9,277 matches
-
remige,/ Irupând către boltă spre a se înfige/ Năpristan, odată cu mine, pe ușița de spijă,/ Arătându-se-n chiar spațiul lipsit de grijă". Lumea însă nu e părăsită. Poetul este "somat" de tainice puteri să o redea vieții, miracolului ei nesfârșit, dezvăluindu-i esența nepieritoare. "Zvârlit în tenebrele neștiutului, el se întoarce în lume, dar nu așa cum a plecat: pe curbura gândului său urmează a scânteia zgrăbunțele smulse din invincibilul lucru în sine"29. Dar tocmai în această smulgere (și am
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să înceapă, prin care începem o nouă experiență, ne reoriginăm într-un prius ce ne oferă o altă cotă de orizont, nivelul de unde putem descoperi și înțelege mai mult. Ne-am înșela însă dacă am crede că imaginea acestui început nesfârșit este o lumină care aduce totul la vedere. În trupul poetal al imaginii începutul e nevăzutul, experiența apofatică a unei absențe, precum în poemul Spun apei: la-nceput a fost amurgul de Mircea Ciobanu 35: "Spun apei: La-nceput a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostirea însăși, trecerea neodihnită a posibilului prin fața ochilor. Este imaginea prin excelență a ființării non-discursive, a cuvântului "orb", neașezat în albia vreunei guri. Nu e chiar vocea anonimă prin care se rostește deschiderea veșnicului început, inepuizabilul care ne transcende la nesfârșit? O încercare a nevederii, suprema desfacere din pânza vizibilului: "și pune-mă cu orbii la-ncercare/ - și dacă ochiul meu va cere suma/ staturilor cu pulberea, și dacă/ voi zice încă: Vie-n lucruri soare!/ - așează-mă din nou în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în suspensia datelor ființării, imaginea propusă în final arătând ce va fi cu putință să fie: aprinderea din fulgerul unei singure frunze de aur. Pre-imagine revelatoare, căci ce se poate vedea acum, din perspectiva sfârșitului așteptat, dacă nu chiar începutul nesfârșit care se lasă așteptat, se arată fără să fie? Imaginea nevederii (Alexandru Grigore) Pentru ca inaparentul să facă imagine, să se arate vederii purificate, înălțate până la inegalabilul viziunii, trebuie să existe un negativ sau o cameră obscură unde imaginea sa se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în fecioară"45. Imagini ale vieții înaintea ieșirii lor la viață, ca fapte-de-a-fi în lumea pradă morții. Moartea însăși moare pentru că nimic încă nu este, nu are timp să fie, nu poate fi sfârșit, spus în sfârșit. Abia o punere-ca-început nesfârșit a luminii în care toate transpar, lasă nespus și pun în vedere. Rămân de spus, în rezerva rostirii. Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ajunge la vedere. Ajunge văzut și nevăzut deopotrivă, căci nu se dă decât în eclipsarea cromaticii mundane, "când sălbăticiunile Zilei dorm", în suspensia oricărui scenariu în care lumea se dă în spectacol: "Ochii, oh, și-i ascunseră atunci/ Răsăritul său nesfârșit începu/ Peste lume, în râuri, în lunci,/ Totul în jerbe se prefăcu". Printr-o paradoxală inversiune, a vedea ascunsul în emersiunea imaginii înseamnă a scufunda vederea în nevăzut, a închide ochii, a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversiune, a vedea ascunsul în emersiunea imaginii înseamnă a scufunda vederea în nevăzut, a închide ochii, a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele vizibilului se voalează 49. Abia acum începutul începe, poate să răsară în vedere; un început nesfârșit care iluminează lumea, ale cărei semne semnifică de fiecare dată acest început, prefacerea originară a neîncetatei sale creații 50. Epifania imaginii este totodată și o dezvăluire a inaparentului, deschiderea sa prin vălul diafan al formei: un văl care dezvăluie, acoperirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma nesfârșită a Vieții, a unui altfel-de-a-fi-cu-putință. Dacă aici ceva se dă și cade în vedere, nu e decât pentru a se lăsa în voia Altuia nevăzut, în lumina care nu cere puterea, ci un fel de suspensie în chipul Începutului. Restaurarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în acea ultimă și nemăsurată așteptare/ în care vei sta cu toată intimitatea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inevidentul fără fenomen, ca imagine ascunsă în transparență, a unei apariții de nevăzut. În sfârșit, imaginea se retrage în propriul început, în așteptarea unei noi lumini, a "tunetului" unui cuvânt, care (în lumea poemului) să îi dea distanța ivirii, la nesfârșit. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zvârcolit în mărul din rană" (XVI. Poporul nălucă, în ed. cit., p. 38); Și nu gândim la nimic. Prezent sau trecut/ Subțiat ca un cârd de cocori prin fruntea mea străvezie/ Nici așteptare nici deznădejde. Un apus./ Și un fluviu nesfârșit, mut" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 14 "Munți diafani. Munți limpezi. Dincolo de ei/ Ca niște pești subțiri printr-un acvariu: nouri/ Albaștri se străvedeau" (XXIII, în ed. cit., p. 51). 15 "Cunoașterea orientală desemnează o cunoaștere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și nu ca fapte ale semnificării posibilului ce apar înainte de a fi în lume. 34 Orfeu și tentația realului, ed. cit., p. 26. A vedea nu înseamnă a avea ceva, a pune mâna pe ceva. "A vedea înseamnă, în ciuda analizei nesfârșite mereu posibile, și cu toate că niciun Etwas nu ne rămâne vreodată în mână, a avea un Etwas" (M. Merleau-Ponty, op. cit., p. 270). Nu însă a-l poseda și a se lăsa posedat - așa cum se întâmplă în cazul privirii - ; "a vedea este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este chemat să arate sub formă artistică sfințenia potențială a chipului naturii: ca atare, peisajul nu este doar un gen de artă filosofică, ci, într-o anumită măsură, și o concepție teologică" (op. cit., p. 54). 82 O clipită a începutului nesfârșit în care "prezentul este înghițit de veșnicie" (ibidem, p. 81). 83 Excluzând aprezentabilul, "pictura smulge privirea de atracția pământului, de fascinația singurului ei peisaj" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 75). 84 Este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veșnic în trecerea reîncepută. Căci "fidelitatea caută nimic mai puțin decât veșnicia", o "fidelitate pentru eternitate" (Jean-Luc Marion, Fenomenul erosului, ed. cit., pp. 248, 249). Este și motivul pentru care fidelitatea are tot timpul pentru că uită de timp, durează la nesfârșit creând mereu disponibilitatea în câmpul posibilului. Iar aceasta întrucât, spune Kierkegaard în Ori - ori, partea I (Sfera esteticii), "iubirea sufletească înseamnă durată în timp" (Kierkegaard, L'existence, Textes choisis, PUF, Paris, 1982, p. 103). 1 Vol. Alte versuri (1972), în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai un magnet căruia nu te puteai împotrivi/ limpezimea dintâi, transparența nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz pentru ceea ce nu se îmbie vederii" (Cantorul, vol. Kaspar Hauser, 1991, în op. cit., p. 133). 58 Dar și începutul și sfârșitul, sfârșitul prevăzut prin început: "Viziunea ce unește zorii lumii cu sfârșitul timpurilor", "Spectrul destrămării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca ziua va lumina" (Ps. 138, 12). 65 "Ca pre-mergere în posibilitate" (Martin Heidegger, Ființă și timp, Editura Humanitas, București, 2003, p. 348), dar nu în relația existențială cu posibilitatea morții, ci cu posibilitatea Vieții ca începere în sfârșit, la nesfârșit. 66 "Atingem deci astfel un fenomen invizibil, dar care mă privește. Întrebarea devine: pot eu la rândul meu să o privesc? Această față invizibilă, dar privind, pot eu să o ating în schimb ca atare, fără a o coborî la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri și întâlnirilor deghizate în reîntâlniri. Rătăcea printr-o pululație nesfârșită și amețitoare de fațete ale acelorași lucruri, toate chipuri ale familiarului; și totuși, dincolo de ele - nu se putea spune în care direcție anume - coerența cunoscutului ar fi putut oricând ceda, lăsând să se întrezărească o viziune terifiantă. Labirintul încetase să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un model învelit în foița de aur îndoielnic a locuirii sedentare, iar pe ei dându-i peste mână ca să-l lase cu ea goală, sau mai bine zis plină de darul lor: spațiul gol, premergător oricărui nou început, pragul stepelor nesfârșite ce aparținuseră cândva Hoardei de Aur. Neglijența și grija supremă, grosolănia sfruntată și discreția ultimă a generozității