10,090 matches
-
pentru care mă grăbesc să spăl putina. Lăsându-i delicatei amfitrioane, pe care feomelanina din păr o trădează ca negentropică - sămânță de vorbă pentru altă dată - să Închidă ușa. „Milenium“, 25 martie 2000, ora 15,27 52. Obligații Nici măcar În glumă, În Natură nu există proprietate, ci doar uzufruct; altminteri s’ar păcăli cumplit. Doar omul o cunoaște, iar asta de când s’a rupt de Natură, adică deîndată ce a folosit alte materiale decât cele naturale, ca de exemplu metalele și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se opune și, În cazul movilei, are grijă ca ploaia, vântul, viețuitoarele, chiar omul (un altul), s’o niveleze. Căci lumea, În ansamblul ei, e entropică, tinzând spre platitudine. Uneori, chiar Natura „greșește“ și Înalță un pisc, dar Își repară „gluma“, rozându-l tot ea, și din același motiv și cu aceleași mijloace. Tot așa și cu averea care, adunată Într’un loc, dacă nu sărăcește Împrejurimile - asta e totuși lege -, În cel mai bun caz sare În ochi. Chiar În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turc) foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : - Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă să-mi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mult, dar de fiecare dată în tăcere și mare demnitate. Boala a recidivat, a pierdut un membru superior ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
identitatea clasei noastre, prin excelență, una originală. Tata obișnuia să spună atunci când se pregătea să meargă la ședința cu părinții că este „convocat la O.N.U.”. Țin minte discuția purtată de părinți după prima ședință, unde tata mai în glumă, mai în serios, îi expunea mamei problematica curentă: - Nevastă, nici nu știu cu ce să încep. A fost repartizată la B, sunt 30 în clasă, încadrarea foarte bună, dar mai e ceva ... - Doamne omule, ce mai poate fi ? A spus
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor locuri încărcate de legende, i-au spus acestei stânci minunate „Piatra Fetei.” Mama îmi povestește, o urmăresc cu mare atenție și-mi spune mai în glumă, mai în serios, că-s descendent al uriașilor brăileni. Ajungem în Măcin pe la orele 11.00 și constat un orășel tare curat, cu mult, mult mai mic decât orașul Pașcani (în jur de 9000 de locuitori). Orașul este localizat la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și pe fân, Ș-acu’ iată mă bătrân. Nu-s bătrân de bătrânețe, Ci bătrân de fuste crețe ! Badiu-nieu câtu-i de-nalt, Șade-n picioare sub pat. Și cosește și-mblătește Și de pat nu se lovește ! * Iartă-mă bade de glume, Că n-am făcut alte n lume. Că nu-i nimeni să trăiască, Ce-i frumos să nu iubească, Și să nu păcătuiască ! C-a iubi, cine nu poate, N-are sâmțurile toate. A iubi, cine nu știe, Pe lume
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o ieșit rachiul ?» -« D’apoi să știi tu că mi-o ieșit așe un rachiu fain, are treizeci și șepte de graduri. Vino numai să-l guști». -« Nu viu măi Ioa, c-acela nu-i rachiu, aceea-i temperatură, mă !» Glumă faină. -«Măi Ioa, zice într-o zi vecinu Pavăl, putea-r-ai tu-mi spune, câte ouă poți mănca pre nemâncate ?» Stă Ion și cujetă lento și profund și în sfârșit se hotărăște: -«D’apoi eu zic că șepte ouă, sigur, s-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se hotărăște: -«D’apoi eu zic că șepte ouă, sigur, s-ar putea mânca pe nemâncatelea». - «Ba, măi Ioa, numai unu se poate mânca pe nemâncate, pentru că tăte celelalte șase sunt după ce ai fost mîncat deja un ou». -« Tulai, ce glumă faină am eu acum a-i spune lui Gheo, când l-oi întâlni, să vezi numa’.» în aceeași zi Ion îl întâlnește pe Gheorghe și-i și pune întrebarea : Ia să-mi spui tu mie măi Gheo, câte ouă poți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
măi Gheo, câte ouă poți tu mânca pră nemâncate ?» Gheorghe stă și cujetă și cujetă, și conchide ca un adevărat Solomon : -«D’apoi eu zic că patru.» Dezolat Ion îi replică : -«Tulai măi Gheo, că dacă ziceai șepte, așa o glumă faină îți puteam spune !» Electricianul Atunci în anul în care a fost electrificat satul, unul dintre primii gospodari care și-o montat becul lui Ilici în casă o fost Ion. Când totul o fost pus la punct, Ion o tras
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit tăietoriu lemn dur, noduros pe care se crapă celelalte lemne tălpiță
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
după care îl sărutau. Câte săruturi a primit de la turiști, îi ajungeau pentru o viață întreagă! Fetele și femeile erau lăudate pentru frumusețea lor și cele care dansau elegant primeau mai multă băutură. Bărbații erau mai mult criticați. Se făceau glume pe sama lor și cei care nu prinseseră ritmul dansului erau stropiți cu jet de băutură pe față, pe păr, în râsul celor din jur. Prinși de vraja legendelor, de farmecul dansurilor și melodiilor grecești, de minunata priveliște a mării
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
