: alegeri greșite; studiu și stagiu militar; descoperirea vocației; lecturile se schimbă: religie, Scholem, Eliade; student „privat” la Ierusalim; primele cursuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cunosc foarte bine (omul acela a murit înainte de război). Dar Talmudul de la Ierusalim este lucrul cel mai greu care există în cultura ebraică! Mult mai greu decât Talmudul babilonian, acesta e un text pe care nu-l pot studia decât geniile. Dacă genialul legalist venea la Tg. Neamț să studieze o carte pe care cei mai mulți - savanți, nu oameni simpli - nici n-o deschid vreodată, nici măcar n-o au, n-o văd, atunci îți dai seama ce carte știa omul acela din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Anulat”. Nu știu de ce fusese anulat rezultatul, azi aș pune întrebări, aș face scandal. Atunci n-am putut să fac, eram un nou-venit. Așa că m-am dus la armată. S.A.: La ce armă? M.I.: Era la Nethania o unitate de geniu. Mi s-a spus că se ocupă cu dinamită și tot felul de calcule, aparatură și altele asemenea. Eu m-am gândit că, dacă tot mă întreabă ce vreau, merg la geniu! Geniul, credeam, e ceva pentru oamenii inteligenți. „A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
armă? M.I.: Era la Nethania o unitate de geniu. Mi s-a spus că se ocupă cu dinamită și tot felul de calcule, aparatură și altele asemenea. Eu m-am gândit că, dacă tot mă întreabă ce vreau, merg la geniu! Geniul, credeam, e ceva pentru oamenii inteligenți. „A, mi s-a spus, geniu, imediat, nici o problemă!” S.A.: Erai singurul care se ducea acolo de bunăvoie! M.I.: Așa am descoperit și eu când am ajuns în campament: toți păreau amărâți, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
M.I.: Era la Nethania o unitate de geniu. Mi s-a spus că se ocupă cu dinamită și tot felul de calcule, aparatură și altele asemenea. Eu m-am gândit că, dacă tot mă întreabă ce vreau, merg la geniu! Geniul, credeam, e ceva pentru oamenii inteligenți. „A, mi s-a spus, geniu, imediat, nici o problemă!” S.A.: Erai singurul care se ducea acolo de bunăvoie! M.I.: Așa am descoperit și eu când am ajuns în campament: toți păreau amărâți, numai eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
că se ocupă cu dinamită și tot felul de calcule, aparatură și altele asemenea. Eu m-am gândit că, dacă tot mă întreabă ce vreau, merg la geniu! Geniul, credeam, e ceva pentru oamenii inteligenți. „A, mi s-a spus, geniu, imediat, nici o problemă!” S.A.: Erai singurul care se ducea acolo de bunăvoie! M.I.: Așa am descoperit și eu când am ajuns în campament: toți păreau amărâți, numai eu eram bucuros. A urmat un antrenament foarte dificil de patru luni jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care s-a dovedit extraordinar de important pentru mine. Nici psihologic nu era așa de greu. Am terminat pe primul loc prima perioadă de instrucție, șefii credeau că vreau să devin ofițer. Mă cunoștea de-acum și șeful corpului de geniu, știa că am răspunsuri la toate întrebările și nu-mi mai dădea voie să vorbesc. M-am dus la cursuri, am dat examene... S.A.: ...de-astea, militare. M.I.: Militare, da: sabotaj, explozibili și tot felul de lucruri de-astea. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
era mult șomaj, deci n-am putut să lucrez nimic. Dar în anul al doilea a fost un boom economic, am lucrat tot timpul, în fiecare minut liber. În perioada aceea au început atacurile teroriștilor, iar eu, fiind instruit la geniu, aveam de lucru să dau și la alții. De fapt, chiar eu deschideam universitatea dimineața și o închideam seara. Mă duceam la toate orele de curs, dar aveam și de lucru. Am studiat o mulțime de lucruri, inclusiv filozofie. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în Luceafărul; „liniștea perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza, notațiile de laborator. Vor ajunge, sperăm, la concluzii apropiate de acelea pe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
deformate asupra vieții scriitorului (multe creionate la decenii după sfârșitul său), pentru a limita confuzia (tradițională!) între operă și biografie, în fine, pentru a descoperi mai ușor spectacolul unic al drumului spre „a doua mea ființă”, aceea a creatorului de geniu. (A se vedea 16 în acest sens volumul Eminescu tânăr sau „a doua mea ființă”, de Mihai Drăgan, Iași, Ed. Institutul European, 1999). [Confluențe - revista școlii „Mihai Drăgan” Bacău, nr. 4 (6), noiembrie 2000] 17 „A fost fericit Eminescu?” Întrebarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în opera poetului; tonul melancolic, tristețea și scepticismul din unele versuri; o existență creatoare curmată brusc și prea devreme de boală și moarte; mitul postum al poetului romantic, neînțeles și nefericit; tentația (modernă) de a-l privi pe artistul de geniu ca pe un om obișnuit. Este adevărat că exprimarea la persoana întâi, proprie genului liric, trimite involuntar la existența fizică a autorului. Drept urmare, cititorul este înclinat să caute identități, să confunde trama literară cu biografia și să echivaleze omul imaginar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ascuns în „umbra dulcilor dorinți”. Iubirea apare ca o fericire „suprafirească”, opusă tribulațiilor biografice la care face trimitere autorul Scrisorii I: „... toate relele ce sânt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ”. Încercînd să ne imaginăm fericirile geniului, s-ar putea să devenim și noi înșine un pic mai fericiți... și mai altfel. 22 Modele feminine în poezia lui Eminescu Preambul Personajul feminin din opera lui Eminescu este un subiect delicat și complex. Încă din timpul vieții scriitorului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
atitudini personale, inevitabil încărcate cu o anume sarcină afectivă, implică în mod necesar apelul permanent la principii morale învățate și asumate rațional. Vocația metafizică (gr. fisis = natură, lume, materie; gr. meta = dincolo, alături) este un potențial spiritual specific insului de geniu (creator), dedicat valorilor superioare ale vieții și înclinat să le restructureze în construcții imaginare sau teoretice originale, așezate sub cupola finalității clasice: binele, frumosul, adevărul. Menționez în paranteză că dacă ar fi fost studiat cu mijloacele științei din vremea 38
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
foarte dezvoltată, condiție și, totodată, efect al statornicei preocupări pentru științe. Vă veți întreba, presupun, de unde mi-a venit ideea definirii personalității lui M. Eminescu prin conștiință istorică și vocație metafizică? Vă amintesc faptul că în romanul de tinerețe, neterminat, Geniu Pustiu, apar două personaje simbolice: surorile de o angelică frumusețe, Sofia și Poesis, care, conform notelor marginale ale scriitorului, îl influențează decisiv pe tânărul Ioan, participant la luptele din Transilvania anului 1848 (Sofia = înțelepciune, în greaca veche; Poesis derivă din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]