9,114 matches
-
nu mai e necesar." Altfel spus, doctorul, departe de a ceda retoricii ei, forjată în focul corespondenței pentru "Le Monde", a făcut pur și simplu ceea ce ar fi făcut oricum. Iată, până și cei mai buni dintre medici, chiar dacă nu mint, nu spun tot ce gândesc! Odată rezolvată problema prometeică, începe o altă luptă. Nu mai vrea să folosească ceea ce se cheamă, pudic, "mijloace de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
celor două femei, una vie, cealaltă moartă, pentru scăldatul sub clar de lună, ca și o anume asemănare fizică. Potrivit relatării doamnei Segal, asasinata avea părul roșu și fața albă. Fata ei avea și ea părul roșu, dacă geamul nu mințise. Și trebuia să aibă, ca și cealaltă, fața albă, ceea ce, laolaltă cu părul, însemna aproape o certitudine. Doar dacă nu-și vopsea părul. După ce meditase la toate aceste asemănări și deosebiri, locotenentul nu se grăbise să meargă până la capătul cercetării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nesărata aia de Lillișu, în timp ce el se preface absorbit de ce-i povestește micuța!" "Îți lipsește o doagă, pe cuvântul meu. Vreau să zic două." "Doar nu sunt orb, s-a făcut roșie toată când a intrat el!" "N-am remarcat, minți învățătorul, dar ar fi putut roși la fel de bine din cauza ta. Sau a mea, de ce nu?" "De doi ani de când e aici, n-am văzut-o roșind din cauza mea sau a unui mare seducător ca tine. Pentru fantele ăsta și-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
contează e să crezi în el, chiar dacă pentru asta ai nevoie de o serioasă doză de rea credință. În sfârșit, e posibil ca ea să vadă nu ce vede, ci ceea ce ar vrea să vadă, și, în cazul ăsta, se minte pe sine, dar cu bună credință. Eu înclin pentru această ipoteză. Tu? "Nu știu..." Gândește-te puțin. Rusia e în ea, e un element constitutiv, dar Parisul? Ce e Parisul? O idee, Parisul! Ochiul lui Pussy devenise serios, dar în fundul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
femeie năpădită de supărare și tristețe, tânguindu-se, zbuciumându-se și plângându-se, și vărsând râuri de lacrimi. Soluția găsită de fiu pentru a pune capăt acestei suferințe este oarecum surprinzătoare pentru un tânăr aflat în slujba adevărului: Petru își minte mama, dar nu cu cinism, ci spune el, din marea dragoste pe care i-o purta, și mai mult, chiar la sfatul propriului duhovnic. Îi promite că se va întoarce la Kiev pentru a termina școala, iar apoi se va
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Congres și au pregătit materialele video și scrise pentru media. La data de 17 ianuarie 1992, emisiunea "20/20" de la ABC dezvăluia despre un "doctor" care mărturisise că "a îngropat 14 copii nou-născuți care fuseseră luați din incubatoare de către soldați" mințea, de asemenea. "Doctorul" era, de fapt, un dentist și, mai tîrziu, el a recunoscut față de ABC că niciodată nu a examinat copiii și nu a știut deloc cum au ajuns aceștia să moară. Tot atît de adevărat a fost și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ABC la Bagdad, Bill Blakemore a transmis într-o vreme direct din adăpostul bombardat, aruncînd astfel îndoieli asupra relatării oficiale a Statelor Unite conform cărora acesta era un centru de comandă și control; mai tîrziu, s-a dovedit că Statele Unite au mințit sau au avut informații eronate (vezi relatarea în Kellner, 1992:b). 14 Unele dintre aceste exemple din fotbal provin dintr-un raport al Greenpeace din 12 ianuarie 1991. În timpul războiului de la sol, generalul Schwarzkopf și reporterii au folosit regulat metafore
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
