9,443 matches
-
ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele albe. Leii și Iguanele de mare Plajele de aur alb sunt locuite de leii de mare. Este surprinzător acest contrast între nisipul neobișnuit de alb și roca poroasă vulcanică ce formează pereții și gura plajelor. Leii de mare erau atât de mulți, încât trebuia să-ți potrivești fiecare pas să te poți strecura printre ei. Se răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este capabil să trezească aceste forțe adormite sau uitate în noi, să resusciteze un spirit istovit, degradat, viciat sau legumizat în propria lui mediocritate. Bioenergeticienii preferă să-i atribuie virtuți bioenergizante deosebite lui Joao. Aura și câmpul lui eteric sunt neobișnuite, el ne administrează energiile cosmice de care nu mai suntem în stare să dispunem singuri. Într-o formulă simplificată, Joao ne deschide chakrele ce alimentează cu energie organele în suferință. Cei credincioși, temători de variantele spiritiste, înțeleg că energia colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de jur Împrejur. Câțiva se mai mișcaseră, ridicându-și capul, dar mai apoi se Întinseseră la loc, indiferenți, ca și când, În locul acela, o Încăierare nu Însemna un spectacol defel neobișnuit. — Văd că ai fost Înșelat de Arta secretă, continuă el, repunându-se pe picioare. — Arta secretă? — Da. Arta Ciompilor, a ultimilor. Nu a fost Înregistrată nicăieri, nici măcar pe lista Artelor minore ale Comunei. Și totuși te asigur că există, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pargoletta, che m’hanno concio sì che non s’aspetta per me se non la morte, che m’è dura?» Cecco făcu o pauză. — I-ai văzut ochii, messer Alighieri? I-ai privit cu adevărat? Rostise versurile pe un ton neobișnuit de dramatic, adresându-se dansatoarei. Ea Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apropia. Înainte să apuce să se dea la o parte, Îl văzu apărând pe Veniero, care ieșea În compania schimbătorului de valute. Între cei doi părea să existe o frumoasă armonie. Messer Domenico Îl Însoțea afară cu o grație neobișnuită, atingându-i cotul, pe când celălalt Își lua rămas bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru, căruia i se dăduse foc. Flacăra interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți invadat de un fluviu de iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea că se află În corpul unei mari corăbii, o magazie largă, locuită de un popor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape că Îl ridica de la pământ, târându-l spre piațeta de la capătul străzii. Pe deasupra mulțimii de capete se zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de creșterea lui, lăsându-i răgazul să viseze în voie, și apoi pentru că se despărțiseră din motive de adulter. Cel puțin acesta era pretextul invocat de tatăl lui, care uita să precizeze că era vorba de un adulter cu totul neobișnuit: nu putuse răbda faptele de milostenie ale nevesti-si, adevărată sfântă, care, fără gând rău, se dăruise cu trup și suflet omenirii în suferință. Dar bărbatul se voia stăpân deplin peste virtuțile nevestei. "M-am săturat până peste cap, spunea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plânge, de vechi, apartamentul era vechi. Dar câteva modificări foarte moderne îi dăduseră o înfățișare originală, care consta în primul rând în faptul că li se oferea celor care locuiau aici un mare volum de aer în ciuda suprafeței reduse. Încăperile, neobișnuit de înalte și împodobite cu ferestre superbe, fuseseră, fără îndoială, destinate, dacă judecai după proporțiile lor mărețe, unor recepții fastuoase. Dar necesitățile aglomerării urbane și renta imobiliară îi constrânseseră pe proprietarii succesivi să despartă camerele prea mari prin niște pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
condiția ca să se fi instalat aici un duș, ca țeava lui să fi fost așezată vertical și ca locatarii apartamentului să consimtă să primească jetul de apă binefăcător fără să facă nici cea mai mică mișcare. Din pricina înălțimii cu adevărat neobișnuite a tavanului și din pricina strâmtimii camerelor, apartamentul semăna cu o ciudată construcție din paralelipipede alipite, aproape în întregime de sticlă numai uși și ferestre, în care mobilele nu aveau pe ce se rezema, iar ființele, pierdute în lumina albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
