8,822 matches
-
Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți. După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa: Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2 românesti, una slavo-română, una
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
la Râmnicu Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești: În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți grecești. Prin tipografiile infiintate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod moldovean ajuns mitropolitul Kievului, cărțile religioase se răspândesc și contribuie la unificarea limbii române literare. Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi. Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere tipografice multi-script, "Liturghierul greco-arab" din 1701, care a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
23 decembrie 1989 înființează asociația națională “Liga Studenților”, al cărei președinte a fost până la terminarea studiilor (1991). Din martie 1991 este președinte de onoare al Ligii Studenților. A fost inițiatorul și coordonatorul demonstrației studențești din Piața Universității, căreia i-a imprimat un caracter pașnic, nonviolent, Marian Munteanu fiind principalul promotor al non-violenței ca atitudine civică în România postdecembristă. A fost cel mai proeminent lider al protestelor anti-comuniste din 1990, terminate în mod violent prin intervenția minerilor sub guvernarea lui Petre Roman
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
d’Équitation (ENE) este cea mai veche școală franceză de echitație. Cetatea ducilor de Anjou continua astfel o îndelungata tradiție ecvestră care a transformat-o în capitală a echitației. În inima ei pulsează viața pe care activitățile cu caii au imprimat-o cetății și întregii regiuni. În timpul domniei lui Ludovic al XV-lea aici au fost construite primele clădiri destinate Școlii de Echitație. Răsturnările survenite în urma revoluției din 1789 au făcut ca școala de instruire a trupelor de cavalerie să fie
École nationale d’équitation () [Corola-website/Science/299267_a_300596]
-
aceeași formulă, care are un neașteptat succes la public. Hotărăsc să-l coopteze și pe Vlady Cnejevici (ex-"Compact") și să continue activitatea cu "Pasărea Colibri". Deși a fost gândită inițial ca formulă pentru spectacole, "Pasărea Colibri" se hotărăște să imprime un spectacol care avea să iasă pe piață în anul 1995 sub numele În căutarea cuibului pierdut. Doi ani mai târziu apărea "Ciripituri". În 1999, grupul realizează primul album de studio "Cântece de bivuac". În anul 1999 Florian Pittiș renunță
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
în "opera sa autobiografică". Cu această ocazie a promis să povestească lucruri inedite din perioada de aur a grupului "Phoenix", momente de neuitat cu gașca veselă "Pasărea Colibri" precum și lucruri personale mai puțin știute de public. În anul 2008, artistul imprimă și lansează pe piață primul volum al colecției Best of Mircea Baniciu, numit sugestiv Eșarfa. Este o colecție a celor mai bune balade compuse și interpretate de Mircea Baniciu, printre care piese precum Eșarfă în dar, Dacă ai ghici, Scrisoare
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
Marele Cartier General și, implicit, generalul Prezan, a fost acuzat de multe ori de inconsecvență, pe parcursul războiului. Totuși, având în vedere atât împrejurările concrete specifice epocii, cât și puterea reală de care dispunea, Marele Cartier General s-a străduit să imprime o notă de coerență și continuitate acțiunilor militare. E adevărat că a cedat uneori presiunilor „de jos” sau „de sus”, cum a fost, spre exemplu, intervenția generalului Averescu pentru continuarea ofensivei de la Mărăști sau intervenția regelui Ferdinand în cazul înlocuirii
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
și simplu onest; dar odată ce ai luat notițele, trebuie să știi să te lipsești de ele.» Când scria, Zola insista mereu asupra demersului conștient și calm, fără febrilitate, care este specific zidarului care clădește o casă. Intenția sa era să imprime scrierilor sale această imagine a ordinii, a detașării și să inspire o liniște olimpiană. Proiectul lui este foarte ordonat prin construirea inițială a unui prim plan, apoi a unui plan de fundal, prin descrierea precisă a personajelor și stabilirea unei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
iarnă din februarie 2006. Unul dintre simbolurile de referință ale orașului este Mole Antonelliana (sec. XIX), în cadrul căruia funcționează Muzeul Național al Cinematografiei italiene. Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduiește Giulgiul din Torino, o pânză veche cu o urmă imprimată de corpul unui om, despre care se crede că este pânza care l-a acoperit pe Isus în mormântul său. Muzeul antichității egiptene din oraș găzduiește a doua cea mai valoroasă colecție egipteană din lume, după cel din Cairo. Torino
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
fi pusă în discuție, deoarece în cercul Petrașevski exista și o orientare extremă radicală, aliniată în spatele lui Nikolai Speșnev, personaj care îi va servi lui Dostoievski drept model pentru Nikolai Stavroghin din "Demonii". Nota mai revoluționară pe care Speșnev a imprimat-o grupului, precum și neliniștea pe care revoluțiile din Europa anului 1848 au inspirat-o țarului Nicolae I au fost probabil cauzele unei suprimări atât de violente a Cercului Petrașevski. Ivan Petrovici Liprandi, secretar de stat al Ministerului de Interne, primește
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
faimoasele tangouri ""Nos encontramos al pasar"", ""Viejo ciego"" și ""Volvió una noche"". În această perioadă înregistrează și primele sale două tangouri instrumentale, ""La chiflada"" și ""Color de roșa"", compuse încă în stil tradițional. Până în 1948 lansează peste 30 de tangouri imprimate pe discuri, dintre care unele au deja valoare antologica: ""Taconeando"", ""Tierra querida"", ""La rayuela"", ""Pară lucirse"" sau ""Contratiempo"". Piazzolla se dovedește a fi un compozitor genial în genul muzicii de tango, plin de originalitate și de inspirație neegalata. Compozițiile lui
