9,035 matches
-
URSS încă înainte de 1940, în timpul Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldovenești din Ucraina, prin care se încearcă și în prezent să se demonstreze, că în conștiința națională și în limba localnicilor, identitatea românească ar fi artificială și marginală, prin reinterpretarea "a posteriori" a identității locale medievale și tradiționale a voievodatului Moldovei, care, în realitate, nu a fost niciodată potrivnică identității românești, ci parte a acesteia. După prăbușirea Uniunii Sovietice, mai multe reforme legislative au consolidat poziția etnicilor români din Moldova, mai ales
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
ca pradă de război, apoi doar lăsat acolo la păstrare, printre alte obiecte (dintre care, în mod remarcabil, lipsesc lucrurile de preț). El nu putea fi mulat, "ștanțat" cu un tipar mobil de hieroglife, apoi ars în cuptor la o dată posterioară anilor 1700 î. Hr., și probabil nici anterioară începutului anilor 2000 î. Hr. se situează deci la începutul "Cicladicului Vechi" din jurul insulei Delos, în plină Epocă a "Bronzului timpuriu", cu mult înaintea expansiunii maxime, apoi a marii migrații miceniene cu care se
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
locuințelor, transportului, apei, energiei electrice și serviciilor publice, toate acestea luate în mâini de către Partidul-Stat. Unii bolșevici visau chiar la eliminarea banilor, sau puțin să limiteze drastic utilizarea acestora. Improvizat în focul circumstanțelor, „comunismul de război” (un termen creat "a posteriori", după încheierea Războiului Civil) părea pe atunci să aibă un mijloc de a duce Rusia direct în socialism. Puterea a refăcut și puternicul în economie și asupra muncitorilor. Pentru a face acest lucru, ea nu a ezitat să restabilească o
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
are valoare funcțională, adică sensul cuvintelor poate fi diferențiat prin cantitatea unei vocale sau a unei consoane. se caracterizează și prin armonie vocalică, adică, de regulă, un cuvânt conține numai vocale caracterizate printr-o trăsătură comună: sunt fie anterioare, fie posterioare. Scrierea limbii maghiare este fonemică, aproximativ în aceeași măsură în care este și cea a limbii române. În limba maghiară, accentul este tonic (numit și de intensitate), ca în română. Cuvintele relativ lungi pot avea mai multe accente, dintre care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
comportând diferențe conforme scopului pentru care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară bazală, orizontală (platformă), o parte laterală și o parte superioară (acoperiș).În plan orizontal se împarte în partea anterioară, destinată conducăturului automobilului și partea posterioară destinată încărcăturii (instalații, persoane, mărfuri). Automobilele se clasifică după următoarele criterii principale: Se clasifică și după încărcătura utilă exprimată newtoni (N). Automobilele din această categorie efectuează numai anumite transporturi și servicii. Se consideră următoarele criterii de distincție ale automobilelor: tipul
Automobil () [Corola-website/Science/297484_a_298813]
-
Pe 11 decembrie 2007, Pratchett a postat online faptul că fost diagnosticat recent cu o formă rară de început de Alzheimer, care, spunea, „se află în spatele fantomaticului «accident vascular cerebral».” El are o formă rară de boală, denumită atrofie corticală posterioară, care face porțiuni din partea posterioară a creierului să se micșoreze și să se zbârcească. Într-un interviu radiofonic, Pratchett le-a cerut oamenilor să „rămână veseli” și a declarat că "tratăm problema în termeni filozofici și poate chiar cu un
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
a postat online faptul că fost diagnosticat recent cu o formă rară de început de Alzheimer, care, spunea, „se află în spatele fantomaticului «accident vascular cerebral».” El are o formă rară de boală, denumită atrofie corticală posterioară, care face porțiuni din partea posterioară a creierului să se micșoreze și să se zbârcească. Într-un interviu radiofonic, Pratchett le-a cerut oamenilor să „rămână veseli” și a declarat că "tratăm problema în termeni filozofici și poate chiar cu un optimism moderat.” Pratchett a spus
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
