KorAP: Find »[drukola/base=rochie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...327 328 329 ...367 >

9,175 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

bine. La colțul gurii i se formează un surâs. Dar poate ar fi bine să faci rost de un ac de siguranță după slujbă. — Să-l ia naiba pe Danny! clatin eu din cap. Știam că trebuia să mi iau rochia de la Donna Karan. Pornim pe pietriș, spre drumul acoperit cu foaie de cort, în aerul nemișcat și liniștit, și un soare apos se chinuie să iasă printre nori. Dangătele de clopot s-au stins într-unul singur, mai calm, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de orgă. Suze îl ține strâns pe tatăl ei de braț, iar trena îi plutește pe dalele vechi. Eu vin în urma ei, încercând să nu fac zgomot cu tocurile și sperând că nimeni nu va observa că mi se deșiră rochia. Ajungem la altar - și acolo ne așteaptă Tarquin, cu cavalerul de onoare. E la fel de înalt și de slăbănog ca întotdeauna, și chipul lui continuă să-mi amintească de o hermelină, dar trebuie să recunosc că e o adevărată apariție, cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze acceptă un pahar de whisky de la un chelner, iar eu îmi duc pe șest mâna la spate ca să văd exact cât de tare mi s-a deșirat rochia. — Bex, aud o voce lângă mine. Mă uit de unde vine și o văd pe Suze privindu-mă intens. E atât de aproape încât îi văd fiecare particulă de sclipici din fardul de pleoape. Vreau să te întreb ceva. Nu vrei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nimic altceva... dar eu n-am să fiu una dintre ele. N-am de gând să las chestia asta să-mi facă viața un coșmar. Pe bune, care sunt prioritățile din viața oricărei mirese? Cel mai important lucru nu este rochia, nu sunt pantofii sau ce flori ai în buchet, nu? Cel mai important lucru este promisiunea pe care o faci, pentru tot restul vieții. Faptul că mirele și mireasa își jură credință unul altuia. Mă opresc cu crema hidratantă în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
loc vara nu e o idee așa de rea. Nu ne oprește nimic, de fapt, dacă chiar vrem să ne căsătorim anul ăsta. Și, dacă am stabili să fie în iunie, aș putea să mă apuc deja să-mi caut rochie de mireasă. Aș putea începe să probez tot felul de tiare! Și să citesc revista Brides! Da! — Pe de altă parte, arunc în treacăt, nu avem nici un motiv real pentru a o amâna, nu? Vreau să zic, acuma că ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
vorbă, holbându-ne siderate la fotografii. — Uite! face mami brusc. Întoarce revista ei spre mine, ca să-mi arate un cort alb cu dungi argintii. Nu-i drăguț? — Foarte drăguț. Revin la revista mea și mă uit cu mare interes la rochiile domnișoarelor de onoare, la buchetul miresei... și ochii îmi cad pe data revistei. — Mami! exclam. Asta e de anul trecut! De ce te uitai prin reviste de mireasă anul trecut? — Habar n-am! zice mami. Cred că am luat-o din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
din greșeală din sala de așteptare a vreunui cabinet medical sau cine știe. Oricum. Ai găsit ceva care să-ți placă? — Ei... nu știu, zic nehotărâtă. Cred că vreau ceva cât mai simplu. Brusc, am o viziune cu mine în rochie albă cu crinolină și cu o diademă scânteietoare pe cap... cu Făt-frumos care mă așteaptă... cu mulțimi care ne ovaționează... OK, oprește-te. N-am de gând, în ruptul capului, s-o iau razna. Am hotărât deja. Sunt de acord