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
una din stările: Toate sistemele de referință ce se mișcă rectiliniu uniform se numesc sisteme de referință inerțiale. În aceste sisteme de referință este valabil principiul inerției. Newton a descoperit faptul că o forță care acționează asupra unui corp îi imprimă acestuia o accelerație, proporțională cu forța și invers proporțională cu masa corpului: Masa este o măsură a cantității de materie conținută în corp. Newton introduce noțiunea de cantitate de mișcare, ceea ce astăzi se numește impuls. Aceasta este o mărime vectorială
Legile lui Newton () [Corola-website/Science/299373_a_300702]
-
Tinerimii Artistice", numărându-se printre primii membri ai acestei asociații. În picturile din acea vreme, Șirato este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
subponderală unui subiect sănătos, ar produce un set similar de simptome cu cele care se regăsesc la pacientul bolnav. Acest remediu este administrat uzual într-o concentrație extrem de scăzută, preparată printr-o procedură numită potențare, care se presupune că ar imprima diluției mai multă putere terapeutică. Pentru acest „proces” nu există o explicație satisfăcătoare, fiind doar o rămășiță pseudoștiințifică din epoca alchimiei, când noțiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau înțelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
că dacă nu își cere iertare „vine vulturul mare și-i scoate ochii”, o ironie crudă a sorții, pentru că Joyce va suferi la maturitate de serioase probleme de vedere. Lecțiile ei de religie erau dominate de imagistica apocaliptică și au imprimat scriitorului o teamă copleșitoare și irațională față de trăsnete, văzute ca agenți ai mâniei divine. Joyce nu a reușit să scape niciodată de astrafobia dobândită în copilărie; când un prieten l-a întrebat mai târziu de ce se teme atât de mult
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
expansiune și în strânsă relație cu jargonul adulților, față de care se raportează în permanență, dar cu care nu se poate identifica. Conform lui Hélène Cixous, acest captiol este format dintr-o serie de scene „în stare pură”, juxtapuse, care se imprimă în memoria copilului înainte ca acesta să fie destul de mare încât să le înțeleagă. În "Surorile", cuvintele obscure ale celor mari, precum „paralizie”, „gnomon” și „simonie”, sunt încărcate de mister și prefigurează distrugerea inocenței copilărești de către realitatea coruptă și dezolantă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
frate: Aurica (n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911). În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista "Cărăbuș-Express" (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul "Mary Atanasiu", ales de Constantin Tănase. În același an imprimă "Mansarda" (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
în revista "Cărăbuș-Express" (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul "Mary Atanasiu", ales de Constantin Tănase. În același an imprimă "Mansarda" (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei. În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind "Cine iubește și lasă" și "M-am jurat de mii de ori", pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind "Cine iubește și lasă" și "M-am jurat de mii de ori", pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: "M-am jurat
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele "Mi-am pus busuioc în păr" (cântec în stil popular) și "Habar n-ai tu" (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista "Constelația Alhambrei", pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York ("") amenajată în cartierul "Flushing Meadows" din sectorul "Queen". Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
popular din Ardeal) la "Concertul popoarelor" organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953, desfășurat în București. După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord. În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: "Doïna de Dolj", "La malédiction d’amour" ("Cine iubește și lasă"), "Danse
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953, desfășurat în București. După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord. În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: "Doïna de Dolj", "La malédiction d’amour" ("Cine iubește și lasă"), "Danse montagnarde" ("Uhăi, bade"), "Tiens, tiens, tiens et na" ("Iac-așa"). Acestea au
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
în cannanită, 'Casă Pâinii' în ebraică și aramaica, 'Casă cărnii' în arabă". Descoperiri arheologice ce confirmă Betleemul ca oraș israelit au fost făcute și în 2012 în situl arheologic de lângă Ierusalim, numit Orașul lui David, sub forma unei "bulla"( sigiliu imprimat în lut uscat) în vechea ebraică, cu inscripția “Din orașul Betleem către Rege”, indicând că era folosit pentru a sigila transporturi de grâu, vin sau alte bunuri trimise că taxa în secolele 8 sau 7 î.e.n. Exegeții biblici cred că
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
regăsim întreaga emoție, patosul reținut, temperat de melancolie al artistului. Compoziția, bazată pe contrapunctul dintre masele solide ale vegetației și cerul adânc, este dominată de verticala impunătoare a copacului. Mișcarea pe care diferențele de cald și rece ale tonurilor o imprimă materiei, demonstrează o rafinată știință a construcției plastice. Fără ambiția de a nega ierarhii valorice și cronologice, putem afirma că este primul pictor român cu adevărat modern, fiind în același timp unul dintre punctele de referință atunci când vorbim despre tradiția
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]