biserici, de odoare sfinte, de convente, ale propagandei ateiste? Și dacă știu câte ceva, cum pot să doarmă cu asemenea viziuni amăgitoare? Nu simt aerul pe care-l respiră? Nu realizează că atmosfera e plină de tensiune? Cum pot să se mintă liniștiți când forța popoarelor răstoarnă situațiile aproape într-o clipită? Ce ne poate garanta că în altă parte [a pământului] nu s-ar întâmpla la fel? Nu ne-a prevenit glasul vigilent al Suveranului Pontif să fim pregătiți pentru orice
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
voi pleca cu Adrian în Sud! Trebuie să rezolv cumva cu trei femei care țin să mă viziteze aici, fiecare fiind din alt colț al țării! De fapt nu am chef decît de una! Poate că va trebui să le mint, ceea ce n-am prea făcut pînă acum cu nici o femeie! M-aș bucura mult să izbutești cu JUNIMEA! Îți doresc mult noroc! Eu cred că Andrieș (Andi, director al editurii n. red.) e mai bun decît Cuțitaru (Virgil, redactor-șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fie și cineva care să mă ajute, care să fie de partea mea. În București am aflat că totuși cartea mea nu era în tipografie. Domnul Paler îmi dăduse o întîlnire. N-am mai ajuns. D.R.-ul, enervat că fusese mințit că volumul meu e-n tipografie și astfel la rîndu-i mă mințea pe mine, m-a luat în mașina dumisale și m-a dus la Consiliul Culturii la unul dintre directorii generali, Radu Constantinescu. Lucrurile s-au rezolvat repede. Sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mea. În București am aflat că totuși cartea mea nu era în tipografie. Domnul Paler îmi dăduse o întîlnire. N-am mai ajuns. D.R.-ul, enervat că fusese mințit că volumul meu e-n tipografie și astfel la rîndu-i mă mințea pe mine, m-a luat în mașina dumisale și m-a dus la Consiliul Culturii la unul dintre directorii generali, Radu Constantinescu. Lucrurile s-au rezolvat repede. Sper ca-n septembrie să-ți pot trimite un exemplar. Dar pînă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cuvinte. Revelionul a trecut ca un ochi de vacă, lacrimogen din cauza zăpezii și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori, cu o pălărie pe ochi, ca să creadă îngerii că dorm, acum m-am complăcut în a mă minți că nu-s singur din moment ce eram cu niște oameni patetici, oameni răscoliți de amintiri și rachiu. Mi-amintesc că la Iași, privindu-vă pe voi (tu și Camelia), am avut pentru prima dată sentimentul că și pentru un poet viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să trec și să vorbesc în legătură cu posibilitatea suplimentării tirajului la acel album (dedicat lui Ion Creangă n. red.). Asta pentru că eu voi mai avea nevoie de Bararu cînd îmi apare carte și nu trebuie să-mi spună că l-am mințit cu ceva. Am vorbit cu Raveca în legătură cu cererea unui număr mai mare de exemplare din cartea ta. A făcut-o deja, dar poate să ceară mai multe dacă tu îi vei da un telefon cînd cartea va intra în tipografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întoarcerea mea acasă. Aștept o ploaie și ascult muzică. În august citesc cel mai mult. Fiind sărac, mă dedic lecturilor. După atîta hoinăreală, era cazul. La București m-am întîlnit cu mulți dintre prietenii sau cunoscuții noștri comuni. Întrucît fusese mințit că, vezi bine, cartea mea e-n tipografie, D.R.-ul m-a luat în mașină și m-a dus la directorul general al Consiliului Culturii (ăsta și cu Vasile Nicolescu), Radu Constantinescu. Acum cred că majoritatea cărților sînt maltratate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