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un pachețoi alb, învelit în plastic. — Ce-i asta? o întreb, ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum să adaug oare, dar n-ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum să adaug oare, dar n-ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami cu noduri în gât și caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi din Changing Rooms, la televizorul cel nou cu cablu pe care ai mei tocmai și l-au instalat. După care, deși e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
prieteni. Când am întâlnit-o prima oară pe Laurel, tocmai se despărțise de bărbatu-său. Era supărată pe el și pe sine, și era cu moralul la pământ. Acum, nu că încerc să mă laud, dar când i-am găsit rochia aia Armani absolut perfectă cu care să se îmbrace la spectacolul ăla extraordinar de balet, la care urma să participe și el - când am privit-o uitându-se la sine în oglindă, înălțându-și bărbia, zâmbind și simțindu-se iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă fermecătoare. Te-ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate, îi spune lui Elinor, care încuviințează cu grație din cap. Elinor a avut dreptate? În legătură cu ce? Au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ora șase. Intenționam să ajung acolo destul de devreme, dar avem o zi extrem de agitată la serviciu, cu trei urgențe mari - și nu reușesc să ajung decât la șase și zece, ușor frustrată. Partea bună e că sunt îmbrăcată cu o rochie absolut fabuloasă neagră fără bretele, care îmi vine perfect. (De fapt, a fost oprită pentru Regan Hartman, o clientă de-a mea. Dar am să-i spun pur și simplu că totuși nu cred că îi vine chiar așa de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sforțându-mă să-mi iau un ton cât mai firesc cu putință. Firește. — Bună seara, Rebecca, aud o voce de gheață în spatele meu și mă răsucesc pe călcâie, cu obrajii în flăcări. Și iat-o în spatele meu, îmbrăcată într-o rochie albă lungă, ca o togă grecească, ale cărei falduri cad grele până la pământ. E atât de subțire și de palidă, încât pare o coloană. — Bună, Elinor, spun politicoasă. Arăți foarte bine. Îmi pare rău că am întârziat puțin. — Rebecca, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ușor vinovat. Și cât am vrut să-i dau vestea cât mai delicat cu putință! — Dar nu-mi vine să cred că nu se prinsese și singur! Pe bune, uită-te și tu la tine! Arăt către colăcelul vizibil sub rochia roșie, stretch și care, sincer, nici că ar fi putut fi mai evident decât atât. — A făcut o dată sau de două ori un comentariu despre burtica mea, spune Suze lejeră. Dar i-am spus că și așa sunt destul de nemulțumită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Suze vinovată, iar Tarquin oftează solemn. — Becky, Suze trebuie să-ți mărturisească ceva. — Da. Suze își mușcă buza și pare destul de rușinată. Eram la ai tăi acasă și eu am rugat-o pe mama ta să-mi arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își lasă capul jos. Și atunci... nu știu cum s-a întâmplat, dar... mi-am vărsat cafeaua pe rochie. Mă holbez la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
arate și mie rochia ei de mireasă. Și, cum stăteam noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își lasă capul jos. Și atunci... nu știu cum s-a întâmplat, dar... mi-am vărsat cafeaua pe rochie. Mă holbez la ea, nevenindu-mi să cred. — Pe rochie? Vorbești serios? Ne-am oferit s-o ducem la curățat, firește, spune Tarquin. Dar nu sunt sigur dacă o să mai poată fi purtată. Ne pare atât de rău, Becky. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
noi toți așa și o admiram, eu aveam o ceașcă de cafea în mână... Își lasă capul jos. Și atunci... nu știu cum s-a întâmplat, dar... mi-am vărsat cafeaua pe rochie. Mă holbez la ea, nevenindu-mi să cred. — Pe rochie? Vorbești serios? Ne-am oferit s-o ducem la curățat, firește, spune Tarquin. Dar nu sunt sigur dacă o să mai poată fi purtată. Ne pare atât de rău, Becky. Și, firește, suntem gata să plătim costul altei rochii. Se uită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cred. — Pe rochie? Vorbești serios? Ne-am oferit s-o ducem la curățat, firește, spune Tarquin. Dar nu sunt sigur dacă o să mai poată fi purtată. Ne pare atât de rău, Becky. Și, firește, suntem gata să plătim costul altei rochii. Se uită la paharul gol. Mai vrea cineva de băut? — Deci rochia e... distrusă definitiv? spun, doar ca să fiu sigură. — Da, și n-a fost deloc ușor, crede-mă! spune Suze în clipa în care Tarquin s-a îndepărtat suficient

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
curățat, firește, spune Tarquin. Dar nu sunt sigur dacă o să mai poată fi purtată. Ne pare atât de rău, Becky. Și, firește, suntem gata să plătim costul altei rochii. Se uită la paharul gol. Mai vrea cineva de băut? — Deci rochia e... distrusă definitiv? spun, doar ca să fiu sigură. — Da, și n-a fost deloc ușor, crede-mă! spune Suze în clipa în care Tarquin s-a îndepărtat suficient de mult. Prima dată când am încercat, mama ta a luat-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nu s-a măritat în Oxshott. De ce credea că te măriți în același loc ca și ea? — Ei... știi și tu... sunt americani. Știi cum sunt ei, spun o groază de prostii. Deci, ia zi... mergem mâine să-mi iau rochie de mireasă? — Categoric! spune Suze, și cutele de pe frunte îi dispar instantaneu. Unde mergem? La Barneys aveți raion de rochii de mireasă? Slavă Domnului că Suze e atât de drăguță și nu e deloc o fire suspicioasă. Da, avem, spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
tu... sunt americani. Știi cum sunt ei, spun o groază de prostii. Deci, ia zi... mergem mâine să-mi iau rochie de mireasă? — Categoric! spune Suze, și cutele de pe frunte îi dispar instantaneu. Unde mergem? La Barneys aveți raion de rochii de mireasă? Slavă Domnului că Suze e atât de drăguță și nu e deloc o fire suspicioasă. Da, avem, spun. Am aruncat deja o privire, dar încă n-am încercat nimic. Singura problemă e că nu am programare făcută, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
fără să vreau discuția dumneavoastră. Mă numesc Cynthia Harrison. Sunt o bună prietenă a lui Elinor și a lui Robyn, wedding plannerul tău. Ești pe mâini foarte bune! Da, știu! spun amabilă. Mă bucur să aud asta. Dacă îți cauți rochie de mireasă, îmi permiteți să vă invit pe amândouă la boutique-ul meu cu rochii de mireasă, Dream Dress? Îmi zâmbește larg. Vând rochii de mireasă de peste douăzeci de ani și chiar săptămâna asta mi-am deschis un magazin pe Madison

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]