9,120 matches
-
având un caracter programatic, toate apărute în România Muncitoare. Le-am prezentat, în ordinea publicării lor, la începutul lucrării. De asemenea, el mai este prezent cu o scurtă notă pe marginea poeziei lui Alfred Margul Sperber. Este singura dată, cu excepția ironiilor amintite, când Virgil Ierunca însoțește un text antologat cu un comentariu. În numerele din revista Ethos autorii sunt prezentați alfabetic (fără a se ține seama de diacriticele specifice limbii române), iar în restul publicațiilor sunt prezentați aleatoriu. Pentru o mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din Occident, foști maoiști, troțkiști, actanți ai mișcării 68-iste, promotori și profitori ai revoluției sexuale pe care noile moravuri și pilulele contraceptive au pregătit-o, ducând-o mai departe, în cele mai inedite forme. Mi s-a părut o ironie a destinului emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit, decanul nostru de an: Liviu Petrescu. Nu mai știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat decât noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și în același timp nepăsători
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mitologie : gîndacul de bucătă rie alb. Ce să mai vor bim ? Eram din nou un fel de Dionis modern, care își exercita capacitățile de sinteză în direcția observa țiilor de psihologie a insectelor (de data aceasta, fără pic de ironie sau intenții retorice). Ultimul capitol al devenirii mele a fost, desigur, dra gostea. Ea a venit năvalnic peste mine, împie di cîn du-mă totodată să închei tratatul dedicat gîndacilor de bucătărie. La un moment dat, m-am îndrăgostit brusc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tufele de tuia și o mestecam, să ni se ducă mirosul. Revenirea curentului era întîmpinată de toți cu mult regret. Maică-mea îmi povestea că, atunci cînd a murit Stalin - ea era în clasele primare -, a plîns din toată inima (ironia soartei : taică-său murise pe frontul de Est). și eu eram la fel în clasele mici, iar în venele mele curgeau „toate visele-ndrăznețe“ cu care ne ali mentau în acea perioadă. Apoi, cînd am mai crescut, nu mai eram
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria veche, de acuzările lui Neculai Lazu, de emoția noastră, de tăcerea lui enigmatică și mi s-a părut că-l văd, în fața detractorului lui, zâmbind ușurel, cu puțină ironie și cu multă îngăduință. * "Cazul Coșbuc" îmi evocă o seamă de alte cazuri la fel. Să vorbesc de campania sistematică dusă de "Contimporanul" (vechea, celebra revistă socialistă de la Iași) în contra furturilor literare și științifice, atât de frecvente, de explicabile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul natural al evenimentelor, trecând alături, ieșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și mai ales, de ce, înstrăinați, ei rămân totuși ieșeni, oriunde se duc? Căci tocmai aceasta e partea interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l iubiți atât?". E oare așa de greu de deslușit acest lucru? Așa de greu nu, desigur. Totuși, nici așa de ușor, poate... Exodul ieșenilor e lucru vechi, foarte vechi. El începe îndată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
privință. Răspunsurile adunate sunt cât se poate de instructive; adeseori surprinzătoare. Caracteristice sunt mai ales cele concepute cam în felul acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
azi, psihologia aceasta de boier scăpătat pe care o acuză nu sunt lucruri lipsite de oarecare frumusețe, chiar dacă ele contribuie la ridicolul în care cad uneori cei care cântă osanale Iașului după ce l-au părăsit, chiar dacă ele alimentează și excită ironia lipsită de generozitate a celor care privesc de la distanță toate aceste lucruri. Nu mă pot opri să nu constat, de asemeni, că atmosfera socială a Iașului, cu toate prefacerile pe care le-a suferit, cu toată dispariția protipendadei vechi, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în felul acesta: "am fost surprins văzând că și Dv. vă faceți purtătorul de cuvânt al gălăgioșilor de la Iași". Tot restul însă este de o obiectivitate și moderațiune remarcabile. Dar Iașul inspiră mai ales pe ironici (și cine nu cultivă ironia, la noi?). Mutra ieșenilor, vorba lor domoală, ținuta lor, pretențiile lor, tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o obiectivitate și moderațiune remarcabile. Dar Iașul inspiră mai ales pe ironici (și cine nu cultivă ironia, la noi?). Mutra ieșenilor, vorba lor domoală, ținuta lor, pretențiile lor, tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de înduioșare. Există o alta însă, care n-are numaidecât strânse raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de înduioșare. Există o alta însă, care n-are numaidecât strânse raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
