8,609 matches
-
nefumătoare. Deși nu s-a dovedit asocierea fumatului cu creșterea riscului pentru sindrom Down, în prezenŃa acestuia, asociază frecvent malformaŃii cardiace (tetralogie Fallot, defect septal atrial) la copiii cu mame mari fumătoare (268). Fumatul în timpul sarcinii sporește semnificativ rata avortului spontan. Sarcina ectopică se întâlnește de cel puŃin patru ori mai frecvent la gravidele care fumează, comparativ cu cele nefumătoare, atât prin efectul direct al componenŃilor fumului de Ńigară, cât și din cauza afecŃiunilor inflamatoriipelvine care sunt mai frecvent întâlnite la femeile
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
la fumătoare comparativ cu nefumătoare. Expunerea la fumat a fost asociată cu descreșterea nivelului seric de estradiol, scăderea numărului de ovocite și de embrioni, fumatul afectând, în consecinŃă, sever rata de implantare și fertilitatea femeii (273). Riscul crescut de avort spontan și concepŃia întârziată au fost atribuite cadmiului și aminelor aromatice din fumul de Ńigară. (274). La bărbaŃi, fumatul scade concentraŃia lichidului seminal, motilitatea spermatozoizilor și afectează morfologia acestora (275). Într-un studiu care a avut ca subiecŃi soldaŃi din Cehia
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
mișcării ale lui Newton au fost primite cu entuziasm de către Învățați, aproape imediat după ce au fost publicate și modelul său matematic a fost repede predat studenților din toată Europa. În noua lume construită de Newton și contemporanii săi, toate detaliile spontane, complicate și care nu pot fi prezise, ale vieții sunt neglijate pentru a face loc noii lumi ordonate, curate și calculabile care constă din „materie și mișcare”. În universul matematic al Iluminismului nu era loc pentru bucurie, pasiune, exuberanță, empatie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație spontană din inițiativă locală, corespunzând, ca și în cazul Ospiciului Golia, unor necesități determinate de mulțimea alienaților care se perindau pe acolo. Rezultă încă un aspect important, acela al caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu: ...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi: Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... al libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu... Ți-am dat replica..., ți-am, spus ce mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Dacă pe omul ăsta îl muți în altă familie, în alt mediu uman, deci, adică în altă ambianță, în alt stil, se pot întîmpla două lucruri: ori distruge el noul stil de viață, ori stilul îl distruge pe el... Adaptarea spontană e aproape imposibilă... Așa că degeaba se tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
foarte interesant. Autorul studiază evoluția verbului abort 'a avorta' în limba engleză: în engleza veche, verbul a fost supus unui proces de ergativizare, figura centrală devenind femeia, în locul fătului. Dacă în secolul al XVI-lea avortul era considerat un fenomen spontan, în secolul al XIX-lea, acesta era deja conceptualizat ca fiind un fenomen controlat. În engleza modernă, verbul a fost supus unui proces de tranzitivizare, deoarece, din punct de vedere tehnologic, avortul este din ce în ce mai puțin un fenomen cu cauză internă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puține greșeli în cazul verbelor cu alternanță de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1993: 74 arată că incoativitatea se referă la faptul că activitatea comportă un anumit punct care coincide cu începutul unei noi stări: a slăbi, a se îngrășa, iar Calude 2007: 255 numește incoativ evenimentul care implică o schimbare de stare spontană, dar observă că termenul a fost extins și la evenimente în cazul cărora schimbarea e dusă la capăt de factori externi, fizici, care acționează fără voință), anticauzative (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate). Levin și Rappaport
