14,286 matches
-
și a trebuit să stau în ușă. Au intrat și-n celulă. Și vorbeam cu ele din când în când. De la sifoane la Dumnezeu și afară Sifonarii, și avem și noi aici, fac lucrul ăsta pentru ca să caute să stea un pic mai bine, să aibă niște beneficii, să aibă niște ieșiri în plus. Nu i-am înțeles niciodată, n-am fost de acord. Am fost și eu o perioadă pe spitalul Jilava și-am stat acolo patru ani de zile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-a-ntâmplat, c-am venit într-o zi de la servici și deja ea a avortat. În casă. Asta, pe vremea lui Ceaușescu. Și de-atunci, cred, nu mai aveam așa mare drag de ea. Cred că și din cauza asta, un pic, așa. Bine, până la urmă începusem să uit de chestia asta. Mai rar, așa, mi-aduceam aminte. De-atunci cred că s-a rupt ceva, așa. Și ne-am despărțit exact când, probabil, avea ea mai mult nevoie de mine. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am legat-o la mâini, la picioare și la gură“ - Sibișan Eu am stat lângă el. Pe bancă. Și știa mai bine ca mine că moda acum afară e sexul oral. Ca să nu mai rămână fetele gravide. E rapidist. „Un pic brazilian aici la pușcărie: la fotbal am fente pe mine, tehnică multă, se prind colegii, dar degeaba, le ridic mingea peste ei.“ „În vis l-am văzut pe Iisus și dup-aia eram eu cum propovăduiam în față la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu mine. Deja ajunsesem să fiu cu el în cameră. M-a văzut așa, face: „Băi, mie nu-mi place cum arăți, un legionar n-arată așa“. Deci mă lua puțin în bășcălie, dar puțin umor, așa. Îmi dădea un pic de impuls. Aveam și-acolo sală de forță. Dar a zis: „Lasă sala de forță, că nu ești de la americani, să faci mușchi de-ăia mari pe tine. Trebuie să fii rapid, să fii agil“. Abdomene, trageri la bară, gioghing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
capabil, nu prea mi-a plăcut mie matematica, nu mi-a plăcut mie astea, rămâi tu, Daniel“. Și el a avut ambiția aia și i-am zis: „Ține-te tare și tu știi, pentru cauza noastră, deci“. Eram așa, un pic revoluționari. Dumnezeiește Dumnezeu e Bosul. Eu îi zic Bosul. E Șeful. Noi suntem într-o piesă de teatru, noi nu suntem decât actorii Lui. El ne coordonează. Jupânul, Bosul te influențează. Am fumat un joint, un hașiș, o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
doctorul „În trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo, la etajul cinci, confort unu, cu trei camere, comandat, foarte frumos, două balcoane mari. Așteptam să moară, să zic așa. Nu știu, pare așa, un pic cam sadic, dar vroiam să-l văd cum moare. Vroiam să-l văd cum se chinuie, în fiecare zi mă duceam acolo. Vroiam să-i arăt eu lui că nu e nemuritor el. Nu e el cine crede că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mult decât e-n magazin; talpă de talpă, piele-piele. Da, am avut un croitor care l-am preferat eu, așa. Aveam frizerul preferat. Purtam o freză, așa zic eu, boldănească: cum se zice cărare într-o parte și-aici un pic de val, un pic de val așa aicea. Restul, scurt în părți, în spate, frumos drept. Dacă se oprea o femeie pe stradă, îmi plăcea mie și se uita mai lung la o rochie, o agățam și i-o luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
magazin; talpă de talpă, piele-piele. Da, am avut un croitor care l-am preferat eu, așa. Aveam frizerul preferat. Purtam o freză, așa zic eu, boldănească: cum se zice cărare într-o parte și-aici un pic de val, un pic de val așa aicea. Restul, scurt în părți, în spate, frumos drept. Dacă se oprea o femeie pe stradă, îmi plăcea mie și se uita mai lung la o rochie, o agățam și i-o luam. Dacă trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
5-6 apartamente, plus două case la curte, aici prin București. Și le-nchiria. Ei aveau o fată măritată acolo și erau foarte înstăriți, aveau foarte mulți bani. Problema e, care noi n-am știut-o, că omul a fost un pic mai deștept ca noi - a băgat banii la bancă, n-am găsit decât cecurile. Era vorba de vreo 50 de mii de dolari, după câte mi-aduc aminte. Ne-am dus ziua. Că nu puteam să intrăm. Asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost tâlhărie. El stătea într-o cameră. Acolo își ținea el lucrurile. Am tâlhărit lucrurile și l-am omorât pe el și pe un prieten de-al lui. Dar până la urmă, eu cred că ce-am făcut, am făcut fără pic de gândire, fără discernământ. Acum degeaba le bag la rece, că s-a dus totul. Hai la pușcărie! A fost greu la început în pușcărie. Dar am fost conștient de ce făcusem. N-am sperat ca unul ca mine care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în tei Și-a prins cucul armenesc? Cum voi sunteți de ispravă, Vin cu-o întrebare, iată: Este vorba de-o dumbravă, Dar de una... Moromeți au fost mai mulți Și mai toți umblau desculți, Însă eu vă-ncerc un pic: Cum îl cheamă pe cel mic? Când desculț, când în conduri, El cutreiera păduri, Luminând precum un astru Lacul codrilor albastru. O, dar nu v-am întrebat: Care babă intră-n sat? Am mai stat noi într-o vară La