căci mi-era rușine. O ascundeam sub bundiță și-o luam acasă. Țin minte, că, odată mama a văzut o bucată de pâine coaptă pe bufet și m-a luat la rost: De unde ai adus pâinea? Nu-i a mea! Mințeam eu cu ochii în pământ. Ba să-mi spui adevărul! De la Maria lui Iliuță. Ție nu ți-e la obraz oleacă de rușine să mănânci pe la alte case? Vor crede că n-ai ce mânca acasă... Eu râdeam și ieșeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că toate fetițele îmi povesteau fel de fel de bazaconii cu fantome și "moroi", cu "glasul" morților, cu "masa de spiritism", încât, în fiecare noapte căutam să nu adorm cu fața în sus, ca să nu am coșmaruri. De multe ori, mințeam că mă doare capul, ca s-o trimită pe Oltea la dugheană... ea n-avea frică de cimitir. Nu credea că morții au ora lor, când ies din morminte, ca moroi. Mi-era frică să mă urc și în clopotniță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau să mintă. și apoi, nici n-avusese timp să ascundă bucățica de iască În urechea calului. Doar acesta se speriase Înainte ca omul să apară. Cu o mișcare hotărâtă desfăcu de pe boneta albastră agra fa de argint care prindea o pană albă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
călugării? „Nu vreau să ajung Încă o dată cu mâinile și picioarele ferecate...“ — Îl cunoști pe cavalerul pe care l-ai ajutat? Cioplitorul clătină din cap. Nu, nu-l cunoștea. — Atunci de ce l-ai ajutat? Rănitul ridică din umeri. — Străine, cred că minți... mai degrabă faci parte din banda tâlharilor. Spune adevărul, altfel te dau pe mâna oamenilor nobilului nostru duce, și ei vor scoate adevărul de la tine cu alte mijloace. — De ce nu-l Întrebați pe el? zise Simeon. Cavalerul o să vă spună
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se ascuțise. Tânărul Încercă să-și miște buzele și clipi cu mare greutate: — Da, el e! Atunci starețul se Întoarse spre cioplitor: — Omule, să nu te temi. știm acum că n-ai mințit. Spu ne-ne tot ce s-a-ntâmplat. Simeon tăcu. Călugărul care ședea pe jilț spuse și el: — Ești Între prieteni. Nu știm ce te-a-ndemnat să-l ajuți pe domnul Bodo, dar ți-ai câștigat dreptul la răsplata și recunoștința
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-l ajut, deși aș fi făcut orice, dacă mi-ar fi cerut-o domnița Adelheid. Ea e un Înger pe pământ. Jur pe sfântul lemn al Crucii pe care a fost pironit Domnul nostru Iisus Hristos că nu vă mint. Nu știu cine vrea s-o omoare pe domniță. Sfânta Fecioară m-a ajutat s-o scap o dată de la moarte, dar poate că tâlharii vor Încerca din nou s-o ucidă. Așa că aveți grijă de ea! Găsiți-o și apărați-o, până
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unde se găsesc destui șerpi! Dar n-ai de unde s-o știi fiindcă nu l-ai Întâlnit niciodată, pitic mincinos și mârșav! Ai noroc că nu sunt un bărbat, să te iau În vârful sabiei, ca să te Învăț să mai minți. Spune-mi cine te-a trimis la mine, trădătorule. Abia acum Înțelegea Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce-i cu Bodo. Rotofeiul se trânti la pământ, cu fața În țărână: — Mea culpa! Mea maxima culpa! Am mințit, nobilă domniță, am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asculți! Iartă-mi prostia. Adevărul e că domnul Bodo zace rănit greu și fără cunoștință În chilia părintelui meu Constantius. Am vrut să-ți spun adevărul pe drum, cu cruțare și prudență, ca să nu te sperii. Dar nu știu să mint, prințesă. Am avut gânduri bune! Adelheid Își Înfrână calul, Împietrită. Călugărul cel rotofei continua să se vaite, se zvârcolea În toate felurile și făcea o sumedenie de plecăciuni, neuitând să tragă cu coada ochiului ca să vadă ce se Întâmplă. Bertha
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-ar fi În stare de o faptă care să ne dezonoreze. Nu, fericire cu asemenea preț nu există...“ Sihastrul le promisese că va veni ziua când toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl cred“, Își spuse prințesa. „Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu mâncare. Totuși pașii sunau oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]