8,656 matches
-
interferează cu sursa lor de energie. Tiabendazolul este utilizat în tratamentul larvei migrans cutanată, dracunculozei și toxocarozei (larva migrans viscerală). Acesta poate fi de asemenea utilizat în tratamentul strongiloidozei, și poate oferi ameliorarea simptomatică și a febrei în timpul fazei de invazie larvară din trichineloză. Tiabendazole este de asemenea activ împotriva unor nematozi intestinali ("Necator americanus", "Ancylostoma duodenalis", "Trichuris trichiura", "Ascaris lumbricoides", "Enterobius vermicularis"), dar nu trebuie să fie utilizat ca terapie primară; tratamentul infecțiilor mixte, inclusiv ascaridiozei nu este recomandat, deoarece
Tiabendazol () [Corola-website/Science/328673_a_330002]
-
după scurt timp. Grupul supraviețuitor părăsește insula cu o barcă de pescuit și navighează pe mare. După câteva zile, Sandokan și însoțitorii săi sunt găsiți de o navă condusă de câțiva malayezieni hotărâți să li se alăture, să se opună invaziei conduse de Brooke și să continue lupta împotriva Angliei. Sandokan găsește astfel puterea de a continua războiul de eliberare. Ideea inițială a regizorului Sergio Sollima a fost să facă nu o miniserie de televiziune, ci mai degrabă un film. Sollima
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de călăreții sultanului Murad al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
el l-a însoțit pe Mahomed în campania sa împotriva Imperiului din Trapezunt, ultimul supraviețuitor al Imperiului Bizantin. Mahmud a negociat predarea orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac, Stephen Tomašević, la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) și forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. A fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. s-a încheiat cu victoria decisivă a grecilor, încheindu-se astfel și a doua invazie a Greciei. După ce prima invazie persană a Greciei continentale se terminase cu înfrângerea suferită de perși în Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), o a doua invazie a fost efectuată sub directa comandă a lui Xerxes I, în anul 480 î.Hr.
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Atena, Corint, Megara și altele) și forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. A fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. s-a încheiat cu victoria decisivă a grecilor, încheindu-se astfel și a doua invazie a Greciei. După ce prima invazie persană a Greciei continentale se terminase cu înfrângerea suferită de perși în Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), o a doua invazie a fost efectuată sub directa comandă a lui Xerxes I, în anul 480 î.Hr. După rezistența eroică a spartanilor
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
s-a încheiat cu victoria decisivă a grecilor, încheindu-se astfel și a doua invazie a Greciei. După ce prima invazie persană a Greciei continentale se terminase cu înfrângerea suferită de perși în Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), o a doua invazie a fost efectuată sub directa comandă a lui Xerxes I, în anul 480 î.Hr. După rezistența eroică a spartanilor din Bătălia de la Termopile și pierderea flotei în urma Bătăliei navale de la Salamina, Xerxes a fost nevoit să se retragă în Asia
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
fost ucis în cursul bătăliei. La aripa stângă, atenienii i-au silit pe beoțieni să se retragă. Tabăra persană a căzut în mâinile aliaților greci, care i-au masacrat pe toți cei ce se mai aflau acolo. Rămășițele armatei de invazie s-au retras spre nord, protejate de cavalerie. În memoria victoriei de la Plateea și a eroilor căzuți în bătălie, la templul lui Apollo din Delphi a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
câmpia Beoției, flota aliaților greci repurta o victorie decisivă împotriva flotei persane în bătălia de la Mycale. În 478 î.Hr. atenienii alungă din Sestos ultima garnizoană persană aflată în Europa. Dubla victorie din bătăliile de la Plateea și Mycale a marcat încheierea invaziilor Imperiului Persan în Grecia continentală, aliații greci reluând apoi ofensiva împotriva perșilor, dar de data aceasta în insulele Mării Egee și în Asia Mică - începea astfel o nouă fază a războaielor greco-persane.
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
seriei. Toate cărțile ulterioare ale seriei au fost scrise de Paxson. Cu o acțiune care o precedează pe cea a "Sanctuarului", "Ravens of Avalon" (2007) adaptează povestea reginei războinice din istoria celtică Boudica din tribul Iceni, care s-a opus invaziei romane în Britania. Jurând răzbunare pentru violarea fiicelor sale de către invadatori, Boudica ridică o armată și invocă înspăimântătorul aspect războinic al Zeiței. Relatând evenimente din Epoca Bronzului, "Sword of Avalon" (2009) se concentrează asupra moștenitorului de drept al tronului Britaniei
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un contigent în sprijinul Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
nu doreau să se afilieze confederației beoțiene. Acest ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat de cetățenii plateeni. Atunci când Atena a fost în pericol de a fi invadată de perși (în timpul primei invazii persane - 490 î.Hr.), Plateea a fost singurul polis care a trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
în luptă numărându-se și polemarhul Callimachus) și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai există și astăzi pe câmpia de la Maraton. Pentru a răzbuna înfrângerea de la Maraton și eșecul primei invazii persane, Xerxes, urmașul lui Darius I a pornit împotriva Greciei în fruntea unei armate puternice (Herodot dădea fabuloasul număr de 2.641.610 de oameni, număr pe care Ctesias, care a fost medic la curtea urmașilor lui Xerxes l-a
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
consens că lupta a dus la o adevărată catastrofă pentru armata persană, resturile acesteia fiind puse pe fugă. Distrugerea acestei armate, combinată cu dezastrul flotei persane în bătălia de la Mycale, care a avut loc în aceeași zi, a marcat încheierea invaziilor Imperiului Persan în Grecia continentală. După dubla victorie din bătăliile de la Plateea și Mycale aliații greci au reluat ofensiva împotriva perșilor, dar de data aceasta în insulele Mării Egee și în Asia Mică, începând astfel o nouă fază a războaielor greco-persane
