15,863 matches
-
așa cum e,cum n-a mai fost. „Atributiva predicativă nu poate determina subiectul regentei, pentru că în această poziție sintactică ea devine mai totdeauna o predicativă, dacă nu o circumstanțială de mod”: Patria se vede așa cum n-a mai fost; sau: Patria se arată așa cum n-a mai fost niciodată (predicative). Patria noastră este iubită astăzi de popor așa cum n-a mai fost niciodată (circumstanțială). c) În sfârșit, atributul predicativ poate avea drept complinire o întreagă propoziție - de regulă comparativă sau indirect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
poate determina subiectul regentei, pentru că în această poziție sintactică ea devine mai totdeauna o predicativă, dacă nu o circumstanțială de mod”: Patria se vede așa cum n-a mai fost; sau: Patria se arată așa cum n-a mai fost niciodată (predicative). Patria noastră este iubită astăzi de popor așa cum n-a mai fost niciodată (circumstanțială). c) În sfârșit, atributul predicativ poate avea drept complinire o întreagă propoziție - de regulă comparativă sau indirect: Și se îndură împăratul șerpilor și l lăpădă pe copil
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
al monarhilor de a guverna și a fost scînteia care a aprins lupta contra claselor privilegiate, în numele națiunii suverane de indivizi liberi și egali. Totuși, aceia care luptau în numele națiunii suverane erau mereu tentați să insiste asupra credinței față de la patrie: adică asupra obligațiilor cetățenilor față de statul lor, singurul garant al națiunii, despre care se spune că este "unul și indivizibil". Motto-ul Vechiului Regim, "un rege, o credință, o lege", a fost înlocuit cu "națiunea, legea, regele". De atunci, națiunea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
unul și altul, scumpii mei părinți, pentru ceea ce ați fost!”. Apoi invocând succesiv pe mama și tatăl său spune: „Entuziasmul tău, viteaza mea mamă l-ai făcut să treacă în mine. Dacă am pus mereu alături măreția științei cu măreția Patriei este fiindcă eram pătruns de sentimentele pe care tu mi le-ai inspirat. Și tu, scumpul meu tată, a cărui viață a fost aspră ca și aspra ta meserie, mi-ai arătat ce poate face răbdarea în forțările lungi, ție
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
răbdarea în forțările lungi, ție îți datorez dârzenia în munca zilnică. A privi în sus, a învăța fondul lucrurilor, a căuta să ne ridicăm mereu, iată ce m-ai învățat. învățându-mă să citesc, aveai grijă să mă înveți măreția Patriei”. Credința, care este cea mai mare putere a sufletului nostru, este un mare dar al lui Dumnezeu întru formarea și păstrarea spiritualității copilului și mama o dă acestuia prin educație. în trupul educat, credința are putere în fața ispitelor, fiind în
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
XIX-lea, imaginea mamei se asociază cu aceea a idealului de libertate și de afirmare națională, mama devine o forță de o demnitate neobișnuită, care mobilizează fiii pentru apărarea țării. Andrei Mureșanu reunește dragostea mamei pentru fii cu cea pentru patrie, în poezia intitulată inițial „Un răsunet” și devenită apoi imnul nostru național, „Deșteaptă-te, române!”: „O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare Pretinde de la fiii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare în astfel
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. Iar ceilalți îl uită. O, Mamă! O, Mamă!” („Cuvântul Mama”) Poetul ajunge să sintetizeze respectul și prețuirea față de principiul matern deosebit de sugestiv: „Mamă,/ Tu ești patria mea!” (în poezia „Mamă, tu ești...”) Mama apare ca un simbol al adăpostului, al credinței, al hranei, al dragostei, înseamnă logos, libertate, demnitate națională, zeitate protectoare, jertfă a zidirii, dor. Mama îi insuflă copilului, încă din leagăn, valorile spirituale și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
potrivit lui Michelet, primii beneficiari ai trădării, ai înfrîngerii și ai invaziei. Supuși cu totul, pe de altă parte, unei autorități din afara suveranității naționale, agenți ai unei puteri superstatale, de dimensiuni universale, ei constituie un permanent pericol pentru securitatea și independența patriei. "Ori iezuitismul, scrie Michelet, trebuie să abolească Franța, ori Franța trebuie să abolească iezuitismul..." Dar aceleași teme se vor regăsi amplificate peste măsură cîteva zeci de ani mai tîrziu, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în imensa literatură de denunțare
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și respectată ("înțeleptul de la Tournefeuille", astfel îi spune presa, pornind de la localitatea rurală în care s-a retras, fostului președinte al Republicii, Gaston Doumergue), spaima unui popor confruntat dintr-odată cu nefericirea îl cheamă din nou în fruntea statului, "încredințîndu-și persoana" patriei sale, învestit provizoriu cu o putere supremă, cum e cea monarhică, misiunea sa e să liniștească lucrurile, să protejeze, să restaureze. Virtuțile care îi sînt atribuite și de la care se așteaptă salvarea cetății amenințate corespund întru totul termenului general folosit