Vega și Padilla. După înfrângerea lor în Villalar comunerii toledani, conduși de Maria Pacheco, văduva lui Padilla, au fost cei care s-au opus cel mai mult lui Carlos V până la capitulare în 1522, Toledo convertindu-se în capitala imperiului. Posterior, după decizia lui Feipe II de a transfera curtea regală la Madrid în anul 1563, orașul a pierdut mare parte din importanța politică și socială. Regresul industriei textile accentuând decadența orașului. Constituția regalei Companii de Comerț și Industrie, în 1748
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
imaginea unui vultur (cod Gardiner G1). Grecii au fost primii care au notat sistematic vocalele, atribuindu-i fiecăreia un semn anume, dintre semnele folosite ne-sistematic în alfabetul fenician. Dat fiind că rezonanța lui „a” nu este nici anterioară, nici posterioară (cum ar fi de ex. „i" sau „u"), ea va fi numită vocală centrală. În limbile neolatine, „a” accentuat se păstrează (spre exemplu, lat. tardivă "lacte" (latina clasică "lax, lactis") - rom. "lapte", it. "latte"). În română, se remarcă un număr
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
la fel ca în finlandeză, "ä" se pronunță / æ/. Vocalele Ä, Ö și Ü sunt clar foneme separate și proprii limbii estone, chiar dacă forma literelor vine din germană. Litera "õ" reprezintă /ɤ/, un /o/ nerotunjit, sunet numit științific vocală semiînchisă posterioară nerotunjită. Acest sunet e aproape identic cu sunetul /ɤ̞/ din limba bulgară, notat cu "ъ", și cu sunetul notat în limba vietnameză cu "ơ". "Õ" se folosește și pentru a translitera litera chirilică "ы". Deși ortografia limbii estone este
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
superioară, numită manubriu, una mijlocie, numită corp, iar alta inferioară, numită proces xifoidian. Corpul sternului este unit cu manubriul prin intermediul sincondrozei manubriosternale, iar procesul xifoidian este unit cu corpul sternului prin intermediul sincondrozei xifosternale. Sternul prezintă o față anterioară și alta posterioară, două margini laterale, o bază (aflată pe manubriu) și un vârf (format de procesul xifoidian). Manubriul formează cu corpul sternului unghiul sternal. Sternul se articulează cu cele 2 clavicule (articulațiile sternoclaviculare), și cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste (articulațiile
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
care se articulează cu cele 2 clavicule și cu prima pereche de coaste. Este plat, turtit antero-posterior și triunghiular, se prezintă mai lat sus și se îngustează spre unirea lui cu corpul sternului. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară, 4 margini: două margini laterale, marginea superioară (baza sternului) și marginea inferioară. Corpul sternului ("Corpus sterni") numit și mezostern ("Mesosternum") este segmentul mijlociu al sternului, aflat între manubriu și procesul xifoidian. Este mai lung, mai îngust și mai subțire față de
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
sterni") numit și mezostern ("Mesosternum") este segmentul mijlociu al sternului, aflat între manubriu și procesul xifoidian. Este mai lung, mai îngust și mai subțire față de manubriu și este mai lat în porțiunea inferioară. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea inferioară. Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente numite sternebre ("Sternebrae") care persistă până la pubertate. Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
Osul occipital sau occipitalul ("e") este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare ("Foramen occipitale
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
antero-posterior și este situată într-un plan aproape orizontal. Prin gaura occipitală canalul vertebral comunică cu cavitatea neurocraniului. Prin gaura occipitală trec bulbul rahidian ("Medulla oblongata"), arterele vertebrale ("Arteria vertebralis"), cei doi nervi accesori ("Nervus accessorius"), arterele spinale anterioare și posterioare ("Arteria spinalis posterior" și "Arteria spinalis anterior"). Meningele spinale se continuă la acest nivel cu meningele cerebrale. Ligamentul apical al dintelui axisului ("Ligamentum apicis dentis") și membrana tectoria ("Membrana tectoria") a articulației atlanto-axoidiane mediane trec prin gaura occipitală pentru a
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
situată într-un plan aproape orizontal. Prin gaura occipitală canalul vertebral comunică cu cavitatea neurocraniului. Prin gaura occipitală trec bulbul rahidian ("Medulla oblongata"), arterele vertebrale ("Arteria vertebralis"), cei doi nervi accesori ("Nervus accessorius"), arterele spinale anterioare și posterioare ("Arteria spinalis posterior" și "Arteria spinalis anterior"). Meningele spinale se continuă la acest nivel cu meningele cerebrale. Ligamentul apical al dintelui axisului ("Ligamentum apicis dentis") și membrana tectoria ("Membrana tectoria") a articulației atlanto-axoidiane mediane trec prin gaura occipitală pentru a se fixa de