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
care a opus Sparta (conducătoare a Ligii peloponesiace) Atenei (care se afla în fruntea Ligii de la Delos). Operațiunile militare, în care ambele tabere au utilizat toate rezervele materiale și umane de care dispuneau, s-au desfășoarat mai ales sub forma invaziilor pustiitoare ale spartanilor și aliaților acestora împotriva Atenei și a cetăților-stat care îi rămăseseră fidele. Una dintre primele acțiuni militare din acest război a fost cea prin care Teba, aliată a Spartei, a încercat să cucerească Plateea, aliată tradițională a
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ostilităților. Plateenii, pentru a preveni orice încercare a armatei tebane de a-i captura pe concetățenii lor care locuiau în afara zidurilor de apărare ale cetății, au fost de acord să îi lase în viață pe tebanii luați prizonieri în urma primei invazii a acestora. Fiecare parte a afirmat mai târziu că cealaltă a făcut un jurământ sacru de acord pe care mai apoi l-a încălcat, acest fapt înrăutățind și mai mult relațiile dintre Plateea și Teba. Instigat de tebani, în anul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de la Šarkamen al lui Maximinus Daia. După dispariția ctitorului său, palatul a continuat să funcționeze până în secolul al VI-lea, fiind reședință oficială a administrației provinciale și a unor personalități aflate în exil, dar și, temporar, manufactură de textile. După invaziile slavilor, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Primăverii de la Praga. Pe 21 august, la o manifestație organizată în Piața Palatului din București la care au luat parte zeci de mii de oameni, Ceaușescu a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. În această perioadă de început a regimului Ceaușescu
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
Al- Ghazali, familia lui Jalal-ad-Din se bucura de mare faimă, tatăl său fiind maestru sufit, teolog eminent și predicator dăruit, înconjurat de numeroși discipoli. El a trebuit să părăseasca în grabă Balkh-ul împreună cu familia sa, în anul 1219, de teama invaziei mongole. Au mers întâi în pelerinaj la Mecca și după mai multe peregrinări,se stabilesc la Konya unde Baha-ad-Din, tatăl lui Mawlana își regăsește rolul de predicator și de profesor. După moartea acestuia, Mawlana merge să studieze la Alep, apoi
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
pictat o serie de tablouri de luptă care au fost ulterior achiziționate de către guvernul bulgar. Picturile sunt expuse, astăzi, la Muzeul Național de Istorie Militară din Sofia. Printre aceste picturi se regăsesc și „"Bătălia din Slivnița"”, „"Asaltul de la Zaribrod"” și „"Invazia bulgară din Pirot"”. Prin corespondența de război, toate lucrările de pe front au fost publicate în mai multe ziare și reviste europene. Printre operele sale au fost portretele prinților bulgari ( kneji ): Alexander de Battenberg și Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha, acesta din urmă
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
puterii. Catedrala Wawel a fost nu numai un loc de încoronare pentru regii Poloniei, dar și mausoleul lor. Mai târziu, ea a devenit un Panteon național. De-a lungul secolului al XX-lea, Wawel a fost reședința președintelui Poloniei; după invazia Poloniei la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cracovia a devenit sediul Guvernului General al Germaniei și Wawel a devenit, ulterior, reședința Guvernatorul General nazist Hans Frank. După încetarea operațiunilor militare, Wawel a fost restaurat și a devinit din
Wawel () [Corola-website/Science/329387_a_330716]
-
drumurile duc la Roma"” (cu sensul: „Există mai multe mijloace pentru a atinge un anumit scop”), cunoscut în toate culturile europene. Rețeaua de drumuri a permis expansiunea economică a Imperiului, apoi, în perioada de decădere a acestuia, a ușurat marile invazii. Până în anii 400 î.Hr., romanii utilizau poteci pentru deplasarea de la Roma spre cetățile din apropiere. Raidul galilor din 390 î.Hr., conduși de Brennus, care s-a dovedit dezastruos pentru romani, a scos în evidență ineficacitatea sistemului defensiv al Romei, datorată
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
și produse de carne afumată sau sărată din Galia, de exemplu). Începând din secolul al III-lea, lumea romană, deși la adăpostul limesurilor, cu frontierele întărite, a fost, puțin câte puțin, năpădită de popoare venind din răsărit: este începutul marilor invazii. Ostrogoții, hunii, vizigoții s-au succedat pe o rețea rutieră de o calitate excepțională. Acest lucru a permis, prin urmare, accelerarea avansării acestor grupuri de oameni. Drumul roman, care a fost una din cheile expansiunii Imperiului, a devenit una din
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
lui Ștefan al III-lea, voievodul Moldovei, care îi ceruse ajutorul lui Ioan. În 1496, Ioan a strâns o armată de 80.000 de oameni în Polonia cu mari dificultăți, dar cruciada sa a fost deviată de la scopul ei de invazia subită a Galiției de către voievodul moldovean, care se pare că ar fi fost convins că Ioan încearcă să-l pună pe fratele lui mai mic, Sigismund pe tronul Moldovei. Astfel, polonii au pătruns în Moldova nu ca aliați, ci ca
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
fie condusă de către șeful familiei regale, cu toate acestea, sistemul de seniorat curând s-a prăbușit, și a urmat o luptă lungă între descendenții lui Bolesław. Fragmentarea Polonia a durat până în 1320. Orașul a fost aproape în întregime distrus în timpul invaziei mongole a Poloniei. În 1241, după încercarea polonezilor de a respinge invadatorii, aceștia au fost zdrobiți în bătălia de la Chmielnik. Cracovia a fost reconstruită în 1257, într-o formă care a fost practic nemodificată, și a primit drepturile de oraș
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]