8,847 matches
-
zice: "Que toujours dans vos vers le sens coupant les mots, Suspende l'hémistiche en marque de repos."116 Afară cu Boileau! țipă deodată Pogor care intră furios, înarmat cu o perină. Vrați să faceți literatură românească cu Boileau, ce prostie! Iată adevărul! Un popor care n-are istorie, nu poate să aibă literatură. Prin urmare, aruncați condeile, gogomanilor. Eu unul am urmat pe Buckle, m-am povățuit de Darwin care a avut obrăznicia să ne declare veri cu maimuțele, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumea cu umărul. Intram în viață cu toată oarba încredere a unui copil neștiutor și căutam, firește să mă țin la nivelul tuturor celor care aveau pasul înaintea mea; prin urmare, eram cum e omul mai bun pentru a face prostii. Așa, într-o sară de iarnă am fost, prin mijlocirea unui prietin, invitat într-o familie la ceai. Se înțelege că, înainte de a mă duce, m-am ocupat în modul cel mai serios de toate detailurile toaletei mele, afacere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
facă?». Ivanov este dezarmat în fața vieții. Oamenii de felul lui Ivanov nu sunt în stare să facă față situației și se lasă copleșiți de greutățile vieții. Ei se pierd cu firea, ridică neputincioși din umeri, se enervează, se tânguiesc, fac prostii și, în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate deșertăciunile ei, pentru că totul
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
cu reportaje și amănunte despre divorțul Doamnei Columbeanu și divorțul cântărețului Pepe (și al total neimportantei Oana Zăvoranu), cu un potop de amănunte scabroase despre soacrele lor, despre amante, ghicitoare și vrăjitoare, ajutați de avocați necinstiți și funcționari cumpărați. Orice prostie rostită de Monica Columbeanu e preluată ca titlu în prima pagină a marilor cotidiene. Partea sinistră este însă că masa de cetățeni se lasă invadată și acaparată de avalanșa de lucruri neimportante, de presa zisă de scandal, de informațiile „gunoi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cum îmi reproșează toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem pentru fata lui văru-miu, nepoată-mea, dacă stăm să socotim să vedem cum e cu arborele genealogic, un text pe care să-l trimită ea la revista Barbie. Poate așa aș fi câștigat și io. Dar asta mică s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică, așa, ca tine. Râde tot timpul și, mai nou, aleargă cu premergătorul. Și mai am și-un văr, pe Georgică, care face numai prostii. Dacă-ți scriu despre el, poate nici n-o să mai vii la mine. El stă mai la câmpie. Și când a venit odată la mine, a văzut dealuri și-a zis cine-a ridicat pământul ăla acolo. Dar când o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
credeți. O bancnotă nu e o bancnotă și atât. O bere e chiar un obiect social total. Poți să vorbești despre o bere și să descoperi aici o întreagă țesătură de relații, de corespondențe. Legăturile economice, statut social și toate prostiile astea. Îmi povestea un unchi de-al meu, Nae Stabiliment, despre care am scris și în prima mea carte și voi mai scrie și de aici înainte, pentru că io de fapt de la el am învățat cum e cu povestitul, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avut o istorie de mardeiași dacă te luai după Dumitru Almaș sau Radu Theodoru. După cărțile alea, Ștefan cel Mare, Fane Babanu pentru intimi, e viteaz până la exasperare și Rrromânul în general e bun de crapă. Așa bun, că frizează prostia. Mai țin minte de atunci și o carte cu Român Gruia Grozovanul. Și altele pe care uite că nu mai am chef să vi le spun. Pe atunci, încercam să mă port exact ca băieții ăia. Ca un erou. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
material didactic. Altă identitate. A făcut toată patologia, n-a ratat nimic! Supurații, otită medie acută, cronică... le înșira. Și mai e și scriitor, repeta. Ca și cum e o minune că încă mă mișc, încă mai respir și mă țin de prostii, cum ar fi, bunăoară, scrisul. Că am liniștea necesară era uluitor pentru el, care trăia într-o agitație continuă. I-am dat cartea cu o dedicație, am amintit ce spunea critica, că am o ureche formidabilă. Am amintit, sperând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un salut de toată mâna, ci unul antologic, demn de curtea lui Ludovic al XIV-lea. Și i-am mulțumit ăluia cu limba împleticită, bre, bine că mai există oameni responsabili ca matale, să ne scoată și pe noi din prostie, bre. Deci așa vine treaba, când intri pe teritoriul cuiva, trebuie să saluți. E bine de știut. Adică, scara era teritoriul lui, era proprietar acolo. La țară, ulița e o extensie a casei, un hol ceva mai măricel, stăpânit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca măcar versurile să le ascultăm. Erau prea complicate, nenică, La Cannibal, la Death știai un lucru. Și io puteam să m-apuc de așa ceva. Trebuia doar să ai habar ce înseamnă death, fuck, baby, allright și turnai versuri în prostie. Eventual, mai băgai și cuvinte din astea melodioase, shadow, night, dark, burn, pe care le urlai sumbrui, cavernos, de parcă te înjunghia cineva. De la Cohen ăsta mi-a rămas atunci în minte un singur vers „Jesus was a sailor“. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noaptea se adună zânele, ci în vreo mansardă nenorocită și igrasioasă. Cum să vă spun, creativitatea nu e totuna cu inteligența. Cred că sunt creativ, dar nu extraordinar de inteligent. Am talent, dar nu foarte multă minte. Printre altele, fac prostia să fiu și sincer. Vă spun toate astea, dar cum mă cheamă tot n-o să aflați. Pentru că numele meu nu mă reprezintă, nu dau doi bani pe el. Mowgli era doar o poreclă conjuncturală. Una dintre persoanele pentru care merita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar vor ca măcar să moară cu fruntea sus. Și abia asta mi se pare nociv, faptul că s-au resemnat prematur. Nu mă mai recunosc deloc în ceea ce se petrece în jur. Și asemenea mie sunt destul de mulți care refuză prostia porcească. Asta s-ar putea să nu fie atât de grav precum pare. Numărul destul de mare al celor dezamăgiți ar fi și un prilej de bucurie. Cred că în țara asta există o majoritate tăcută de oameni cu bun-simț, majoritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se citeau pe furiș scena din Răscoala când cu violul Nadinei. Sau o scenă asemănătoare din Cel mai iubit dintre pământeni. Chestiile mai vulgăruțe erau subversive. Subminau cumva cultura oficială. Azi, cultura asta oficială nu prea mai există. Vulgaritatea și prostia au căpătat legitimitate. Disident devii dacă citești literatură de calitate. O formă de protest. Să citești pentru a te răzbuna. Scriam, de obicei, dimineața - și scrisul îmi crea o stare euforică. De bucurie nemaipomenită. După care plecam. Undeva. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simplu lucru din lume. Înveți să scrii la fel cum înveți să vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul scaunului“ fără să ne dăm seama că am folosit metafore superbe. Să te lauzi că știi să scrii e o mare prostie. Scrisul e o meserie care se învață la fel ca și cizmăria. Iar dacă te ocupi cu scrisul, trebuie să fii conștient că ai anumite obligații. Nu să devii țâfnos, inaccesibil. Și, mai ales, nu trebuie să transformi scriitorii despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să fii științific, aplicat, ăsta e cel mai neserios lucru cu putință. Ești penibil dacă faci așa ceva. Ideea e că oamenii își aleg prost principiul de coerență după care să funcționeze. Până la urmă, scriu din vanitate, din orgoliu prostesc. Am prostia să cred că trebuie să existe cineva care să dea seama pentru tot ce se întâmplă. O carte despre pierderea auzului. Adică, pe undeva, sunt conștient că tema trebuie să fie alta decât pierderea auzului în sine. Cred că aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
văzut la ea vreun însemn ecumenic. Nici vreo bijuterie, nimic. Nu putem avea decât conversații de talkshow. Ce mai citim se discută acum. Bălănescu n-a mai pus mâna decât pe cotații bursiere în ultimul timp. Registre contabile și alte prostii. Miruna își oamoară timpul cu Martin Eden. Pif a citit-o și el. Îi place Jack London. Îi plac ăștia, proletarii, mai mizerabili, de-aia nici nu mergem la cârciumile din centru, rămânem aici pe baricade. Nu ca snobilimea. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cârnați superbi, auzi ce-am spus! Cu cimbru. A doua problemă a fost cu trenul. Pentru că ningea și trenul a avut întârziere. Și uite cum întârziau cârnații și ceafa mea împănată undeva pe traseu. Ceafa porcului, nu a mea. Numai prostii spun. Vorba aia, îmi ziceam, dacă până la doișpe nu vine, mai stau până la unu, și la două chiar că plec. Vreo două ore a întârziat trenul. Vreme-n care am: - citit de două ori un ziar de sport; - tremurat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
merge să vadă albastrul de Bucșoiu, cumpără Vali bilet. Pe ea o lasă să aibă grijă de bagaje. Sau, dacă merg cu mașina lui Cosmin, o lasă pe bancheta din spate, și el vorbește cu Cosmin despre calculatoare și alte prostii, despre mașini, motoare, lucururi pe care ea nu le înțelege. O lasă cu femeia lui Cosmin, cu Clara, o fâță proastă. Se aude zgomot. Rodica pleacă la serviciu și nea Titi face cafea. Miruna vrea și ea cafea. Chiar acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fie care, victorios și singur, pe poziția respectivă. Încep, de-acum Încolo, stingherelile obligatorii și explicațiile mărunte, pe care nu le cunoșteați mai Înainte. Începi să fii pru dent la vorbă, fiindcă ți se relevă, ca niciodată Înainte, inevi tabilele prostii. Întrebărilor tale ți se răspunde, din lene sau distracție, cu alte Întrebări, totdeauna iritante. Își face loc acel spirit mărunt de contradicție În lucrurile de nimic, dar de fiecare zi. A dispărut acea puerilă facultate inven tivă, a amândurora, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pâinea. îmi fac eu singur mâncare, din produsele ce mi le aduce Nina, pe plită. Cred că de-acuma știu toți că aici stau că așa a vrut Snegur și cu Vasile Calmoi. Ei acuma simt că au făcut o prostie. Dar de dat drumul se tem fiindcă pentru asta cineva trebuie să răspundă. Eu încă sunt bine, am rămas viu, dar mulți băieți de ai mei, în timpul războiului erau împușcați din urmă, de către cei de la securitate (KGB) de la Chișinău. Am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
iubea pe rând pe toate femeile ce-i ieșeau în cale. Liber de obligația de a se și culca cu ele, liber de grija de a se despărți fără scandal și fără să afle Ionela. Era plin de iubire. „Ce prostie - își zicea Petruș N. Pop - să aduni și să tot aduni la amante, când poți să iubești pur și simplu.“ „Azi ce-ai mai făcut la serviciu?“, îl întrebă Ionela când venea acasă. „Nimic“, răspundea Petruș N. Pop, amantul neștiut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor. Mai toate neplăcerile sunt anunțate de niște simptome. Au o relație pregătitoare cu necazul. Numai relația cu prostia rămâne pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire, convins că problema-i a ei. Dacă nu poate fi măsurată, în schimb, prostia e orientată. Se definește, de regulă, printr-o direcție, nu prin cantitate. Poți să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]