10,007 matches
-
V.IonuțLucian Dumitriu C.Corina Erdedi V.DragoșAndrei Gheorghiu P.Ancuța Hristea P.Alina-Lidia Lăcătuș G.NicoletaGeorgiana Mazilu V.Andrei Pîrlog G.Alina Ramona Popa V.Oana-Elena Pricochi S.Ana-Maria Proca C.Constantin Stan C.Marina Celestina Ștefăniu D.Crina Trandafir O.Tudor Octavian Ursu D.Raluca Vasluianu C.Raluca Vălu M.Giorgiana Zavate F.Radu Zavate F.Silviu Catalogul clasei a XIIa MI1;Registru matricol,vol. 251 I,f.130. Clasa a XII-a MI2 Atomi C.Andra Bahnariu T.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să anulez un trecut frumos, ce-mi aparține! E comoara mea, purtată într-un colț al sufletului. Fiecare diamant de acolo m-a zgîriat ori m-a atins doar, și toate rănile la un loc au desenat în mine un trandafir, pe care vreau să-l ofer de fiecare dată unei mîini întinse cu gingășie și dorință, dar... "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă..." Dumnezeule!... Doamna Teona... Mi-a întins brațele și eu am lovit-o... Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcut atunci dragoste cu Tamara. Actul dragostei ar fi însemnat pentru mine o legătură de suflet cu femeia asta; ea, acum, ar fi făcut parte din mine, eu m-aș fi simțit purtat în ea; am fi fost ca doi trandafiri ce-și unesc crengile și pe care, dacă vrei să-i desparți, pentru că unul s-a uscat, e imposibil să nu-l rănești pe cel sănătos, scuturîndu-i petalele. Nu trebuia, Mihai, să-mi vorbești așa, îmi spune Tamara. Voiam totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămas la stadiul de bibliografie. Dar să ne reîntoarcem în anul 1947, pe 8 septembrie, în Gara de Nord. Fiica, frumoasă și emoționată, pleca din București pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu și la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roșii în mână, iar mama rămânea - după cum i-o va spune în scrisorile de mai târziu - „cu spinii lor înfipți în inimă“. Monica Lovinescu credea că pleacă pentru doi-trei ani. Eca te rina Bălăcioiu-Lovinescu avea presentimentul că despărțirea va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei trece ca un fulger, într-un zâmbet, într-un nume, într-o amintire.“ 1/1947 I Marți, 9 septembrie 1947 M-am întors de la gară, draga mea, într-o stare de prostrație și de amorțire nemaiîncercată; văd și-acum trandafirii roșii îndepărtându-se, apoi grupul compact fără fețe distincte și apoi pe Marianne , care m a dus cu mașina acasă. Maria și soțul ei au urcat cu noi; am intrat pe urmă în casă, am urcat scara întunecată și posomorâtă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7 kg. ½, se târâie pe burtiță, ține capul sus, zice: me...me, are ochii albaștri-gris și nu găsesc alt termen pentru culoarea și gingășia pieliței lui decât: foaie de trandafir roz, catifelat. M’am întors singură, cu greu, în orașul uneori insuficient iluminat pentru ochii mei miopi și triști. Seara, telefon: Paca - ce intenționează să vină curând la Paris, pe cont personal, și Dudu Orez., care m’a anunțat că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mă din zi în zi mai tare; oare câte mă mai așteaptă încă până la sfârșitul calvarului meu matern? [...] Vineri, 7 mai [1948] [...] Iubita mea, e câteodată mai greu de îndurat decât ne-am fi închipuit în ziua când, cu doi trandafiri roșii în mână, plecai cu acest simbol însângerat al suferințelor noastre pe care-l luai cu tine și ai cărui spini mi-au rămas mortal înfipți în inimă. Astăzi este prima mea zi de spaimă, poate fiindcă sunt din ce în ce mai convinsă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
12; stau la biurou și îți scriu. Voi dejuna mai devreme și voi merge la gară să văd plecând trenul care mi te-a luat. Și, dacă nu mi-ar fi frică de un început de extravaganță, aș duce doi trandafiri roșii pe care i-aș da unei fete tinere oarecare ce s’ar găsi întâmplător în tren. [De] la gară va veni să mă ia Gaby ușor alarmată, cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Da“, i-am răspuns. „Păstrați-l“, a zis și, către celălalt: „Portret de familie“ - și apoi tu la 4 ani, pictură de Pica, și alte două tablouri mici mi-au rămas. În rest, au inventariat tot: măsuța din lemn de trandafir, biroul tău Biedermeyer... tot, tot. Sunt deocamdată desem nată custode conservator provizoriu, dar asta n-o să poată dura mult. Vor fi obligați să mă mute în altă parte. Am făcut contestație pentru tot, cu excepția bibliotecii și a apartamentului (a clădirii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi aduc aminte și pe patul morții de izolarea asta cumplită, de singurătatea care crapă pereții și țâșnește în afară, sub formă de stalactite și stalagmite, făcând zidurile să arate ca niște arici. Dar în acest tablou apocaliptic, înăuntru, trandafirul strălucitor al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito, ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați sub trandafiri?“ -, această misivă. O încep cu un strigăt de dezolare și disperare: ce s-a întâmplat ultima dată și de ce? Ple casem de acasă împreună cu Rose, pe care o așteptam la colțul străzii cu piane, în fața bisericii; când s a întors