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare, agentul există la nivel semantic și în cazul ergativelor, dar este invizibil în sintaxă. Matsuzaki (2001: 41) arată că diagnosticele inacuzative reflectă faptul că distincția dintre inacuzative și inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din punct de vedere sintactic) dintre forma cu se și cea fără se. Trebuie precizat că acest se (a cărui apariție pare determinată de contextul semantic, și nu de cel sintactic) nu poate fi analizat la fel ca se "incoativ", "spontan" (Calude 2007: 240) sau "ergativ" (Burzio 1986: 36−41), a cărui apariție este obligatorie (în contexte de tipul Boala s-a agravat/Poluarea a agravat boala), marcând operația lexicală de detranzitivizare/reducere/anticauzativizare (vezi supra, 5.3.2.). Diferențele semantice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exasperat de actele de jaf la care se dedau fără încetare timp de luni îndelungate trupele rusești care, pentru a se întoarce la căminele lor, traversau în mod necesar Basarabia - „Sfatul Țării”, la cererea populației întregi, a adresat în mod spontan guvernului regal rugămintea de a trimite de urgență trupe suficiente pentru a garanta viața, onoarea și averea populației muncitoare și pașnice din această provincie. Apelul acesta adresat României nu putea rămâne fără ecou, chiar din motivul Comunității de rasă, și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sub diferite moduri, având ca funcție principală cenzura actelor noastre, sub semnul valorilor morale, a ceea ce este permis și a ceea ce este interzis omului. Conștiința morală este proprietatea pe care o are spiritul uman de a enunța judecăți și normative spontane și imediate asupra valorii morale a anumitor acte individuale și determinate. Aceasta cercetează și controlează conformitatea faptelor noastre cu legea morală. Când această conștiință se aplică acțiunilor viitoare, ea are caracterul unei voci care comandă, apără sau interzice. Când se
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
rezultatul unui act de constituire finalist. Sistemele sociale, oamenii care le compun, sunt acelea care, pornind de la cerințele lor funcționale, construiesc mijloacele satisfacerii acestora. Geneza fenomenelor sociale nu este însă decât în mod excepțional conștientă. Marx utiliza frecvent conceptul de „spontan” pentru a desemna acest proces de geneză, printr-o activitate orientată finalist, dar cu un grad scăzut de conștientizare, mai mult neconștientă și adesea fals conștientă (Engels, 1967). Odată constituite, elementele unui sistem sunt supuse unei continue adaptări și perfecționări
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai dificilă respingerea ei ca nespecifică științelor social-umane. Există însă specialiști care pun sub semnul întrebării justificarea explicației funcționale. Raymond Boudon (1971) face o asemenea opțiune netă în favoarea cauzalității. Pentru el, termenul de funcție este echivoc, produs al unei epistemologii spontane, recomandând în consecință sociologiei să-l evite. • Sunt explicații complementare. O asemenea poziție o găsim formulată cu claritate de către Émile Durkheim (1974). El separă net explicația cauzală de cea funcțională. Explicația cauzală este esențială. Ea ne ajută să înțelegem de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alternativă istorică, definit ca un curs de evenimente care ar fi putut (sau ar putea) să se întâmple, dar nu s-au întâmplat (Zamfir, 1981). Cât timp procesul social era predominant spontan, problema alternativelor se punea mai mult teoretic. Dezvoltarea spontană a societății nu se caracterizează prin examinarea, la nivelul colectivității, a alternativelor posibile în vederea alegerii uneia dintre ele. Soluțiile se impun oarecum de la sine, fie pentru că sunt singurele care au putut fi imaginate, fie pentru că reprezintă efectul unui șir de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod excepțional. Sunt însă multe situații în care ea este corectă. Destul de adesea, conștiința reală, pe care o depistăm complementar cu fenomenul social de explicat, poate fi interpretată în această perspectivă. Fenomenul social de analizat s-a constituit prin mecanisme spontane, nonconștiente; conștiința care îi însoțește existența este o luare de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce soluții sunt experimentate și ce soluții sunt de la început excluse pe baza cunoștințelor existente. Presupoziția comportamentului până la urmă optimal al sistemelor sociale nu poate fi acceptată. Mai multe argumente pot fi invocate împotriva valabilității sale. • Caracterul conservator al mecanismelor spontane. Verificarea practică a soluțiilor este eficace în delimitarea soluțiilor inadecvate de cele adecvate, satisfăcătoare. Ea nu cuprinde însă nici un mecanism de formulare neîntâmplătoare a soluțiilor optime și nici criterii de diferențiere a optimalității de suboptimalitate. Mecanismele verificării spontane nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al mecanismelor