oamenii se întreba: "Ci Doamne! Oare ce-o fi zicând", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, măi, nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adânc, cu fața așa de palidă, așa de delicată, asupra căruia însă vinul nu producea neci un efect. El era sărac de fel, însă se părea că-i păsa așa de puțin de sărăcia lui. Totdeuna vesel, totdeuna plin de glume și noutăți, însă totdeuna rupt și fără bani, el era o individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cu capul cât un căuș / Păpușele franțuzești / Tot să stai să le privești." * M i se întâmplă ades să aud, în diverse cercuri, opinii de genul "ce bine ne-ar prinde acum un Antonescu!" Unii o spun pe jumătate în glumă, alții o iau de-a binelea în serios, ca soluție la lipsa cronică de ordine și rigoare proprie administrației actuale. Prea puțini, însă, cunosc cât de cât particularitățile regimului antonescian, unde decizia justă sau nu aparținea strict unei singure autorități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de duh, șotii, farse, cu care scriitorii din această parte a țării își onorau ăsta e termenul! confrații în perioada interbelică. Altă carte, nu de mult apărută, îl are ca autor pe Mircea Anghelescu și demonstrează că, în veacul XIX, gluma literară era și mai în vogă, ba chiar la mare cinste. Nici a doua jumătate a secolului trecut nu s-a arătat mai seacă. Responsabilul cu farsele la Uniunea Scriitorilor era colonelului Nicolae Tăutu, care, între altele, s-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite atunci. De ce? Să zicem că, în cazul nostru, al celor tineri, disponibilitatea către veselia lipsită de griji era apanajul vârstei. Probabil că permeabilitatea la glumă o furniza și un oarecare sentiment de securitate personală, astăzi dispărut, cum, repede, au dispărut și bancurile despre Bulă. Un clasament al capacității de a recepta umorul situează România pe locul IV în Europa (or fi polonezii mai pontoși?) iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a fost trecut în rezervă (scăpând ușor!) fiindcă "a chefuit în ziua de 8 martie, ajunul funeraliilor tov. Stalin." Delațiunile nu i-au ocolit nici pe generali: Aurel Ionescu a fost degradat și trimis la trupă deoarece "a făcut o glumă trivială și dușmănoasă" privindu-l pe Stalin (din pudoare și obediență, bancul n-a fost consemnat în documente). În ziua funeraliilor, s-a comportat total necorespunzător maiorul Ancuța Gheorghe, care "a petrecut toată noaptea cu o femeie de moravuri ușoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și naturalețea unor creații puțin ori chiar deloc cunoscute specialiștilor. În fine, se pare că Filimon Taniac a fost petrecăreț și vesel. Dacă a meditat pe tema "sic transit...", nu-i străin nici de "carpe diem". A scris sumedenie de "glume chipărate", a compus textele unor cântece studențești, precum și lucrări în versuri cu subiectul rezumat în titlu: "Să nu stăm cu guri uscate!", "Ergo bibamus", "Și la Iași se bea!", "Crâșmărița de la Teiu" ș.m.a. Este obligatoriu să luăm în considerare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
gura mică, și cu glas de rândunică », vorbe care îl făceau gelos pe omul meu care îmi zicea drăguțul de el - « ia să-i zici omului ăsta, să mai tacă ! Dar eram fraieră, să-l opresc ? Mie îmi plăceau spusele...Glume...la orice vârstă... Ce să vă mai spun ? de la revista amintită a venit un redactor, vroia două file scrise de mine, mi-a luat niște poezii, eu aveam scris și într-un caiet despre viața mea, despre cei bătrâni din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
iei adio de la casă - dacă ai avut-o - că mulți n-au făcut nimic în viață. Ține minte domnule parlamentar, ministru, doctore, avocatule, judecătorule sau procuror, domnule primar, cântărețule sau dansatoare, toate cele de mai sus nu sunt zicători sau glume hazlii ori bancuri de spus la șezători iarna, sunt pure adevăruri văzute și trăite de ochii mei și, cunoscându-le, vi s-ar putea întâmpla și dumneavoastră oricând, așa că, oricât de mare v-ar fi pensia, îndemnizația sau salariul, avuția
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și toate cele bune, asigurându-ne de stima și respectul ei, pentru munca noastră care i-a asigurat și domniei sale cîteva din cărțile noastre - « Alexandru Mânăstireanu. Corespondență » și « Singurătate », Editura PIM, Iași, 2013 - doamna termina prin a ne spune o glumă sau, poate un adevăr care ne distrează - vorbindu-ne că un anumit președinte de stat ar proveni dintr-un copil găsit la ușa unei case, părăsit și luat de o familie care l-a crescut atât de bine și frumos
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vâlvoi, Când nici un glas nu te-a chemat?... Tu nu știai Că-n luna mai, Potecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?... Tu nu știai Că-n luna mai, E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă, Te prinde-n laț și te sugrumă Și-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?... Oprește-te!... Privește-n jurul tău... Și dacă nu ți-ai murdărit Pantofii de noroi, Fă-ți cruce Fiindcă n-ai păcătuit Decât în vis
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]