ce nu cere recunoaștere confundate în același gest. Exista un timp pentru geneze și un altul pentru tradiție", își repetă Ian fără convingere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de privitor încât, pe nesimțite, taina operei fu silită să se refugieze în singurul loc rămas sigur - sub pielea permeabilă a intrusei, de-a lungul degetelor ei neastâmpărate și incredule, printre așteptările pulsatile ale trupului ei dornic să se abandoneze nesfârșitului joc de-a identitatea și diferența. Una din sclavele afectate iatacului său ar fi putut băga mâna-n foc că într-o noapte, răspunzând la chemările febrile ale mâinilor reginei, statuia coborâse de pe soclu și o îmbrățișase pe aceasta, făcându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Pe scurt, se căzneau din răsputeri să scrie punctat, cu piatră pe piatră, istoria viitoare a locului respectiv, ce nu era câtuși de puțin doar o particularizare a alteia, pretins universale. Căutau ad-hoc începutul sub forma unei racordări auspicioase la nesfârșit. La gura peșterii, Dedal îngropă un crater de lut ars cu un fagure de miere înăuntru, în așa fel încât gura lui să se găsească în rasul pământului, iar deasupra-i îngrămădi celelalte merinde lângă amforele cu vin și cele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
moartă. Pe scurt, date fiind condițiile favorabile, urma în mediu a unui eveniment deja petrecut ar fi putut fi readusă la o viață nouă mai intensă chiar decât cea a evenimentului "inițial" - inițializat mai mult pentru exorcizarea fricii omenești de nesfârșit și neînceput. Concepu vaca menită s-o ascundă pe Pasife din lemn de pin rezonant doborât chiar de el în munți și acoperit cu piele de vită. Trei nopți dormise sub copac așteptând să primească încuviințarea lui la tăiere. Dacă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de ordin superficial, interveni Rudi. Permiteți-mi să iau apărarea indiferenței: dacă n-ar fi ea, n-am mai putea înainta prin spațiu de hățișul diferențelor agățătoare. Luând seama la nuanțele cele mai subtile, ne-am împotmoli în încrengătura lor nesfârșită până la imobilizare. În anumite cercuri, manevra asta de ancorare e numită retentivitate anală. În definitiv - și asta pentru că suntem la metafore digestive - indiferența îmi pare un laxativ al spațiului vital, ce face cu putință căutarea locului cuvenit fiecăruia. Facilitează tranzitul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu mâna nu atât goală, cât plină de un dulce dor de ducă mai departe, până-n pânzele albe chiar: exersând prinderea acestui joc nou, la fel de bine se putea spune că mâna-i era cerută nupțial de el; neînceputul era deja nesfârșit. Ca tot omul de rând, Rică se crampona mai mult de documentele de identitate nesolicitate decât de cele solicitate. În așteptarea evidenței capabile să-i dovedească masculinitatea cu brio, îl cotropeau timpi mici și arizi ca firele de nisip - un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mizerei virgule aritmetice, menite să intimideze infinitul afară din firavele capilare ale trăirilor noastre; dar contorul poate fi citit de ambele părți, și cu rezultate foarte diferite. De partea limitaților, pierderile sunt declarate neglijabile pentru ca ei să rămână funcționali la nesfârșit. E limpede însă că funcționarea se întrerupe uneori și ceva neînchipuit cere socoteală - alta decât și cea aritmetică, și cea juridică fondată pe ea. Căci orice socoteală nesocotește păgubirea infinitului de dreptul suveran de intervenție (o simplă parafrază la mallarméeanul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de adevărate turniruri, o continuă partidă de șah, fiecare jucător Încercând să anticipeze mișcările celorlalți. Poate nu Întâmplător membrii Institutului real jucau cu atâta Înverșunare șah, un joc al minților antrenate social să depisteze a doua identitate a celuilalt. Descrierea nesfârșitelor partide de șah ale grupului de „cercetători științifici”, mulți dintre aceștia fiind personaje reale, ilustrează teoria „puterii situaționale”. Se forma acolo un „câmp de forțe” (utilizez aici vocabularul dinamicii grupului, inventat de un psihosociolog de prin anii ’50, Kurt Lewin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]