8,833 matches
-
În mână o scrisoare de la Tamara. Priveam abrupții munți Iaila, acoperiți până la culmile stâncoase cu pini taurini Întunecați ca o blană de karakul; priveam fâșia de vegetație perenă, de maquis, dintre munte și mare; priveam cerul roz translucid, pe care strălucea un sfios crai nou, alături de care era o singură stea jilavă; și toată această scenă artificială mi s-a părut desprinsă dintr-o ediție frumos ilustrată, dar din păcate prescurtată, a Celor o mie și una de nopți. Dintr-odată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În orig.). . Nepotului meu, lucrul cel mai frumos din lume - o frunză verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
egipțian, pripășit la curtea padișahului, i-a prezis că zodiile, crugul vremii, conjuncția stelelor îi sunt favorabile, că lui îi e menit a cuceri Constantinopolul, apoi Roma Cetatea Eternă; după care, va subjuga Lumea și va face ca Semiluna să strălucească pe cerul Europei, al Asiei și al Africii, mai abitir ca astrul legitim al nopții. Iată că prima profeție s-a adeverit: Constantinopolul!... Urmează Suceava, Cracovia, Buda, Viena... Dar visul lui cel mai fierbinte este ca "În pristolul Sfântului Petru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost niciodată omul jumătăților de măsură! Ori, ori! Când vei înțelege că ești "Împărătița Moldovei", a viilor și a morților pământului acesta? Cât timp vei rămâne o străină pentru țara ce te-a primit cu brațele deschise? Ești o stea! Strălucești! Dar lumina ta e rece! Măria ta porți încă o coroană cu vulturi mari. O "Împărăție", spune el mai încetișor, care, din păcate, nu mai este... Trufia-i ca râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privești Cerul? N-am timp să ridic ochii, Voichițo. Eu mă lupt cu Pământul. Pesemne, undeva, acolo sus, trebuie să fie și steaua mea... N-o cunosc. Și nici nu cred în stele. Stelele-s îndepărtate și-s reci, măcar că strălucesc. N-au ele habar de suferințele oamenilor. Cu siguranță, e "Luceafărul"! bate din palme cu bucurie Voichița. Ași... Măcar de n-ar fi una din cele "căzătoare"... O toacă prinde a bate repede-repede, apoi dangătul grav al clopotului Mirăuților ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umedă a rămas în sufletul meu inextricabil amestecată (ca boabele de mac cu firele de nisip din poveste) cu bucuria imensă, liniștită ce mă inunda și cu care eu însumi, la rândul meu, inundam totul în jur, casele, oamenii, străzile strălucind pe alocuri din cauza ploii. Cred că fiecare strop de apă devenise în acea clipă un atom de fericire risipitoare, cotropitoare. Starea mea de atunci a ocupat, pur și simplu, acea zonă din centrul Bucureștiului, a ocupat-o și o ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi că a intrat în clădire după noi, văzând că întârziem, ca să ne dea o mână de ajutor, și am mai așteptat-o. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai bine de nouă ani (scriu aceste rânduri în decembrie 1990; mai are oare mult?) Căci acum toate resurecțiile ei clandestine depind de lumina aceasta, care, din când în când, scaldă fotografia descoperită și expusă de băieți, făcând-o să strălucească, radioasă, splendidă, ca într-o vitrină. De câte ori sting lumina și holul se prăbușește în beznă, nu se pare că moarta, acolo unde o fi ea, se întristează. * După plecarea noastră de pe Florilor „la bloc”, strada și cartierul în care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât îmi va fi îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri în ea îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului îmbrăcat în veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine să-ți iei privirea de la El. E atat de frumos! în dreapta, aproape de El, vezi pe profetul Moise cu Tablele Legii, iar în stânga Lui vezi pe profetul Ilie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spune, că-i în vârful muntelui cu o înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică este mare, frumoasa și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește în razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se în Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunță că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunță că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului Petru. Și cu Milă Lui să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu dați lor! Precum fulgerul ivit De-acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-odată, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Astfel va veni de sus Fiul Omului, Iisus, Și-or vedea popoarele Strălucind că soarele, Coborându-se pe nori, îngeri va trimite-n zbor Că din trâmbițe să sune Și pe cei buni să-i adune Pe toți cei din patru vânturi De la margini de pământ. Acest pământ se va sfârși, Cele ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
penibil al decrepitudinii fiziologice ce a acompaniat acest sfârșit). Pe lângă aceste nefericiri și ca un efect al lor Sartre devenise intelectualmente nu diminuat, dar vulnerabil și ̀ și pierduse putința sau poate (ceea ce e și mai trist) dorința de a străluci, de a avea replică, de a fi el însuși. Iată de ce o carte recentă, care în alt moment mi-ar fi dat apă la moară și m-ar fi uns pe suflet, îmi lasă un gust foarte amar și mă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