destoinici dându-ne icoana, câteodată strălucită, mai des întunecată a faptelor și viselor unor vremi, ce sunt pe geana apusului. Se lămurește ceasul Epigonilor, fie că luați acest cuvânt în înțelesul lui primitiv de urmași, fie că-l colorați cu ironia lui Eminescu. Ce va fi? Urma-vom calea deschisă de mult? Lupta-vom lupta deja luptată? Îndruma-ne-vom către alte ținte, către alte cărări? Nu voim a cerceta acum, ci ne mărginim numai la o constatare și la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că nu și-o putea explica în bine, căci mi-a vorbit cu o bunăvoință oarecum suspectă, cu un ton, cu o privire, cu un surâs în colțul gurii, în care mi s-a părut că surprind o notă de ironie destul de accentuată. Sunt convins că acest cunoscut al meu, om delicat și discret de altfel, dacă e să-l judec după atitudinea pe care a avut-o față de mine, mă crede atins de o criză de grafomanie. Mărturisesc că ipoteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au fost inaugurate și galeriile de artă ale băncii, care au debutat cu vernisajul expoziției de pictură naivă semnată de Mihai Dascălu. Lucrările sale imagini din lumea satului cu sărbătorile și personajele ei de basm sau de snoavă, colorate cu ironii fine sau caricaturizări, dar și cu poezia inefabilă a ambientului privit cu ochi de copil sunt găzduite cu generozitate de elegantele saloane ale instituției...” Expoziția a fost un succes pentru mine, fiind și mulți amatori care au dorit să aibă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pună la muncă - te îndeamnă să gândești, ceea ce e o activitate chinuitoare pentru mulți. Și apoi, cum săi ceri cuiva pe care lai îndemnat atâta timp să se uite și să uite de sine să mai și gândească? Pare o ironie. (2010) Găina de la ora 5 Totul a început în prima parte a anilor ’90, când apărea un ziar care a avut succes imediat și care a schimbat fața presei scrise de la noi. Este vorba, desigur, de Evenimentul Zilei. Ne aflam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avem așa ceva, de ce nu am avea și în cea politicocivică, mai ales că aici miza este mult mai mare? În campania electorală, televiziunile noastre sau rezumat la a transmite pingpongul de replici dintre politicieni, de parcă țara s-ar conduce cu ironii, atacuri și multă, foarte multă vorbărie. Nimic cu adevărat serios, nimic care să folosească alegătorului, săl informeze pentru a face o alegere conștientă. În cele din urmă, după multe amânări, sau organizat așazisele dezbateri sau confruntări fațăn față între candidați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acest ziar a fost creată și o televiziune - Oglinda TV, prescurtat OTV. Conținutul - la fel de precar, costurile de producție - minime. Televiziunea de apartament a lui Dan Diaconescu a fost considerată mult timp o glumă proastă și era pentru toată lumea subiect de ironii. Câștigurile ei păreau derizorii - ciubucurile pe care le luau reporterii de la cei cu care făceau reportajele sau banii pe carei dădeau cei care voiau să apară pe post, în așazisele talkshowuri. Numai că sumele acestea mărunte, adunate cu sârg, au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cum? Prin moarte naturală. Noi avem avantajul că suntem tineri și le vom supraviețui.“ Îmbăr bă tarea amicului meu era logică și, prin urmare, convingătoare. Din păcate, însă, viața nu prea se împacă cu logica. În paran teză fie spus, ironia sorții a făcut ca tocmai Cristian Popes cu să fie cel care să demonstreze, prin exemplul propriu, eroarea „teoriei“ pe care-o susținea: prin 1994, a murit de tânăr. În ultimii ani, vorbele lui Cristian Popescu miau revenit periodic în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în care au anunțat știrea morții lui și până sâmbătă, când a fost înmormântat, toate posturile au acordat zilnic, la emisiunile informative, un spațiu generos „marelui dispărut“. Totul asezonat cu un discurs din off plin de vorbe mari („Ca o ironie a sorții, a murit singur, departe de țara pentru care șiar fi dat și sufletul“ - ProTV) și, desigur, cu declarații ale colegilor de partid din care reieșea că Dan Iosif a fost cel puțin pâinea lui Dumnezeu („un tip onest
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar dacă o face n-are voie să trișeze. Frumusețea lui Narcis joacă un rol secundar. Stînd deasupra fîntînii, el a Încetat, de fapt, demult să se mai iubească. Nu e decît un Sisif suindu-și muntele În sine Însuși; ironia care Îl persiflează n-a Înțeles drama lui și o vulgarizează suspectînd-o de egolatrie și perversiune. Cineva mai atent ar observa că nici un Îndrăgostit de sine Însuși nu s-a sinucis cum a făcut-o Narcis, ci, din contră, a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]