10,211 matches
-
cu aller sau devoir la IMP) și cu COND. Este timpul faptelor diverse din T5, T7, T9 și al primei fraze din T12, a cărei narațiune este legată de actualitatea ziarului și a cititorilor săi (a doua frază ținînd de narațiunea distanțată <4>). Este timpul nucleului povestirii lui Sepulveda din T83, legat de actualitatea naratorului. Verbele la PR din poemul lui Cendrars din T1 nu sînt identificabile ca narative decît datorită prezenței celor trei relative la IMP. 5. Enunțarea adevărurilor generale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o putem reda în franceză printr-un demonstrativ cu valoare cotextuală: cette histoire [istoria aceasta], sau printr-o formă care insistă pe cataforă: l'histoire suivante (istoria următoare). Caillois mai ia decizia surprinzătoare de a traduce perfectul simplu spaniol al narațiunii istorice distanțate care se ivește încă de la [e2a] (desapareció, se dijo, lo buscaron, les habló) prin prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formă care insistă pe cataforă: l'histoire suivante (istoria următoare). Caillois mai ia decizia surprinzătoare de a traduce perfectul simplu spaniol al narațiunii istorice distanțate care se ivește încă de la [e2a] (desapareció, se dijo, lo buscaron, les habló) prin prezentul narațiunii în [e2a] (disparaît/dispare) și în [e2b] (dit/spune), și cu perfectul compus în [e3a] (l'ont cherché/l-au căutat). Această decizie nu este deloc conformă cu omogenitatea verbo-temporală a textului lui Borges. Ne mai rămîne să glosăm traducerea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
indică faptul că sursa de cunoaștere narativă nu a perceput și nu poate relata decît gesturi, că nu pătrunde în sinea personajului decît prin inferențe. Acumularea de verbe la perfect simplu înainte și după [e7b] întărește de altfel impresia de narațiune exterioară cu o foarte slabă sau chiar lipsă totală de asumare enunțiativă a enunțurilor (enunțare istorică exemplară). Vedem așadar cum întreaga povestire se caracterizată totodată prin incertitudine și printr-un cadru mediator continuu care nu se schimbă decît în ultima
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus: Adam și Lugrin 2000, Adam 1997, cap. 7. Paginile 233-254 din Texte narratif (1994) revin asupra timpurilor narațiunii, iar cap. 8 din Adam 1997 asupra timpurilor ficțiunii. 7 22 223Apărută în colecția "L'Imaginaire", nr. 105 (L'Auteur et autres textes, Paris, Gallimard, 1982: 35-37). 1 24 2 425Andrei Ionescu, îngrijitorul ediției operelor complete ale lui Borges, a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întâlnire cu proza, Vera Crăciun, după ce a încercat mai multe specii de poezie, s-a avântat în lumea copiilor într-o carte adorabilă, “Rochița cu buline”, găsește noi modalități de a-și da frâu liber amintirilor, în chip admirabil. O narațiune care îmbracă tonul poveștii, chiar de la început: “ Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului” Intrăm, așadar, în lumea copilăriei autoarei, unde mama, copil orfan, alături de alți doi frați mai măricei, înfruntă împreună nenorocirea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
spectatori, cînd ea se dispersează în cîteva spirite individuale, pierdute în societăți noi, pe care aceste fapte nu le interesează, fiindu-le complet străine, atunci singurul mijloc de a salva astfel de amintiri este fixarea lor prin scris, într-o narațiune, căci, în timp ce vor-bele și gîndurile mor, scrierile rămîn. Dacă, pentru existența memoriei, condiția necesară e ca subiectul care-și amintește individ sau grup să aibă sentimentul că ajunge la amintirile sale printr-o mișcare continuă, cum să fie istoria o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii / 129 Lecturi recomandate / 136 Exerciții / 137 Capitolul 3. "Scoaterea în relief" și descrierea / 141 3.1. Scoaterea în relief / 142 3.2. Neutralizarea opoziției / 147 3.3. Planul secund și descrierea / 149 3.4. Planul secund și punctul de vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale: aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale: aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență de persoană". Toate timpurile pot fi folosite, cu excepția perfectului simplu.17 Aflăm că discursul în forma sa orală sau scrisă se găsește în majoritatea enunțurilor, în timp ce narațiunea, îndeosebi scrisă, nu este reprezentată la fel de bine. Nu așa stau lucrurile în literatură, îndeosebi în roman, unde narațiunea predomină. Înțelegem astfel caracterul novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pot fi folosite, cu excepția perfectului simplu.17 Aflăm că discursul în forma sa orală sau scrisă se găsește în majoritatea enunțurilor, în timp ce narațiunea, îndeosebi scrisă, nu este reprezentată la fel de bine. Nu așa stau lucrurile în literatură, îndeosebi în roman, unde narațiunea predomină. Înțelegem astfel caracterul novator al romanului lui Camus, Străinul, din această perspectivă lingvistică: avem un narator "homodiegetic", implicat într-o situație de enunțare ce se dorește cât mai precisă, dar, în care, paradoxal, din cauza alienării, dialogul (specific discursului) eșuează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