spontane. Verificarea practică a soluțiilor este eficace în delimitarea soluțiilor inadecvate de cele adecvate, satisfăcătoare. Ea nu cuprinde însă nici un mecanism de formulare neîntâmplătoare a soluțiilor optime și nici criterii de diferențiere a optimalității de suboptimalitate. Mecanismele verificării spontane nu au capacitatea de a determina dacă o soluție satisfăcătoare oarecare este sau nu optimă. Ele pot asigura perfecționarea unei soluții adoptate, dar nu pot și nici nu dețin motivația necesară abandonării unei soluții satisfăcătoare și a căutării mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar nu cuprinde în ea nici o garanție a optimalității. Mai mult, există chiar tendința ca sistemele în condiții de incertitudine să oprească cercetarea de noi soluții, după ce prima soluție satisfăcătoare a putut fi formulată (Zamfir, 1977). Caracterul conservator al mecanismelor spontane de organizare a sistemelor sociale derivă deci din faptul că ele nu au nici posibilitatea, nici motivația de a trece dincolo de soluțiile satisfăcătoare spre soluția optimă. • Optimalitatea secvențială duce la suboptimalitate globală. Herbert A. Simon aduce un argument extrem de subtil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intuitiv par bune, sunt în final catastrofale. Forrester nu vrea să susțină că toate soluțiile adoptate la nivelul și cu mijloacele cunoașterii comune practice sunt inadecvate. Este însă suficient să acceptăm că unele sunt, că sistemele sociale, prin mecanismele lor spontane, nu ajung în mod necesar la soluția cea mai bună, uneori putând adopta chiar soluții inadecvate. • Persistența limitată a condițiilor. O soluție este optimă în raport cu anumite condiții particulare. Dacă legile sociale ar descrie comportamentul optim al sistemelor, atunci ele ar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei clase sau grup social - și unul particular, epistemologic. Acest din urmă sens, pe care îl găsim cu claritate exprimat de Engels în celebra „Scrisoare către Mehring” (Engels, 1967), definește ideologia ca o conștientizare neadecvată (falsă, mistificată) a procesului social spontan. Oamenii sunt puși în mișcare de forțe obiective, de condițiile social-economice în care trăiesc. În măsura în care activitatea socială este - utilizând un concept fundamental introdus de Marx - spontană, conștientizarea acestei activități este, în mod inevitabil, neadecvată, eronată. În textul la care m-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Mehring” (Engels, 1967), definește ideologia ca o conștientizare neadecvată (falsă, mistificată) a procesului social spontan. Oamenii sunt puși în mișcare de forțe obiective, de condițiile social-economice în care trăiesc. În măsura în care activitatea socială este - utilizând un concept fundamental introdus de Marx - spontană, conștientizarea acestei activități este, în mod inevitabil, neadecvată, eronată. În textul la care m-am referit mai înainte, Engels definea ideologia tocmai ca pe o asemenea conștientizare eronată, care este supraadăugată procesului spontan („altfel, preciza Engels, n-ar fi un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
utilizând un concept fundamental introdus de Marx - spontană, conștientizarea acestei activități este, în mod inevitabil, neadecvată, eronată. În textul la care m-am referit mai înainte, Engels definea ideologia tocmai ca pe o asemenea conștientizare eronată, care este supraadăugată procesului spontan („altfel, preciza Engels, n-ar fi un proces ideologic”). Ideologia este, în acest sens, o conștientizare neștiințifică (fiind realizată cu mijloacele conștiinței comune sau teoretice speculative, preștiințifice) a activității sociale și, din acest motiv, inevitabil neadecvată. Sursa caracterului „fals”, „eronat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau chiar suprimat. În plus, intervenția secvențială poate să vicieze procesul social natural. Presupunând o intervenție reușită a sociologului într-una din secvențele activității unui sistem, aceasta poate avea drept rezultat ultim nu perfecționarea sistemului, ci blocarea ei, distorsionând mecanismele spontane de autoreglare. Dacă strategia de acțiune este prost aleasă, prin intervenția sociologului ea poate să funcționeze, eventual, la un nivel acceptabil, blocându-se astfel căutarea unor căi mai eficiente de acțiune. Dacă obiectivul este prost ales, intervenția sporește șansa realizării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]