9,090 matches
-
tot nu s-ar fi întâmplat nimic. Iată câtă stăpânire de sine în întâlnirea întâmplătoare dintre un elvețian ecologist și o ardeleancă expată, pe o masă de operație în mișcare ! Cla nu a intervenit, l-a îndrumat, totuși, la o intersecție mai spre ruta mea : știa că mi-e frică, că aș fi vrut să văd mai degrabă brazi, copaci, iarbă... Până la urmă, am mers jumătate de drum cum a vrut helvetul, cealaltă jumătate cum am vrut eu, Cla a plătit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
sănătoși și fericiți, dincolo de ceea ce afișează în exterior. Admirând și analizând tot ce văd, încerc să înțeleg acești oameni. În același timp, mă confrunt cu propriile dureri, înfrunt căldura și zgomotul și sunt cu ochii în patru la curbe și intersecții. Așa merg ziua întreagă, trec prin câteva localități unite între ele și spre seară ajung la Nisa. Golful și portul îți iau ochii cu mulțimea de iahturi și bărci. Mă îndrept spre centru, spre gara centrală, pe un bulevard generos
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vezi obișnuitele statui ale sf. Tereza de Lisieux, sf. Ioan Vianney și sf. Ioana d’Arc. Las în urmă bisericuța cu o oarecare strângere de inimă, căci m-am simțit tare bine în ea, și-mi continui drumul. La multe intersecții vezi scoica și crucea sf. Iacob de Compostela, simbolurile universale ale acestui drum prin atâtea țări europene. Alături de ele sunt culorile specifice alb și roșu, începând de la Arles, cu indicativul GR 653, adică Grand Randonées, și cu acest indicativ va
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cameră, direct la stradă, zgomotul se aude ca și cum aș fi pe trotuar. Este foarte cald și sunt mereu transpirat. Cu dopurile în urechi, zgomotul se atenuează considerabil, dar tot se aude, căci sub mine este de fapt o intersecție de străzi. Abia aștept să părăsesc orașul. Este mult prea cald și prea mult zgomot. Sejurul meu la Toulouse, la Residence sociale des apprentis et des jeunes travailleurs de Jolimont s-a terminat și nu-mi pare rău deloc. Pentru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
În adăpost se aflau și ceilalți comandanți de tunuri. Căpitanul, cu chip înnegurat, a vorbit scurt: ― Am primit ordin să pornim spre vest. Scopul: să asigurăm aripa dreaptă a diviziei. Pregătiți tunurile pentru marș. Peste două ore ne întâlnim la intersecția celor două drumuri de sub cota 408. Aveți vreo întrebare? Nimeni nu a îndrăznit să rupă tăcerea, deși unora le-a încolțit gândul: „Asta înseamnă retragere!”... ― Executarea! - a fost ultimul cuvânt al căpitanului, cu privirea dusă spre felinarul atârnat de bagdadia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum ziceam, scrisul nu intra. Cumva, spitalul e și el o închisoare. Deținuții au voie la o plimbare în curte, dar mama își reprimă orice plăcere sau satisfacție. Acolo, la etajul 5 al Spitalului Universitar, de la fereastra care da spre intersecția de la Eroilor (ironia, soarta, întâmplarea ? Nu știu cum s-a făcut că patru ani mai târziu, când s-a născut băiatul - tot prematur -, am nimerit în același salon), se însăilau sub ochii mei povești. Dar cum începeam să merg pe vreun fir
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
Ideea ordonatoare a cărții s-a limpezit, în acest fel, de la sine, prin fiecare poveste care afirmă propriile adevăruri, și în legătură cu experiența scrisului, și cu cea a maternității. În afară de diferențele evidente, scrierile din acest volum au, totuși, un punct de intersecție, iar acesta ar putea fi locul unei concluzii : dacă scrisul și creșterea copiilor au ceva în comun, în afară de efortul intens pe care îl presupun, s-ar părea că acel ceva vizează rezistența la reguli, pe de o parte, și vulnerabilitatea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Am cerut ceva care știam că nu se găsește acolo și peste un minut am ieșit înapoi în stradă. — Ai găsit ceea ce ai vrut? m-a întrebat. — Nu. Am pornit din nou în tăcere și apoi am ajuns la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un handicapat și zâmbesc cam strâmb la gândul că, în America, există o grijă specială pentru handicapați. În parkinguri, sunt locuri speciale destinate handicapaților unde nu are voie să-și lase mașina un nehandicapat. În orașe, trotuarele sunt, la unele intersecții, denivelate ca să poată coborî un cărucior de handicapat. Arhitecții trebuie să respecte normele speciale prevăzute de asistarea handicapaților. Cerul e acoperit de nori scămoșati care plutesc la joasă înălțime, în atmosfera rece a dimineții, dar nu mai plouă. Exact la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