distanța dintre noi; nu pot trece cu nepăsare peste aceste diferențe. Simt nevoia să pun în evidență această superioritate care pășește înveșmântată în haina smereniei . Eu văd că sub această haină a smereniei pe care a purtat-o unchiul Constantin, strălucește cu nimb de sfințenie și mama mare și mămica, toți moșii și strămoșii noștri, care dorm sub glie. Mi se pare că soția sa, tanti Măriuca vede altfel viața și, mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să găsesc un răspuns la întrebarea esențială: cine sunt? Știu atâtea lucruri neesențiale despre mine. Uneori, într-o clipită sunt luminată parcă de o incunabulă din cartea vieții, despre care se vorbește în Biblie. „Tinctura” sfintelor din familia mamei mele strălucește și în mine. Îmi vine să urlu: Doamne, păstrează-mă în iubirea Ta! M-aș bate cu pumnul în coșul pieptului, ca sinucigașii din familia tatălui meu, strigând: Doamne, am păcătuit! Dă-mi înțelepciune pentru ziua în care chipul meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poliandrică - refuzând să creadă că fiica celui pe care-l onora, având același sânge în corp, putea să fie în suflet o ființă nedemnă. Marcus Aurelius, urmând exemplul lui Epictet, se considera un misionar al providenței divine. Calul și călărețul străluceau în verde, culoarea bronzului oxidat. Norocul a făcut să locuim într-un mic hotel, chiar la umbra verdelui statuii, reamintindu-mi mereu că eram responsabilă de viața care mi se dăduse. În situația în care eram, auzeam cuvintele împăratului filozof
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
băiat de care s-a îndrăgostit fulgerător. El a dus-o acasă la mama lui, care i-a primit bine, oferindu-le o cină copioasă la care i-a invitat și pe prietenii fiului său. Se pare că fata a strălucit foarte tare toată seara prin frumusețea și inteligența ei. La sfârșit au propus celor doi îndrăgostiți să le ofere pentru câteva zile casa unuia dintre ei, la țară. S-au dus cu toții în noapte în acel loc. Acolo, iubitul fetei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ieri seară, luna avea un luciu de argint, și cerul era spălat de impurități. Un alt exemplu de ignoranță a mea: când fiul meu cel mare (14 ani) m-a învățat despre stele, spunând că acelea pe care le vedem strălucind sunt deja moarte și că trebuia să așteptăm milioane și milioane de ani-lumină până când această confirmare vizuală ne va parveni. Cum vezi, nu ai greșit prea mult când mi-ai spus că aveam un spirit prea geometric și totuși, Domnul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
periculoase, cărări deformate de ploaie. Apoi, totul era acoperit de iarbă deasă. Prietenii mi-au cântat la telefon, în suedeză. Să trăiești o sută de ani! Seara, cu prietenii francezi, la mine: Claude Kayat, Jeanne Cordelier cu soțul suedez, Jan, strălucind de frumusețe. Jeanne mi-a dăruit un poem de Michaux, cu un desen făcut de ea. Au venit și suedezi, zece persoane, apoi au apărut și vecinii, cântându-mi. Francezii au plecat la ora două noaptea. Lionel mi-a trimis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
altora în marile limbi europene. E o zi însorită, am deschis toate ferestrele marelui apartament, ca să comunicăm și cu restul lumii, când vom petrece. La ora două după-amiaza, primul oaspete: Birgitta (Trotzig), cu un tablou mare în brațe și chip strălucind de iubire. E o gravură de Ulf, totul în nuanțe de albastru, cu motivul păsării zburând deasupra apei. Ceva care amintește și de bluza mea de mătase, cumpărată de la „Maison de France” pentru această petrecere. Fiica Birgittei, Erika, a venit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre Strindberg, Swedenborg și alții, despre România, anii copilăriei și adolescenței, dar mai ales despre imanența și transcendența lui Dumnezeu și, bineînțeles, despre muzică, despre preclasici, despre Mozart, Schubert, Mahler. Și, undeva, despre Sergiu Celibidache, despre steaua lui care a strălucit aici, în Suedia, destul de dureros. În fond, am uitat aproape tot din ce s-a petrecut. Numai lunga vizită în cimitirul Norrakyrkogården mi-a obsedat și influențat lumea onirică. Am depus la mormântul lui Strindberg o coroană de imortele și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a dat un ananas, mi-a sărutat mâinile spunând că mă voi vindeca. Mama Evei Ström, Inga, era acolo împreună cu Sofi Klein. A fost sărbătoarea Hannuka, adevărata sărbătoare a luminii, cea mai veche. Un băiat de 13 ani a cântat strălucit la vioară din Paganini. Biblia dăruită de mine a fost arătată la toată lumea, și Andrei s-a simțit fericit. Am primit multe scrisori. Eva (Ström) mi-a trimis un pachet mare pentru Crăciun. Am primit și bursa de 25000 de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru doi ani de la Academia Suedeză. Acum pot cu adevărat să-mi plătesc toate datoriile la bancă. 20 decembrie. Mare sărbătoare la Academia Suedeză- l-am invitat pe Andrei (Bart), deși nu avea nici frac și nici pantofi eleganți. Totul strălucea de lux. E sărbătoarea primirii în Academie a Birgittei (Trotzig) și toți prietenii sunt de față în haine cumpărate cu această ocazie. Birgitta apare prima îmbrăcată în catifea vișinie, cu granate vechi, superbe, pe piept. A ținut discursul despre scriitorul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
apare prima îmbrăcată în catifea vișinie, cu granate vechi, superbe, pe piept. A ținut discursul despre scriitorul al cărui loc îl va ocupa (Sundman), un scriitor care a avut multe aventuri, riscându-și de multe ori viața. La balconul special străluceau regele și regina, ca niște păpuși onirice. Andrei era atât de fericit, încât adormea, și eu îl trezeam cu un cot! Înainte de Crăciun, Lionel mi-a trimis 15 000 de coroane, binecuvântându-mă pentru sărbători și Noul An. Amintindu-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]