totuși, își spunea el. Chipul acela din ultimul plan te silește să nu vezi nimic altceva. Nu prea înțeleg ce vor să spună când vorbesc de umanizarea indirectă. Trebuie totuși să recunosc că în tabloul ăsta am obținut un efect neobișnuit". Curând însă se grăbea să pună pe seama stelei sale această incomodă măiestrie. "Steaua e cea care deschide drumuri noi. Eu rămân lângă Louise și lângă copii". Discipolii aveau de altfel și un alt merit: îl obligau pe Jonas să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rândui pe cele două laturi ale pieței. Bărbații se descoperiră, femeile îngenuncheară. Orga îndepărtată cântă vreme îndelungată un fel de marș. Dinspre pădure se auzi un zumzet ciudat de insectă. Un avion minuscul, cu aripile străvezii și cu carcasa fragilă, neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sugestiile mele. Poate că prietenii noștri nu voiau decât să-mi facă o plăcere, dar posibilitatea de a lucra cu niște scriitori sclipitori, de a-mi redacta primele mele „scrisori editoriale“, de a prinde gustul colaborărilor creatoare - acestea au fost neobișnuitele bucurii ale copilăriei mele, care m-au condus către o facultate unde am studiat Engleza și apoi către o carieră în domeniul editării de cărți. Poate că asta e problema mea: viața mea o fost o serie de alegeri simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
editorială și să ajung editor asociat - un ritm pe care compania îl considera ca fiind rapid. Mi-am aprins cea de-a opta țigară a serii și-am încercat să-mi concentrez atenția asupra lui Kiefer - dar mi-a fost neobișnuit de dificil să fac chestia asta. Ideea era că și-așa mi-era foarte greu să obțin întâlniri cu Gordon - adică era greu să obțin aprobarea și sprijinul lui financiar ca să licitez cărți. și-atunci cum puteam să fiu promovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ton scăzut. După ce mi-am îndesat în geantă mai multe copii ale CV-ului, m-am îndreptat către ușă. — Mă întorc, i-am promis. — Ai face bine să te întorci, a strigat ea după mine. * * * Era o zi de iunie neobișnuit de răcoroasă, dar, în vreme ce mergeam repede pe Fifth Avenue, făcându-mi loc printre turiști, eu tot simțeam un firișor de sudoare alunecându-mi de-a lungul părții stângi a trupului. Nu numai că interviul ăsta reprezenta o șansă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
curgă șuvoaie de sânge. Ascultă, scumpo, vreau să știu ce se întâmplă până la sfârșitul zilei sau ne ducem cu cartea în altă parte. Am ajuns la capătul răbdării. — Derek, o să fac tot ce pot. Îmi cer scuze, dar... Ați fost neobișnuit de ocupați. știu. Lasă-mă cu scuzele și cu explicațiile. Doar sună-mă azi cu o ofertă. Apoi Derek mi-a trântit receptorul în ureche. — Ce faci, copile? m-a întrebat Phil, materializându-se în pragul biroului. Avea, în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-era puțin cam neclar, dar totul suna mult prea cald și rea tandru pentru oricare dintre părțile implicate. Uau, asta era într-adevăr o știre de senzație. Primarul general - și Prizbecki, ajutorul lui - câștigaseră ultimele alegeri la mustață cu ajutorul neobișnuitului slogan „newyorkezii au nevoie de o dragoste dură“. Primarul își onorase promisiunile din timpul campaniei electorale, atacând crima organizată și corupția la nivel înalt - și se părea că Prizbecki fusese omul din spatele multora dintre acele atacuri - dar citisem recent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stau, în noaptea precedentă, la birou, până la 3:30 dimineața. În săptămâna în curs, avea să se producă, oficial, mutarea în apartamentul lui Randall. Asta datorită lui Deirdre și lui Lucille, care se ocupaseră de coordonarea tuturor detaliilor. Lucille era neobișnuit de încântată de faptul că aveam să trăiesc în păcat cu fiul ei - de fapt, își luase obiceiul să mă sune la birou, de mai multe ori pe zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atunci când aveai de-a face cu o persoană ca Vivian, care tot timpul te folosește și abuzează de tine. Însă pentru editorul prins la mijocul, cuvintele astea erau destul de frustrante. Candace și Vivian aveau o relație de iubire și ură neobișnuit de intensă, relație care era generată de faptul că, de câteva ori, se treziseră întâlnindu-se cu aceiași bărbați și amândouă erau frumoase, atrăgătoare și nebune. Momentan, se părea că se găseau în perioada de ură. — Spune-i nenorocitei ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sexuală prin mijloace externe, și nu femeia. Și, după cum subliniază Fata Simplă, pentru unii bărbați, anumite practici sunt chiar mai eficient decât cele mai puternice poțiuni în stimularea potenței masculine - practicile cum ar fi schimbarea pozițiilor, actul sexual cu parteneri neobișnuiți, „sclavia” și așa mai departe. După cum subliniază un taoist înțelept în Secretele dormitorului de jad, „pentru un bărbat nu există un afrodiziac mai bun decât varietatea femeilor”. Afrodiziacele vegetale, asemenea tuturor medicamentelor fitoterapeutice, au fiecare propriile „afinități naturale” (gui-jing) pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]