10,102 matches
-
jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul lor. Nu știu. E refăcut. Înainte era mai nou. Iar când comandară: Meniul e la fel, dar mâncarea a decăzut. Mânca hotărât, dar fără prea multă bucurie. — Doctorul Tower nu vrea decât să înțeleagă ce gândești, insistă Karin. Ca să poată, deci, să pună într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri, familia Schluter a scufundat de tot șandramaua, iar locatarii care au urmat n-au fost nici unul în stare s-o refacă. Părăsită din ’99, dar acum e prima oară când vine el s-o vadă. Șopronul se înclină rău spre dreapta, de zici că s-ar face bucăți dacă l-ar lovi o radiație slabă de microunde. Dar înainte să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Weber în jos, pe scaunul de lângă pat. —Cum te simți acum? Mark își întinde coatele, arătând perfuzia care-i picura în brațul stâng. — Păi, vreau, nu vreau, o să încep imediat să mă simt mai bine. Mda, or să mă refacă așa cum eram. Mark Trei. Știi că se vorbește de electroșocuri? Cred... începe Weber. Cred că trebuie să fi înțeles tu greșit. O confuzie. —Mda, eletroșocuri. „Foarte ușoare“, cică. O să plec de aici zburdând de fericire. Nou-nouț. Și n-o să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus și refăcut cu fiecare gând. Un gând pe care trebuie să-l spună cuiva înainte să se ducă și el. O voce anunță coborârea. În îmbulzeala tot mai mare, se ridică și bâjbâie după geanta de mână, revărsându-se pe tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâlnire importantă și nu voiam să risc. M-am pregătit pentru că nu-mi doream să-mi scape nici un fel de cuvinte greșite. Îi spusesem Lisei că nu aveam de gând să pomenesc despre Tally, că dacă nutream speranța să-mi refac căsnicia, nu trebuia să existe reproșuri. Am sunat la ușă și am încercat să-mi încetinesc bătăile inimii. Am trecut printr-o panică groaznică la gândul că Mark nu era acasă, că a găsit o scuză să mai petreacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bucuros să mă vadă și m-a îmbrățișat cu drag. Iar mi-a venit să plâng, dar m-am abținut. Reușisem să-mi păstrez machiajul intact pe toată durata zilei și știam că nu voi fi niciodată capabilă să-l refac dacă s-ar întinde de la plâns. Îl vedeam cu alți ochi pe Phil, acum că știam de câte ori fusese înșelat. Mila mă îmblânzea. Totul se schimbase, dar era cu atât mai rău cu cât eram indirect responsabilă pentru răul care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Te rog, îmbracă-te! Chiar atunci îmi trecu prin cap un gând groaznic. — Asta în cazul în care vrei să vii cu mine. El mă apucă de încheietură și mă trase în pat. Se pare că aura mea misterioasă se refăcuse. — Sigur că vin. Deși tot nu înțeleg de ce insiști cu această cină. Nu înțeleg nimic din ce faci începând cu acel câine ridicol pe care l-ai făcut la restaurant. Dar... îmi placi foarte mult și îți voi face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
partea cu ținutul secretului față de prieteni se repeta. Din moment ce nici unul dintre ei nu a știut că ne-am împăcat, ar fi fost cam complicat să le explicăm că ne-am despărțit din nou. Am hotărât să stăm împreună până se refăcea Harry. Și el, și Lynn fuseseră așa de fericiți aflând că Mark s-a mutat înapoi, încât nu le puteam da vestea proastă. În final, Mark urma să se mute de la mine din nou, dar nu înainte de a-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și lucruri importante, dar nu aveam o imagine concretă. Nu vorbeam despre căsătorie sau copii sau despre ce vom face la vârsta de 38 de ani. Atunci, despre ce vorbeam? M-am simțit absorbită de trecut, dorindu-mi brusc să refac traseul, să caut indicii în legătură cu ce am greșit și să îndrept totul. Dar în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu. —Ce? — Tocmai le-am văzut pe Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tot ce puneam mâna se transforma în fericire. Și dacă m-aș fi oprit acolo, poate că mi-ar fi ținut. Dar eu voiam totul. Reușisem să-l conving pe Phil să se întoarcă la Tally, acum trebuia să-mi refac prietenia mea cu ea și să o îmbunătățesc față de cum era înainte, așa cum făcusem și cu Lisa. Așa că am invitat-o la prânz. Nu părea prea încântată să-mi audă vocea. Nu prea pot la prânz. Bănuiesc că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