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
zilele de sărbătoare, o fecioară mai mare de zece ani nu poate apărea în public fără mama sa, fără tatăl sau fără tutorele său". De aici și respectul acordat vîrstei, rolul privilegiat al bătrînilor: "Respectul bătrîneții este un cult în patria noastră." De aici, în sfîrșit, și idealul clar definit al unei societăți religioase în care cultul Ființei supreme și recunoașterea nemuririi sufletului se află într-o comuniune totală: "Tămîia va fumega zi și noapte în templele publice și va fi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
societatea noastră. Nu s-a știut niciodată, scrie Rousseau, cărui stăpîn sau cărui preot trebuie să i te supui". Această situație se referă la "un drept mixt și indisociabil, care n-are nume": ținînd de două legislații, practic de două patrii diferite, membrii unei aceleiași comunități politice sînt supuși unor obligații contradictorii, sînt în imposibilitatea de a fi în același timp "cetățeni și credincioși..." întrucît "toate instituțiile care pun omul în contradicție cu el însuși" trebuie condamnate, se impune, susține același
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
deosebește un popor ajuns atît de sus de celelalte popoare de pe pămînt". E necesar, preciza el, "să pui stăpînire pe om încă din leagăn, și chiar înainte de a se naște, căci și copilul care nu s-a născut aparține deja patriei sale"... De un același ideal ține și principiul sărbătorii revoluționare. Nu întâmplător, în textul amintit, La Révèlliere arată cum a fost pus la punct un sistem de apeluri și de "semne" care, în ceremonii, să repete "mulțimii spectatorilor" aceleași gesturi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
principiul sărbătorii revoluționare. Nu întâmplător, în textul amintit, La Révèlliere arată cum a fost pus la punct un sistem de apeluri și de "semne" care, în ceremonii, să repete "mulțimii spectatorilor" aceleași gesturi, aceleași "cuvinte sacre". În realitate, prin altarele Patriei, prin statuile Libertății, prin procesiuni, cantate și predici, sărbătoarea revoluționară nu urmărea decît să impună pe ruinele "vechilor superstiții" o nouă formă de sacralitate. Și, fără îndoială, aceasta e și principala cauză a insuccesului. Entuziasmul promotorilor săi nu se înrădăcinase
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceea a unei societăți unice, indivizibile, omogene, protejată pentru totdeauna de tulburări și de sfîșieri, e un bloc nefisurat, care le oferă celor care-1 alcătuiesc certitudinea liniștitoare a unei totale reconcilieri cu ei înșiși. "ACEASTĂ MARE ȘI NOBILĂ UNITATE A PATRIEI" Vorbind de primii saintsimonieni, Benjamin Constant ironiza erupția aparent insolită în istoria încă nesigură a secolului a atîtor "noi preoți din Theba și din Memphis". Exprimate în diverse feluri, dar toate avînd drept suport acea viziune mistică a unei unități
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tocmai pentru că prin "această minunată transformare", "generalul" s-a impus asupra "particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct în jurul căruia s-a putut afirma "impunătoarea și abstracta realitate a Patriei"... "Fatalitatea spiritului local a fost înlăturată, omul a scăpat de tirania ambientului natural." Ce altceva a pus omul în vîrful ierarhiei creaturilor vii, dacă nu acea coeziune dominatoare a personalității, acea unitate a ființei? "La animalele inferioare, la pești, la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
primul rînd efectul acțiunii oamenilor, al timpului lucrător, al efortului Istoriei. Totuși, în plan secund, se păstrează, și ele destul de confuze, dar mereu actuale, un fel de predestinare geografică a națiunii franceze și ideea unei Frânte de dinaintea Franței, imaginea unei patrii virtuale anterioare celei reale. Cu alte cuvinte, marii artizani ai națiunii franceze apar mai degrabă ca niște reconstructori decît ca niște constructori, ca reîntregitori decît ca întregitori. "Dar, oare, se întreabă Michelet, evocînd sfirșitul epocii carolingiene, nu putem spera ca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cuvinte, marii artizani ai națiunii franceze apar mai degrabă ca niște reconstructori decît ca niște constructori, ca reîntregitori decît ca întregitori. "Dar, oare, se întreabă Michelet, evocînd sfirșitul epocii carolingiene, nu putem spera ca acea mare și nobilă demnitate a Patriei, pe care guvernul roman și al francilor au întocmit-o, să revină într-o bună zi? Să fi pierit noi cu adevărat ca națiune? Nu există în mijlocul Franței o forță centralizatoare care să ne facă să credem că toate mădularele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