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
prin gaura occipitală pentru a se fixa de porțiunea bazilară a osului occipital. Pe marginile găurii mari se află două puncte craniometrice opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și inferioară, și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea mediala a claviculei se articulează cu manubriul sternului și primul cartilaj costal formând articulația sternoclaviculara. Extremitatea laterală a claviculei se articulează cu acromionul scapulei formând articulația acromioclaviculara. Scheletul uman
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
Extremitatea laterală a claviculei se articulează cu acromionul scapulei formând articulația acromioclaviculara. Scheletul uman este format din două clavicule, care fac legătura cu sternul și omoplații. Prezintă două fete și două margini: față superioară, fata inferioară, marginea anterioară și marginea posterioara. Este voluminoasa și prezintă o fată sternala destinată articularii cu manubriul sternal. Extremitatea laterală sau extremitatea acromială ("Extremitas acromialis") este mult mai mică decât cea sternala. Turtita puternic de sus în jos, alungita antero-posterior, ea se termină lateral cu o
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
furnizat de stigmele tibiene. Neuronii stimulatori responsabili de locomoție devin activi, atunci când pierd conexiunea cu sistemul nervos central. <br> Datorită lungimii picioarelor corpul opilionului are o poziție suspendată, ceea ce-i mărește stabilitatea pe terenuri expuse vântului. <br> Opistosoma reprezintă regiunea posterioară a corpului. Ea este alcătuită din 9 - 10 segmente. Dorsal, opistosoma e acoperită cu tergite, ventral - sternite. Ultimul tergit, segmentul în care se deschide orificiul anal, nu dispune de o sternită corespunzătoare. Ventral pe opistosomă se află orificiile genitale, pe
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
tactil e reprezentat de perișori senzitivi de pe pedipalpi.<br> Sistemul circulator. Spre deosebire de arahnidele cu plămâni (scorpionii, păianjenii) la opilioni, din cauza prezenței traheilor ramificate, sistemul circulator constă în principal dintr-o inimă tubulară dorsal și două aorte, una anterioară și alta posterioară. Inima este inervată de un ganglion cardiac. Miofibrele musculare ale inimii sunt dispuse inelar și contractă inima în timpul sistolei. Există două valvule ce preveni refluxul hemolimfei în inimă. <br> Respirația este de tip traheal. Două trahei laterale principale se ramifică
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
segment) și 4 membre cu lamele branhiale. Dorsal, pe cefalotorace, erau așezați ochii simpli mediani și ochii laterali compuși. Chelicerile poartă clește mici. La unile specii pedipalpii și prima pereche de picioare erau apucătoare. La un șir de specii membrele posterioare erau de tipul vâslelor și serveau pentru înot. Abdomenul se dermina cu o paletă anală (telsonul) în formă de placă extinsă, spin caudal sau o porțiune îngroșată cu ac, dar nu există nicio dovadă că gigantostraceele au fost veninoase. Acestea
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
pornesc alte 4 artere, care se unesc în 2 vase longitudinale puternice. Sistemul digestiv este alcătuit din: gură, esofag cu o suprafață chitinizată, stomac musculos, intestinul mediu, în care se deschid canalele ficatului în care are loc digestia intracelulară, intestin posterior ce se termină cu anusul. Organele excretoare sunt o pereche de glande coxale. Xiphosurile sunt chelicerate unisexuate. Glandele sexuale sunt pare și formate din saci tubulari ramificați. Canalele glandelor sexuale se deschid sub operculele branhiale. Acuplarea are loc în apele
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
perechi de plămâni situați în al II-lea și al III-lea segment opistomal. Inima reprezintă un tub care continuă în partea anterioară cu o aortă cefalică. Tubul digestiv este alcătuit din orificiul bucal, faringe musculos, esofag, intestin mediu, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticule intestinale în care are loc absorbția substanțelor nutritive și depozitarea lor. Excreția se efectuează cu o pereche de glande coxale și prin tuburile Malpighi. Uneori împerecherea este anticipată de o luptă între masculi. Ei
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]