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ascute Din ciocan, dar și din cute. Nu le fie de deochi: În grădina de la noi Au crescut atâția ochi Câți pentru trei mii de boi. Într-o zi cu prea mult soare, Din privire de voinic A curs sânge, pic cu pic, Și s-a prefăcut în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ciocan, dar și din cute. Nu le fie de deochi: În grădina de la noi Au crescut atâția ochi Câți pentru trei mii de boi. Într-o zi cu prea mult soare, Din privire de voinic A curs sânge, pic cu pic, Și s-a prefăcut în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a rătăcit cireada Și-a pierdut prin iarbă coada. Chiar de la-ndemână nu i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Oare ce-o fi cu Takamori? întrebă Shizu, privind îngrijorată ceasul de pe perete. Era deja ora unsprezece și Takamori nu se întorsese. S-o fi oprit, ca de obicei, pe la vreun bar cu unul din prietenii lui. — N-are nici un pic de simț de răspundere. Încă n-a venit, iar musafirul lui sosește mâine! — Sper că n-a uitat de ziua de mâine... Normal că n-a uitat. Zicea că trebuie să-și scoată astăzi un permis de la Compania navală, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la fel ca și unii dintre japonezii care priviseră scena dinainte. De ce l-au lăsat pe Gaston și au fugit? Tomoe, privind prin fereastra taxiului la luminile neonului, gândea: „Să plângi in halul ăsta... om în toată firea. N-are pic de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima oară, simțea pentru el ceva din gingășia pe care o simte o mamă față de copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
față și nici măcar vreun semn că și-ar aminti de incidentul de la hotel. — Ce s-a întâmplat? Nu stăteai la hotel? Datorită ție am reușit s-o întind, dar m-am lovit când am sărit. Mă doare și acum un pic. Și-a dus mâna la șold și a rânjit de i s-au văzut gingiile. Ce ți s-a întâmplat? M-au dat afară din hotel. Și-a arborat zâmbetul obișnuit și s-a frecat la ochi de oboseală. — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și ceaiul, cu privirile ațintite asupra lui Gaston, studiindu-l atent. Într-un târziu spuse: — Nu ești american, nu? De unde ești?... Adică nu-i nevoie să-mi răspunzi. Ghicesc eu. Vino un pic mai aproape. Gaston a făcut ce i s-a spus, apropiindu-și fața lui ca de cal de cea a lui sensei și bătrânul a privit-o foarte atent o vreme. — Interesant! — Da. Da. — Ciudat chip! — Da, da. Punctul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu era nici Higurashitei, nici Takamori. Era un ucigaș cu mâna pe pistol. Gaston mai ațipea câte un pic, apoi deschidea iar ochii și îi arunca o privire bărbatului de lângă el. Începură să se ivească zorile în Sanya. — Unde mergi? Deși Gaston nu făcuse nici cel mai mic zgomot când ieșise din așternut, Endō s-a ridicat imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vitrine. Întotdeauna e zgomot aici, nu? remarcă ea pe când treceau pe lângă șantierul în care tocmai dispăruse Gaston. — Da, așa e. În ultimele luni s-a construit destul de mult în Ginza. E foarte murdar Tokyo, nu-i așa? Nu se acordă pic de atenție aspectului orașului, cum e la Paris, de exemplu. Ca de obicei, Ōkuma nu avea nici o vorbă bună despre propria lui țară. Când au ajuns cei trei bărbați în dreptul clădirii în construcție, Endō a privit în jur. Lângă intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar în jargon mai înseamnă și... — Mai termină cu prostiile astea scârboase, Takamori! Nu, nu. Ascultă, Gaston. După cum spunea și Confucius, încearcă să descoperi azi ce ai de descoperit; mâine s-ar putea să nu mai exiști. Tomoe n-are pic de sete de cunoaștere în ea. Fii atent, Gaston. Un tip afon se numește onchi, iar unul care pică la examenul de șofat se numește unchi. Un înseamnă „șofat“, iar chi înseamnă „idiot“. Cu toate explicațiile lui Takamori, Gaston nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
băteau mingea. Doi-trei nori roșiatici, din pricina soarelui ce apunea, pluteau într-un colț îndepărtat pe cer. Chiar sub picioarele lor, trenuri înțesate de oameni care se întorceau acasă de la slujbă, luau încet-încet viteză, părăsind gara Yotsuya. „Tipul ăsta n-are pic de minte“, gândi Tomoe. „Chiar nu e în stare să-și dea seama ce fel de om e Endō? Posibil să nu fie amestecat în nici o afacere murdară pentru moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i se părea caraghios și râdea de fiecare dată când cădea Gaston, dar se pare că acesta și-a dat seama că era privit și un zâmbet stânjenit i-a fluturat pe fața de cal. — Oh, Takamori! Hai, încă un pic! În cele din urmă a ajuns în vârf și s-a întors spre Takamori, încântat. Bărbatul acela mătăhălos și molatic, fără pic de mândrie în el, reușise să ajungă chiar în vârf. Gaston a ridicat apoi ambele mâini și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era privit și un zâmbet stânjenit i-a fluturat pe fața de cal. — Oh, Takamori! Hai, încă un pic! În cele din urmă a ajuns în vârf și s-a întors spre Takamori, încântat. Bărbatul acela mătăhălos și molatic, fără pic de mândrie în el, reușise să ajungă chiar în vârf. Gaston a ridicat apoi ambele mâini și a început să dea din ele de parcă ar fi fost aripi. Încet-încet, picioarele i s-au desprins de munte. A început să plutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]