berechet", dar nu mă dau bătut. Ceva mă face să fiu precaut. Plecăm la unu și un sfert. Avionul decolează la trei. Avem, deci în fața noastră o oră și trei sferturi. Cristian B. nu se grăbește. Cedează politicos, la toate intersecțiile, prioritatea și ține să-mi explice orice poate prezenta interes, pe drum, ca un ghid. Vrea să-mi facă educație turistică, încetinind mașina ca să văd mai bine, în vreme ce eu fierb. Îmi arată lebedele care plutesc melancolic pe un lac, în dreapta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asta, se oprește din nou. "Nu mai știu dacă strada Cicero e în față sau în spate". Încremenesc. E trei fără douăzeci. Bombăn: " Atunci să întrebăm pe cineva". Dacă trebuie să pornim înapoi, "aventura" se îngroașă. La ultimele douăzeci de intersecții, am fost atent și n-am văzut nici un indicator pe care să scrie: "Cicero". Cristian B. oprește mașina pe dreapta, lângă un negru, și, într-o engleză vădit aproximativă, întreabă în ce direcție e Cicero avenue. Negrul pare să nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să îți organizezi culcușul, pui desaga-fără-fund sub cap, te ghemuiești, în cele din urmă adormi. chiar și cel mai puternic prințișor, când călătorește singur, întâmpină greutăți, inclusiv sub formă de întinderi de apă. nouă în al patrulea loc: ajungi la intersecția celor două treimi de curând încheiate ale hexagramei tale, ale cărții tale, ale drumului tău către grădina suspendată a dragostei pure, către prințesa luo na, prințesa așteptării luminoase. îți așezi inima pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
intersecția celor două treimi de curând încheiate ale hexagramei tale, ale cărții tale, ale drumului tău către grădina suspendată a dragostei pure, către prințesa luo na, prințesa așteptării luminoase. îți așezi inima pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Mitsuharu ajunse la Kameyama și-și uni forțele cu ale lui Mitsuhide. Din toată provincia veniseră membri ai clanului Akechi, sporind armata, deja semnificativă, de la Sakamoto. Astfel, cetatea era plină de cai și oameni; căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau printre care trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor și, în drum spre Templul Myokaku, a doua armată își luă drept dușmani o parte din propriii oameni, care ocoliseră pe altă stradă îngustă. Deși comandantul îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și mai mult, împotriva propriei voințe. Chiar și soldații care mai participaseră la bătălii puteau trece printr-o asemenea situație, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am uitat ceva. Spune-i lui Kumohachi să treacă pe la mine. Pașii lui Gonbei se îndepărtară dinspre pâlcul de copaci din spatele casei, în direcția templului. După ce plecă, Hideyoshi îmbrăcă repede armura și ieși. Locuința lui Hideyoshi se afla în apropierea intersecției drumurilor de Ise și Mino. Trecu pe la colțul magaziei și porni către răspântie. În acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împreună până în cetate. Ieșiră cu toții din citadelă. — Azi nu l-am văzut pe Seniorul Katsutoyo, remarcă Hideyoshi. A și plecat? Încă nu se simte bine, răspunse Fuwa. L-am lăsat la locuința lui. Se urcară în șei și călăriră până la intersecția din cetate. — Unde te duci azi, Hideyoshi? se interesă Inuchiyo. — La Kyoto, ca de obicei. — Ei, atunci ne despărțim aici. Noi mai avem de trecut pe-acasă, ca să ne pregătim de drum. — Aș dori să-l vizitez și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în urma directorului lor, plini de admirație, până când domnul Ionescu a dispărut pe ușa cancelariei. Din clasă, dacă se apleca mult peste pervaz, Cătălin putea acum să vadă pe fereastră bustul lui Nicolae Grigorescu în mijlocul unei grădinițe de trandafiri, chiar în intersecția dintre Strada Principală și Bulevardul Regina Elisabeta. Era pentru el un motiv de mândrie că putea în sfârșit să-l vadă dinăuntru, după ce în toți anii de dinainte de școală trebuise să se mulțumească să se uite la el de pe stradă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei proiecta stăruitor acel zâmbet viclean cu care Daniel o văzuse apropiindu-se de el cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar nu mai era nimeni în jur s-audă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în jur s-audă. Horia Victor chicotea din nou, nerușinat, din depărtare, uitându-se zeflemitor îndărăt în timp ce fugea, dar acum era deja departe, alergase roată, întorcându-se pe strada I.C. Brătianu după ce primejdia trecuse, și aproape că ajunsese la următoarea intersecție, dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, unde începea rafinăria "Steaua Română". S-ar fi hlizit toți ăia cu care Horia Victor era înhăitat dacă ar fi fost pe-acolo și ar fi văzut ce se întâmplase. Și-ar fi dat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
către tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu, cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple! Fiindcă cine trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era Carol! Acum se numea 23 August. Radovici nu mai era Radovici. Ci Olga Bancic. Lascăr Catargiu era acum I.C. Frimu. Și nici strada lui nu mai era strada I.C. Brătianu, ci devenise Filimon
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un nod în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]