real indiferent pe cât de întemeiat era. Nu pot regreta ceva mai mult decât decizia de a pleca cu el în acel weekend. Am făcut mai multe scones, a anunțat Lynn. Sunt preferatele lui Jenny și ea trebuie acum să se refacă. Asta va fi pedeapsa mea. Am scăpat de scaunul de tortură și de înfierarea cu litera stacojie, dar voi fi hrănită forțat cu mâncare ce îmi va aminti în veci de Ed. Am pescuit cu stoicism două dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în Spania. Fiți fericiți. Plantați măslini și mâncați paella. Noi vom termina până la Paști, dacă Mark va reuși să scape de la sală, iar eu nu voi fi îngropată în muncă. — Nu exagera, m-a avertizat Lynn. Încă nu te-ai refăcut complet. Știu, știu. Și să nu lași munca să intervină din nou între tine și Mark. Nu a fost vorba de asta, mătușă Lynn, nu tocmai. — Știu asta, draga mea. Și mi-a susținut privirea câteva secunde, transmițându-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trandafirie, netedă și un păr roșcat, spălăcit. Părul și ochii se aflau într-o alăturare nefericită. Iar genele și sprâncenele aveau o culoare atât de ștearsă încât se pierdeau în piele, lipsind trăsăturile feței de contur, de parcă s-ar fi refăcut după niște arsuri grave. Purta o cravată legată strâns, într-un nod perfect, exact deasupra nasturelui de la guler. Clar nu era vorba de un rebel înnăscut. S-a uitat fix la mine și eu i-am întors o privire la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
este treaba noastră, a fraților, iar eu ca frate mai mare și ca domn al țării am cuvântul cel mai greu și după el se va face dreptatea. Dumneata, stolnice, când crezi că poți să ne aduci toate înscrisurile ca să refacem împărțeala? — Măria ta, pot să mă nevoiesc și să mă duc acolo unde treburile țării mi-o cer și rogu-mă să-l învoiești și pe domnia sa aga Constantin, că iată dă colțul ierbii și nu a hotărât paza drumurilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
salutară și strigară într-un glas: — Poruncă, măria ta! — Mâine, până-n ziuă, și aci vodă se opri. Își aduse aminte că acum vreo zece ani, când turnul seimenilor fusese trăsnit și explodase cu toată pulberăria, a pus de l-a refăcut din zid având în vârf un ceas ca cel așezat de vodă Vasile Lupu la Iași în clopotnița de la Trei Ierarhi. Mai trase o dată aer în piept: — Mâine în zori, când ceasul din turn o să arate trei ore, la rădvanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot să văd pe nimeni, că trebuie să mă refac, trimite-l doar pe Ștefan. Îmi doresc o cină cu friptură și vin roșu. Să mă-ntremez, că mă simt slăbit. — Să trăiești, măria ta. Am înțeles. Doctorul se retrase cu spatele, închise ușa după sine și spuse postelnicului de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre cei ce nu mai sunt se povestesc multe. — Te-am chemat, Constantin bei, încercă marele vizir să așeze faptele în făgașul lor normal, să ne sfătuim ce se poate face în Moldova, ca țara și oamenii ei să se refacă la umbra steagului nostru și să înceapă să fie buni platnici. Beiul Constantin Duca, în două rânduri domn la Iași, s-a aruncat în războaie fără noimă, sărăcind țara și pe noi. Ce povață ne dai, măria ta? — Scoateți-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemțești și cu aur l-am