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Vorba vine, „grădină“. Are cam 12.000 de acri, cu peluze care pornesc din spatele casei, spre un pâlc de cedri și un lac, în care Suze era să se înece când avea trei ani. În stânga e și o grădină de trandafiri protejată de ziduri, toată numai straturi de flori, alei cu pietriș și garduri vii, și ăsta e locul în care Tarquin a cerut-o de nevastă pe Suze. (Se pare că chiar a pus un genunchi pe pământ și, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e o atmosferă plină de freamăt și nerăbdare. Și unde e mireasa noastră? spune tati. Aici sunt, se aude glasul lui Suze. Ridicăm privirile cu toții - și iat-o, plutind pe scări, și ținând strâns la piept un buchet fabulos de trandafiri și iederă. — Vai, Suzie, zice mami, ducându-și mâna la gură. Vai, ce rochie frumoasă! Vai... Becky! O să fiți... Se întoarce spre mine cu o privire extrem de duioasă și, pentru prima dată, pare să-mi observe cu adevărat rochia. — Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
specializată. Poate ne ducem să aruncăm o privire. — Bine, draga mea, dar trebuie neapărat să apelăm la Wendy! face mami, surprinsă. Ar fi distrusă, dacă n-am face-o. Știi că soțul ei tocmai a avut un atac cerebral? Numai trandafirii ăia din zahăr o mai țin pe linia de plutire. — Bine, bine, zic, lăsând revista vinovată. N-am știut. Ei, atunci... OK. Sunt sigură c-o să fie foarte reușit. Am fost foarte mulțumiți de tortul de la nunta lui Tom și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, sunt logodită de o zi! Nu-ncepeți de-acum! Evadez în grădină și mă plimb, bându-mi cafeaua. Zăpada începe să se topească și din loc în loc zărești petice de iarbă și câte un tufe de trandafiri. Îmi croiesc drum pe poteca de pietriș, gândindu-mă ce bine e să fii iar într-o grădină englezească, chiar dacă e un pic cam frig. Manhattanul n-are grădini ca asta. Are Central Park și, ici-colo, câte un rond cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e un pic cam frig. Manhattanul n-are grădini ca asta. Are Central Park și, ici-colo, câte un rond cu flori. Însă nu are nici o grădină englezească adevărată, cu peluze, copaci și straturi de flori. Am ajuns la grădina de trandafiri și mă uit înapoi spre casă, închipuindu-mi cum ar arăta un cort pe peluză, când, brusc, disting frânturi de conversație pe ton iritat, venind dinspre grădina de alături. Mă întreb dacă o fi cumva Martin și tocmai vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după care se apleacă spre mine și îmi șoptește: Noi vom avea ceva cu mult mai deosebit decât astea. Mai deosebit decât astea? Sunt cele mai uriașe și mai spectaculoase aranjamente florale pe care le-am văzut în viața mea! Trandafiri în cascadă, lalele, crini și... ce sunt alea, orhidee? — Deci, tu intri pe ușa dublă, spune Robyn, conducându-mă spre terasă, și încep să cânte trâmbițele... sau trompetele... ce vrei tu... Te oprești în fața fântânii, îți aranjezi trena, faci niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aș dori să-mi răspunzi la niște întrebări. Își deșurubează stiloul. Cauți ceva simplu? — Categoric, spun, încuviințând din cap. Foarte simplu și elegant. Sau, poate, ceva cu un design extrem de elaborat, adaug, zărind cu coada ochiului o rochie uluitoare, cu trandafiri în cascadă la spate, de sus până jos. — Așa. Deci... simplă sau elaborată... Notează pe clipboard. Vrei paiete sau broderie? — Poate. — OK... Acuma, cu mâneci sau fără? — Poate fără mâneci, zic gânditoare. Sau cu mâneci. — Cu trenă? — Oo, da! Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar trebui să mă simt vinovată? Încă nu s-a hotărât nimic. N-am ales în mod categoric Plaza. E destul de posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de trandafiri la toate stranele... și toată lumea va primi un trandafir la butonieră. Se gândea la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încă nu s-a hotărât nimic. N-am ales în mod categoric Plaza. E destul de posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de trandafiri la toate stranele... și toată lumea va primi un trandafir la butonieră. Se gândea la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în care ușa magazinului se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în mod categoric Plaza. E destul de posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de trandafiri la toate stranele... și toată lumea va primi un trandafir la butonieră. Se gândea la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în care ușa magazinului se deschide în spatele meu. Persoana care tocmai a intrat este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de trandafiri la toate stranele... și toată lumea va primi un trandafir la butonieră. Se gândea la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în care ușa magazinului se deschide în spatele meu. Persoana care tocmai a intrat este Robyn, îmbrăcată într-un taior mov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am mai încercat mai multe feluri și nu sunt în stare să iau o decizie, Antoine și Robyn se uită unul la altul și sugerează că probabil am nevoie de mai mult timp de gândire. Așa că, după ce primesc un ultim trandafir de caramel la pachet, le zic la revedere și mă îndrept către Barneys, unde îmi văd de clienții mei foarte liniștită, de parcă n-aș avea nici cea mai mică problemă. Dar tot acest timp nu mă gândesc de fapt decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]