8,695 matches
-
cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții. Te uiți după al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În ai mei Vlad a venit la noi tocmai cînd alăptam aveam un capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea am Început să-i traduc Also sprach Zarathustra parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni ei În clandestinitatea cuplului lor? Înaintăm, ne apropiem de al doilea golf; mirosul e penetrant dulceag și grețos, de carne În descompunere... un delfin mort, asaltat de muște necrofile și viermi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare circulară dezvelind caravane adormite și carcase vechi și palmieri și mici prinți rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici de longitudine, nu mai depinde decît de acest gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
momentul când primele împunsături adevărate de îngrijorare au început să se facă simțite. Nu-mi amintesc nimic. Nu cunosc nimic din toate astea. Am simțit acea spaimă usturătoare, cea care apare atunci când înțelegi dimensiunea unui lucru rău - când te-ai rătăcit într-un loc periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că lipseau și alte lucruri: nu dădeam peste nici un fel de scrisori, extrase de cont sau facturi, nici măcar peste plicuri de corespondență nesolicitată. Nici un singur lucru care să poarte pe el numele meu nu era aruncat la întâmplare, dosit sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obosit după nesfârșitele ore în care mă străduisem din răsputeri să țin laolaltă părțile componente care făceau din mine o ființă umană. Voiam să mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu surmenat să-i fi scăpat ceva evident la intrare și să mă fi trimis împleticindu-mă în direcția greșită? În mod normal, aș fi putut răspunde cu un nu categoric. Nu însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți erau nesfârșiți. Eu eram nedumerit, nehotărât, năpădit de sentimente. — Pis pis pis pis. Cabinetele lui Fidorous treceau pe lângă mine. Nu m-am sinchisit să mă opresc și să cercetez vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o direcție greșită la a doua sau a treia răspântie, pentru că acolo unde mă așteptam să fie ușa dormitorului, nu era nimic. Mă uitam la un perete compact de cărți. O ploaie de ace reci pe șira spinării - te-ai rătăcit, Eric. Am strigat: — Hei! Nimic. — Mă aude cineva? Dar cărțile amortizară sunetul, îl absorbiră și-l scuipară din nou afară sub forma a kilometri întregi de tăcere prăfoasă. Mi-am lipit fruntea de zidul de cotoare. — Fantastic. Apoi am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai auzit? — Da. — Ei, atunci, mai bine intră, nu? Încăperea era mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că nu i-am putut vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul coridorului e cineva care ne așteaptă. Stă cu spatele, așa că nu i-am putut vedea fața. — La toate se gîndesc! zise ea. Rowe simțea cum Îi revine buna dispoziție: crezuse că-și va lua viața chiar astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să trimită o mașină după dumneata. N-o să dureze mai mult de treizeci de minute. Nu, nu vreau. — Am impresia că te-ai rătăcit, domnule, dar să știi că n-era de ce să-ți fie frică - doctorul Forester e un gentleman. — Trebuie să ajung la Scotland Yard, spuse Rowe, făcînd un efort suprem. SÎnt așteptat acolo. Dacă mă Împiedici, o faci pe răspunderea dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără să fi fost anunțată, pregătită și Înlesnită de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază Hubczejak În introducerea la Clifden Notes, poate uneori scăpa de capcanele idiosincraziei sau ale delirului; dar este fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
superioară. Acolo, prin imensa fereastră de la prova, veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse deoparte prospectul, promițându-și să-l studieze mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer neschimbat... de ce nu? Între timp, Europa occidentală n-avea decât să se năruie sub bombe. Ei vor debarca, proaspeți și bronzați, pe un continent nou. Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mașina pe strada Victor-Considérant, străbătu pe jos cei câțiva metri ce-l despărțeau de gardul din fier. Îl recunoscu pe infirmierul de gardă. Spuse: „M-am Întors.” 22 SAORGE - TERMINUS „Comunicarea publicitară, prea focalizată pe seducerea pieței juniorilor, s-a rătăcit adesea În strategii În care condescendența rivalizează cu caricatura și cu deriziunea. Pentru a remedia acest deficit de audiență inerent tipului nostru de societate, e necesar ca fiecare colaborator din forțele noastre de vânzare să devină un «ambasador» pe lângă seniori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi sacrificat până la urmă totul: religia, fericirea, speranțele și, În definitiv, viața lui. E un lucru de care va trebui să ținem seama când vom dori să emitem o judecată de ansamblu asupra civilizației occidentale. Desplechin tăcu, gânditor. Privirea Îi rătăci un moment printre mese, apoi se opri pe paharul său. — Îmi amintesc de un băiat pe care l-am cunoscut În penultima clasă de liceu, aveam șaisprezece ani. Un ins foarte complex, foarte chinuit. Provenea dintr-o familie bogată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stare - de unde posibilitatea analogică de a reda un sens fraternității, simpatiei și iubirii. Mergeau pe drumul spre Ballyconneely; oceanul scânteia la picioarele lor. În depărtare, la orizont, soarele asfințea peste Atlantic. Din ce În ce mai des, Walcott avea impresia că gândirea lui Djerzinski rătăcește pe căi obscure, chiar mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de asemeni de lucrările cercului de la Viena, el avea o anume suspiciune față de opera lui Comte, considerând-o prea romantică. Contrar materialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de clădiri, terenuri de joaca și de sport și spații verzi. Sălile de clasa sunt luminoase și spațioase. La început, când am pășit pentru prima dată în această școală, mi s-a părut imensă și am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă, învăț să mă port și îmi fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un castel cu ornamente de cristal. Toate obiectele erau transparente, împodobite cu diamante. Deodată am tresărit. Nu știu de unde a apărut un slujitor îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]