8,271 matches
-
mai bună manieră de reconstituire. Iorga încearcă să găsească un loc pentru experiența poporului român în cadrul istoriei universale. După părerea lui, istoria românilor nu poate fi înțeleasă decît într-un cadru mai larg decît Dacia. El rămîne credincios principiului său: geografia, natura și chiar și clima joacă un rol în modelarea "sufletului" unei națiuni. (Aceste idei pot fi găsite și în Generalități). Iorga îi descrie pe strămoșii îndepărtați ai românilor care au trăit înainte de întemeierea Romei și au dăinuit după căderea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a intrat în istoria României. El ar fi lăsat o amprentă mai vizibilă și mai semnificativă, dar acest fapt ar fi avut doar o importanță minoră în domeniul politicii interne a României, ca să nu mai vorbim de cea externă (geografie, economie și context internațional). Cine avea o soluție constructivă? O reacție comunistă? Stalin transformase "internaționalismul proletar" într-o cale cu sens unic implicînd totodată dezmembrarea României? Sau o democrație occidentală și onestitatea și devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo soluție "socialismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
194 Nicholas, Iorga, Former Prime Minister of Romania, to Benito Mussolini, Head of the Italian Government, București, 1937 195 Iorga s-a referit la aceasta, remarcînd că ungurii își imaginau bazinul carpatic ca pe "niște Cîmpii Elizee izolate", adăugînd că geografia nu trebuie să constituie un obstacol în calea autodeterminării naționale 196 Iorga, Lupta, științifică împotriva dreptului românesc, Conferință la adunarea "Astra" ținută la Abrud la 1 septembrie 1938, București, 1938 197 Iorga, O călătorie în țara Hațegului, București, 1906 198
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oarecum ambivalentă a Întregii țări, prea Înglodată În propriul trecut autoritarist pentru a ocupa un loc central În treburile europene. În orice caz, Italia fusese mult timp ciudat de periferică În cultura europeană modernă, poate și din cauza propriei istorii și geografii centrifuge: Napoli, Florența, Bologna, Milano și Torino formau lumi aparte, având fiecare universitățile, ziarele, cercurile intelectuale și academiile sale. Roma servea drept leagăn al autorității, sursă a fondurilor și locus al puterii. Dar nu a monopolizat niciodată viața culturală a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se poate de fizică a soldaților americani staționați În toată Europa Occidentală -, Statele Unite erau Încă o mare necunoscută pentru majoritatea europenilor. Americanii vorbeau engleza - limbă pe care majoritatea europenilor continentali nu o cunoșteau mai deloc În această perioadă. Istoria și geografia Statelor Unite nu erau studiate În școlile europene; scriitorii americani erau necunoscuți chiar și minorității educate; sistemul lor politic era un mister pentru toți, cu excepția câtorva aleși. Mai nimeni nu făcuse călătoria lungă și costisitoare În SUA: doar cei bogați (și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a intrat În istorie. Impulsul arogant și iconoclast, În vestimentație sau În gândire, s-a demodat rapid; În schimb, transformările revoluționare din politică și viața publică Începute spre sfârșitul anilor ’60 au atins amploarea maximă abia În deceniul următor. Iar geografia politică a deceniului e Înșelătoare: cele mai importante evenimente nu s-au produs Întotdeauna În cele mai cunoscute locuri. Spre mijlocul deceniului, impactul social al exploziei demografice postbelice se simțea pretutindeni. Europa era plină de tineri: În Franța anului 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să intre În arena legislativă europeană: creșele, egalitatea salariilor, divorțul, contracepția, avortul, violența domestică. La acestea trebuie adăugată preocuparea unor grupuri mai radicale pentru drepturile lesbienelor și Îngrijorarea crescândă a feministelor În privința pornografiei. Aceasta din urmă ilustrează destul de bine noua geografie morală a sferei politice: filmul și literatura explicite sexual fuseseră abia recent (și parțial) eliberate de sub controlul cenzorilor, prin eforturile concertate ale vechilor liberali și ale Noii Stângi. În mai puțin de un deceniu, ele erau din nou vizate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia și Franța, partidele creștine de centru-dreapta au fost ani de zile mai susceptibile de a nominaliza femei În fața unui electorat sigur decât partidele socialiste), dar cel mai bun indicator pentru șansele femeilor În viața publică nu era ideologia, ci geografia. Din 1975 până În 1990, numărul femeilor din parlamentul Finlandei a crescut de la 23% la 39%, În Suedia de la 21% la 38%, În Norvegia de la 16% la 36%, iar În Danemarca de la 16% la 33%. Mai la sud, În parlamentele Italiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lumi din care voiau acum să facă parte cu drepturi egale, iar oportunitatea care li se oferea În această direcție era cel mai important stimul pentru ieșirea din regimurile autoritare. Elitele lor nu mai priveau În trecut, ci spre nord. Geografia, se pare, triumfase asupra istoriei. Între 1973 și 1986, Comunitatea Europeană a traversat una din periodicele sale explozii de activism și expansiune, În „seria de big-bang-uri variabile” despre care vorbea un istoric. Președintele francez Georges Pompidou - scăpat În sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționalitate, ci pe situația economică. Ca și În Italia, nordul prosper antipatiza populația mizeră din sud, care trăia, aparent, din subvenții asigurate de concetățenii mai harnici. Contrastul dintre bogăție și sărăcie se accentua În Iugoslavia și se corela provocator cu geografia. Deși Slovenia, Macedonia și Kosovo reprezentau fiecare aproximativ același procent din populația totală (8%), În 1990 micuța Slovenie asigura 29% din totalul exporturilor iugoslave, În timp ce Macedonia genera doar 4%, iar Kosovo 1%. Pe cât putem pricepe din statisticile oficiale iugoslave, produsul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părți din Scoția, unde argumentele cele mai radicale În favoarea independenței naționale s-au pleoștit treptat sub efectul unui belșug nemaivăzut și demobilizant. Al treilea motiv pentru supraviețuirea Belgiei - și a altor state-națiune divizate din Europa de Vest - are legătură mai mult cu geografia decât cu economia, deși cele două sunt strâns legate. Dacă Flandra și Scoția au rămas până la urmă În Belgia, respectiv În Marea Britanie nu e fiindcă sentimentele lor naționale erau mai puțin intense decât cele reapărute În țările foste comuniste. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vulnerabilitate, dar și de mândrie: de aceea sentimentul că au fost excluși și uitați de „Europa” a făcut dominația sovietică cu atât mai umilitoare pentru intelectualii din centrul și estul Europei. Europa nu este așadar atât o chestiune de geografie absolută - unde se află de fapt o țară sau un popor -, cât de geografie relativă: unde se află unele față de altele. La sfârșitul secolului XX, scriitorii și politicienii din țări precum Republica Moldova, Ucraina sau Armenia se declarau europeni nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uitați de „Europa” a făcut dominația sovietică cu atât mai umilitoare pentru intelectualii din centrul și estul Europei. Europa nu este așadar atât o chestiune de geografie absolută - unde se află de fapt o țară sau un popor -, cât de geografie relativă: unde se află unele față de altele. La sfârșitul secolului XX, scriitorii și politicienii din țări precum Republica Moldova, Ucraina sau Armenia se declarau europeni nu cu argumente istorice sau geografice (care puteau fi plauzibile sau nu), ci Împotriva istoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relativă: unde se află unele față de altele. La sfârșitul secolului XX, scriitorii și politicienii din țări precum Republica Moldova, Ucraina sau Armenia se declarau europeni nu cu argumente istorice sau geografice (care puteau fi plauzibile sau nu), ci Împotriva istoriei și geografiei. Eliberate În pripă din imperiul moscovit, statele postimperiale orfane Își Îndreptau acum privirile spre o altă capitală „imperială”: Bruxelles 4. Cu ce sperau aceste națiuni periferice să se aleagă din perspectiva Îndepărtată a includerii În noua Europă este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-un târziu să se Întoarcă Împotriva lui, ei au redactat o scrisoare În care Îl acuzau pe Conducător că Încearcă să rupă țara de rădăcinile ei europene: „România este și va rămâne o țară europeană... Ați Început să schimbați geografia zonelor rurale, dar nu veți putea niciodată muta România În Africa”. În același an, bătrânul dramaturg Eugène Ionesco afirma că țara lui de origine este pe cale „să iasă pentru totdeauna din Europa, ceea ce Înseamnă să iasă din istorie”. și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statelor Baltice este un exemplu grăitor. Înființat În 1992, el include membri din Scandinavia (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), trei țări baltice din fosta URSS (Estonia, Letonia și Lituania), la care se adaugă Germania, Polonia, Rusia (și din 1995, contrar geografiei, dar la insistența scandinavilor, Islanda). Această reafirmare simbolică a vechilor afinități comerciale a fost apreciată de vechile orașe hanseatice precum Hamburg sau Lübeck și chiar mai lăudată de orașe ca Tallinn sau Gdañsk, dornice să se plaseze În centrul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