realizat propria împlinire. După ce a fost artizanul unității, Monarhia a devenit ultimul obstacol în calea desăvîrșirii ei. În numele principiilor care i-au asigurat legitimitatea istorică, trebuia să dispară: "In trei ani, scrie Albert Malet, Republica a făcut mai mult pentru Patrie decît au făcut Francisc I, Henric al IV-lea, Ludovic al XlII-lea și Ludovic al XlV-lea." Fără a rupe legătura cu trecutul, revoluția a avut deci rolul de a asigura și de a consacra continuitatea. Odată cu trecerea timpul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
celor două personaje, desemnate în mod explicit ca eroi-cheie ai trecutului național neguțătorul și soldatul. Spațiu închis, puternic strîns în sine, care mai întîi a trebuit să fie unificat și căruia acum trebuie să i se asigure paza, noțiunea de patrie franceză tinde astfel să se confunde cu figura arhetipală a domeniului patrimonial. Moștenită de la primul război mondial și impusă de acesta, imaginea tranșeei merită o deosebită atenție. E vorba, desigur, de o realitate ce se referă la ceea ce este specific
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
important lucru. Tocmai elanul mistic ce pare a-i însoți manifestările care o celebrează, tocmai această agitație de natură religioasă este, fără doar și poate, expresia unității. În gazeta "Peuple" se vede clar cum Michelet confundă bucuria unirii într-o Patrie întregită cu slăvirea unirii întru Dragoste pentru Dumnezeu, unanimitatea națională cu acea comuniune mistică a minților și a sufletelor. A fi absorbit, a te pierde în "sfînta unitate frățească a nației" înseamnă pentru Michelet a regăsi cu adevărat pacea prin
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
credință se deschide Manualul instrucției civice publicat de Lavisse în 1894, sub pseudonimul Pierre Laboi: "Micuțule francez, tmărul meu prieten, frate, copilaș, ascultă-mă: ți-am vorbit mai înainte despre ceea ce este mai mare și mai sfint pe lume, despre Patrie." În mod firesc, la toate nivelurile de învățămînt, pedagogia patriotică a Franței republicane utilizează cuvinte din vechiul vocabular creștin, simbolurile vechii liturghii, termenii de dogmă, sfințenie, mîntuire, moștenire, jertfă. În patria ce trăiește, în istoria ei eroică, în sentimentul Franței
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este mai mare și mai sfint pe lume, despre Patrie." În mod firesc, la toate nivelurile de învățămînt, pedagogia patriotică a Franței republicane utilizează cuvinte din vechiul vocabular creștin, simbolurile vechii liturghii, termenii de dogmă, sfințenie, mîntuire, moștenire, jertfă. În patria ce trăiește, în istoria ei eroică, în sentimentul Franței, mai spune Michelet, deslușim însuși chipul Domnului". Pornind de la aceste afirmații, e greu, într-adevăr, să te îndoiești de faptul că, în ceea ce privește sacrul, cu unele din valorile sale, există un puternic
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de la aceste afirmații, e greu, într-adevăr, să te îndoiești de faptul că, în ceea ce privește sacrul, cu unele din valorile sale, există un puternic fenomen de transfer din planul supranatural în cel temporal, din absolutul metafizic în lumea cetăților și a Patriei. Referitor la tema Unității, se vede din nou cum politicul se deschide spre mitic, sau, dacă vreți, cum miticul invadează politicul. Evident, această observație nu ne poate împiedica să reflectăm asupra altor întrebări. UN SECOL CARE SE VREA CREDINCIOS În
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nepăsătoare față de transcendent, cu totul indiferente față de ideea de mîntuire. Ele evocă un Dumnezeu care nu împlinește nădejdea în viața veșnică. Acesta este așteptat să stăpînească istoria omului, istorie în care supremația o dețin acele entități numite Progres, Sprijin, Armonie, Patrie, Republică... Nu există totuși alte religii decît cele ale mîntuirii? Anumite speranțe, anumite credințe legate de curgerea timpului nu pot ele dobîndi măreția misticului? Simbolurile prin care prind viață, ritualurile pe care le stabilesc nu vin din lumea sacrului? În
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
misticului? Simbolurile prin care prind viață, ritualurile pe care le stabilesc nu vin din lumea sacrului? În sfîrșit, în societățile moderne nu există oare atîtea coincidențe între credința tradițională și diferitele mesianisme politice, de la cultul sfintei Ioana la dragostea de patrie, de la comunitarismul unor manifestări creștine discrete la nașterea primelor grupuri socialiste? Dezvoltarea mitologiei Unității pe tot parcursul secolului al XlX-lea nu constituie, în realitate, decît un indiciu în plus, dar decisiv, al acestui fenomen esențial încă destul de prost perceput
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]