același text cu efecte stilistice diverse: evenimentul povestit devine contemporan cu momentul lecturii, se obține un "efect de natural", autorul și personajul par a împărtăși același punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri de enunțuri care nu conțin mărci legate de enunțare: proverbele, articolele de dicționar, legile fizicii etc. În ceea ce privește enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive care califică etc. Naratorul își poate manifesta punctul de vedere și prin substantive ce califică și prin prezentul istoric (sau de narațiune), ale căror posibile valori stilistice sunt comentate nuanțat, îndeosebi efectul de transfocare, exploatat de pildă de Milan Kundera: "Îmi pierdusem virginitatea, îmi găsisem cel mai bun prieten. Eram atât de fericit, că mă îmbătam, [după această reluare a unor acțiuni
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezentate și a căror înșiruire este destinată a sugera o aparență de ordine în viața lui Jacques, intervine perfectul compus pentru a sublinia momentul de ruptură] tata mi-a dat o mamă de bătaie, [se revine în planul doi al narațiunii; imperfectul cu valoare iterativă, destinat să sugereze un anume context de instabilitate politică, adaugă un element progresiei narative] un regiment trecea pe la capul străzii, așa că [nouă ruptură anunțată de locuțiunea adverbială ce sugerează intervenția destinului; apare prezentul nedeictic cu efect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o femeie se ivește pe prag..." (Jacques și stăpânul său, omagiu lui Denis Diderot în trei acte, I 6). Cotexte variate concură la precizarea valorilor diverse ale imperfectului. Considerat a fi caracteristic, alături de mai mult ca perfect, planului doi al narațiunii, imperfectul oferă indicații cu caracter descriptiv asupra cadrului sau asupra identității personajelor; întrebuințat singur, marchează prezența unor procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze intriga decât în cazul descrierii unor activități și poate constitui adevărate pauze decorative
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acțiunii. Dar această impresie de ritm alert și de condensare depinde de felul în care funcționează imperfectul în planul al doilea. Harald Weinrich observă că dacă fraza franceză a secolului al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tradiționali este faptul că el construiește o dublă dramatizare: cea a istoriei povestite (prin dialoguri, prin varietatea punctelor de vedere, registrelor...), însă și cea a enunțării. În spatele procesului de narare percepem constant prezența unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară, de a o face plăcută, narațiunea lui La Fontaine inversează, în realitate, ierarhia tradițională: în prim-plan trece relația dintre narațiune și istorioara povestită. Numeroasele povestiri și morale din Fabule oferă în zadar privirii o lume violentă și nedreaptă, căci enunțarea se bazează pe un limbaj
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară, de a o face plăcută, narațiunea lui La Fontaine inversează, în realitate, ierarhia tradițională: în prim-plan trece relația dintre narațiune și istorioara povestită. Numeroasele povestiri și morale din Fabule oferă în zadar privirii o lume violentă și nedreaptă, căci enunțarea se bazează pe un limbaj sociabil, asociat unei depline arte de a trăi. Fabulele descriu un univers crud, dar îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în text a unei rețele de relații, astfel încât referințele spațiale să nu fie opace: "fântâna" nu desemnează un obiect pe care naratorul l-ar arăta alocutarului său în mediul fizic, ci un grup nominal care a fost deja introdus în narațiune. Acest lucru nu înseamnă că o povestire clasică nu poate conține deictice spațiale. În general, ele sunt rostite de personaje și interpretate datorită informațiilor furnizate de cotext. Ilustrativ este fragmentul următor: La fiecare pachet, mulțimea fremăta. Își arătau obiectele spunând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
efect de autenticitate, fără a opaciza textul. Este de la sine înțeles că recuperarea referentului deicticelor spațiale nu se face chiar imediat sau nu se face chiar deloc, în special în romanul contemporan, care uneori își ia mari libertăți față de constrângerile narațiunii tradiționale. Într-o povestire sau într-un fragment de povestire care folosește tehnica "monologului interior" nu se face diferența între narator și personaj. Acest tip de narațiune exclude a priori posibilitatea ca naratorul să expliciteze referentul ambreiorilor. În momentul în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în special în romanul contemporan, care uneori își ia mari libertăți față de constrângerile narațiunii tradiționale. Într-o povestire sau într-un fragment de povestire care folosește tehnica "monologului interior" nu se face diferența între narator și personaj. Acest tip de narațiune exclude a priori posibilitatea ca naratorul să expliciteze referentul ambreiorilor. În momentul în care, în Roșu și Negru, Doamna de Rênal îl întreabă pe Julien, pe care îl vede pentru prima dată: "Ce faci aici, copile?", deicticul aici este interpretat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
75 În acest text, nu există un personaj efectiv sau virtual la care să putem raporta cele două ocurențe ale deicticului aici. Mai exact, singurul "personaj" care ar putea susține enunțarea acestor deictice este însuși naratorul care se adresează cititorului. Narațiunea implică într-adevăr o dublă scenă: cea a întâmplării povestite și cea a narării acestei întâmplări 76. Adverbele "aici" nu desemnează stațiunea balneoclimaterică altfel decât așa cum figurează ea pe scena narativă, localizată față de narator și cititor. Dacă textul ar fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]