picior de egalitate. Unii europeni rămâneau, evident, mai egali decât alții. La două secole și jumătate după ce Voltaire schița contrastul dintre o Europă care „cunoaște” și o Europă ce „așteaptă să fie cunoscută”, distincția nu Își pierduse nimic din precizie. Geografia morală a continentului - Europa din mintea europenilor - consta Într-un nucleu de state europene „adevărate” (deși unele, ca Suedia, erau periferice din punct de vedere geografic), ale căror valori culturale, legale și constituționale erau erijate În model pentru europenii aspiranți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
veacuri: un obiect contradictoriu de atracție și repulsie, de admirație și resentiment. Conducătorii, dar și populația Rusiei rămâneau extrem de sensibili la opiniile din exterior, manifestând În același timp o suspiciune profundă față de orice critică sau interferență din străinătate. Istoria și geografia au pricopsit Europa cu o vecină greu de mulțumit, greu de ignorat. Același lucru se poate spune despre Turcia. Aproape 700 de ani, turcii otomani au reprezentat pentru Europa alteritatea absolută (după ce acest rol le revenise timp de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
încetează să se perfecționeze, atingând în prezent culmi oenologice ce nu erau rezervate decât marilor podgorii europene. Vechea și Noua Lume viticolă fac parte deopotrivă din civilizația vinului. Această comunitate culturală este produsul istoriei, mai exact al mitologiei, oenologiei și geografiei, altfel spus, din Olimp la Napa Valley. Capitolul II VINUL ȘI RELIGIILE În Antichitatea păgână vinul era considerat un dar al zeilor: egiptenii îl atribuiau lui Osiris, grecii lui Dionisos, iar romanii lui Bachus. Osiris, zeul egiptean care simbolizează continuitatea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mihăilescu, Doamna Bednarik, a Cenaclului idealist pus sub patronajul prințesei Elisabeta și a viitorului rege Carol al II-lea. Expoziția din același an, pe care sculptorul o organiza după modelul Salonului de Toamnă de la Paris, se ținea în Salonul de Geografie al Ateneului Român în noiembrie, în prezența patronilor spirituali ai cenaclului și a reginei Maria, punând în valoare opera conducătorului Cenaclului idealist. Artistul studiase sculptura la școala de Arte Frumoase din București (1900-1903), studii urmate de doi ani petrecuți la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
virtuozitate formală. A promovat expresia impersonală, a obiectivat natura, pornind de la receptarea senzorială a elementelor ei; a cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul, glossa, gazelul etc.), a făcut apel la tipare prozodice alambicate; a elogiat civilizațiile arhetipale, mitologiile, religiile; geografia lirică a devenit planetară; a surprins spațiile exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere Înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc). Parnasianismul a reprezentat o grupare de poeți din Franța secolului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
convine, fiind preocupați de exotism, de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare În impersonal, „În zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca Într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la Întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și căreia îi corespunde o psihologie și o concepție specifice despre profit, salariu, rentă (1936). O formulare sintetică sugestivă a crezului sociologic poporanist întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că țăranul este, pentru geografia românească, expresia „legilor necesare ale determinismului social”. „Suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
alk. paper)</isbn><call-num>Regenstein Regenstein, Stacks XXK3240.4 .H330 1994</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote> - Haas, 1994). El cuprinde, în forma actuală, 45 de indicatori grupați în zece domenii: educație, sănătate, statusul femeii, efortul de apărare, economie, demografie, geografie, haos politic, diversitate culturală și efort social, agregați pe o scară de la 0 la 100. Cele mai dezvoltate, după această clasificare, sunt regiunile Australiei și Noii Zeelande (cu 84 de puncte), Europei (82 de puncte) și Americii de Nord (79 de puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a genului sociologiei istorice, în care educației școlare îi este atribuit un rol important în procesul de transformare a țăranilor în francezi, E. Weber (1976) punctează că "nu existau instrumente de îndoctrinare și condiționare patriotică mai bune decât istoria și geografia Franței, în special istoria" (p. 333). Asumpția pe baza căreia este clădit întregul nostru demers este că teza emisă de E. Weber are o jurisdicție cognitivă nu doar în cazul specific francez. Una din mizele majore constitutive acestei cărți este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]