convins pe han să se retragă fără să prade Valahia. Cum a rămas țara după jaful austriecilor? Mărturie stau scrisurile trimise de noi înșine comisului Barbu și altora, când le-am dat pungi ca să refacă morile arse, fără de care nu puteam să aduc belșugul. Sfinția ta, trebuia să pun capăt uneltirilor doamnei Maria, ale Bălăceanului, trebuia să mpiedic pe generalul Heissler de-a mai intra în Țara Românească? Apoi, ce-i de mirare că împreună cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre Sobieski. Acum vodă l-a pus să-i așeze în ordine biblioteca de la Sfântul Sava, dar el tot ce știe face, deschide scrisorile și-și scoate ce trebuie din ele. Pentru el o să-ți dau un răvaș cifrat ca să refacă toată rețeaua. Este important și Bartolomeo Ferrati, pentru că avem nevoie să prindem toate scrisorile lui vodă către curtea de la Viena. Nicolae Wolf scrie pe latinește spre papă și Veneția, de la el și de la Del Chiaro aflăm situația conturilor domnești de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
totuși, se joacă de patru luni, cam o dată la două săptămîni. Eu am un spectacol În Iași care s-a jucat doisprezece ani, apoi pe motiv de boală și dublu deces, s-a oprit. Recent, am fost chemat ...să-l refac. Săptămîna trecută , trecînd pe la teatru, am văzut că era programat de opt ori Într-o singură săptămînă! Culmea, nu țin la această reprezentație de serviciu. Dar... Uneori prefer să semnez o montare care se reprezintă de numai trei ori, dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
medii ; cu texte mari sau medii ; cu actori și regizori pe măsură. Dar sunt cronici captivante, tușante, scrise cu feeling. Nu trebuie să fii văzut re prezentația : cronica lui Țion o readuce În fața ochilor, o tra duce-n cuvinte-martor ; o reface pentru tine & posteritate. 171 Pe lîngă judecată, Țion are grijă și de stil ; el nu scrie sec, ci Îmbracă opinia/verdictul În hainele poetizării ; analizează, dar, de cele mai multe ori, În intro-uri, propune agreabile ...digresiuni. Spre exemplu, o cronică la o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga și Virgil Mihaiu - au pornit pe urmele eroilor capodoperei lui Bulgakov, Maestrul și Margareta. Au refăcut traseul lor prin Moscova ; au căutat noi unghiuri de atac ale cărții; au Încercat un studiu comparatist (orașul deatunci și cel de azi); au discutat cu moscoviții inițiați; și-au Încrucișat opiniile vechi și noi; au nuanțat conflictele cărții; au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în vechile cazanii la capătul unui ev despre a cărui literatură știm, printre altele, că s-a apărat cu înverșunare de... literatură, ca de o boală rușinoasă. Și burgheză, desigur. Numai că organismul literaturii, foarte vital și viclean, și-a refăcut de fiecare dată infirmitățile și a transformat amintirea membrelor lui amputate în gesturi eroice. Autorii care au încercat să fugă din literatură au fost condamnați să troneze în marile antologii de literatură. Horia Gârbea știe foarte bine acest lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și destinelor. Sînt marile personaje parcă într-o lume de apoi. O lume de apoi nu foarte solemnă, nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
activă, în fiecare moment aveam ceva de făcut. Dar acum, activitatea mea este limitată la strictul necesar, pentru acordarea răgazului de repaos, pentru vindecarea ochiului. Am dormit mai multe ore pe zi, decât înainte de îmbolnăvire, știind faptul că organismul se reface și se vindecă numai în somn. Am ajuns chiar la 10 ore de somn, din 24 ore. Timpul trece rapid, ochiul meu stâng devine din ce în ce mai sensibil la stimulii externi luminoși. Astfel încât, la aprinderea și stingerea luminii (a becului electric), noaptea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]