9,812 matches
-
fi urmat să culmineze cu o surpriză, fie ea plăcută sau nu. - Bine... mai spuse Maro trist, noi vom pleca acum. Nu mai avem pentru ce sta... să mergem, domnule Luca, zise el, luându-mă de bietele mele mâini ce tremurau cumplit. Îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat, te rog să accepți scuzele mele pentru perfidia cu care ai fost atacat. Să mergem dar... Eram atât de amărât din pricina acestei ultime întâmplări și atât de speriat în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni brusc, el, speranța mea, iar pentru mine acesta, nu altul, a fost semnul că suntem pierduți. Nu-mi venea să cred că se oprise. - Ce înseamnă asta? făcu Maro, cu glasul tremurat de emoție. Vă rog să ne dați voie să trecem! Domnule Euripide, ce înseamnă această mascaradă? Vă rog să-mi explicați! aproape că strigă el, întorcând capul spre conducătorul cenaclului. Scena pe care mi-a fost dat s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în lăcașul Dumnezeului cel Viu și Adevărat să mă aștepte tocmai pe mine? Ce e nebunia aceasta, încă o dată? Nu m-am înșelat știind că am să mor urât, mi-e clar, asemenea este turbarea care odată cu mine face să tremure de frică pe toți cei care privesc oroarea ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți, care tremură și se prosternează în fața zeului extraterestru, de prea-cumplită teamă? Deși nu pot vedea figura acestui temerar aproape-om, el fiind mereu întors cu spatele la mine, intuiția îmi spune că-l cunosc prea-bine. Dar... el să fie? Ce să caute tocmai aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Și ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui Dumnezeu care-și trimisese îngerii pentru mântuirea lor. Erau unii chinuiți de mari dureri, care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o dată, pentru a vă putea distruge trupurile înaintea venirii stăpânului. De aceea Satana vă chinuie acum, în final, atât de cumplit, pentru că el deja simte că sfârșitul i-a venit. De aceea este bine să nu vă lăsați inimile să tremure, pentru că în curând îngerii lui Dumnezeu vor apărea, ca să ocupe din nou lăcașurile lor și să le sfințească cu puterea lor din nou, ca temple ale lui Dumnezeu. Și atunci ei îl vor apuca pe Satana și îl vor arunca
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu, Moise nu ar fi avut nevoie de acele de zece ori zece porunci. Pentru că cel ale cărui picioare sunt puternice ca Muntele Sionului, nu are nevoie de cârje; dar cel ale cărui picioare tremură, înaintează mai întîi cu cârjele și numai după aceea fără ele. Și Moise a spus lui Dumnezeu: "Inima mea este plină de întristare, pentru că poporul meu se va pierde. Pentru că ei sunt fără cunoaștere și nu pot să înțeleagă poruncile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și mai știam că am să plâng și eu, deși n-aș fi vrut, nu puteam să-i dau drumul, ci doar s-o strâng pe mai departe în brațe, aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spune la revedere, mama s-a întors și sprijinindu-se cu spatele de ușa închisă, a rămas stând acolo, cu laleaua roșie în mână, uitându-se la cioburile cănii, la tacâmurile risipite pe jos și la sertarul rupt, gura îi tremura, apoi și-a strâns buzele, s-a uitat la mine și mi-a spus în șoaptă să aduc mătura și fărașul, ca să strângem cioburile, și atunci eu am privit lalelele din borcanul de pe masă și am vrut s-o întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cap și mi s-a făcut stomacul ghem, mi se părea că-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sigur că-l cunoaștem, a spus, o să vină imediat, el o să aducă baraca în care o să locuim, mi-a dat fotografia înapoi, ține, pune-o bine, a zis. Într-adevăr o să vină aici? Pe cuvânt?, am întrebat, auzind cum îmi tremură vocea și simțind cum îmi tremură tot corpul, ca atunci când te-apucă frigurile. Atunci muncitorul pe nume Feri s-a uitat din nou la mine, cum ai zis că te cheamă?, m-a întrebat. I-am spus, muncitorul pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să vină imediat, el o să aducă baraca în care o să locuim, mi-a dat fotografia înapoi, ține, pune-o bine, a zis. Într-adevăr o să vină aici? Pe cuvânt?, am întrebat, auzind cum îmi tremură vocea și simțind cum îmi tremură tot corpul, ca atunci când te-apucă frigurile. Atunci muncitorul pe nume Feri s-a uitat din nou la mine, cum ai zis că te cheamă?, m-a întrebat. I-am spus, muncitorul pe nume Feri a dat din cap, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum se învârte totul, bulgării de pământ, firele de iarbă, pietrișul, totul era un vârtej, era să cad, dar muncitorul pe nume Traian m-a luat pe după umăr, las’ că-i bine, a spus, liniștește-te. Dar eu încă mai tremuram, mi-au venit în minte scrisorile tatei, acele cărți poștale, și cum, la început, mama îl tot aștepta să vină, tresărind de fiecare dată când suna soneria, crezând de fiecare dată că i-au dat drumul acasă, dumneavoastră mințiți, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru, și măgarii s-au oprit, și bărbatul a sărit de pe capră, îi vedeam doar spatele, dar felul în care se mișca aducea cu-al tatei, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru, și măgarii s-au oprit, și bărbatul a sărit de pe capră, îi vedeam doar spatele, dar felul în care se mișca aducea cu-al tatei, la fel și ținuta capului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un nod în gât, dacă atunci m-ar fi întrebat ceva, cu siguranță n-aș fi fost în stare să scot vreun sunet, mă străduiam să respir adânc, ca să mă liniștesc, iar când am ajuns în fața cabinetului, abia dacă mai tremuram, deși gura îmi era complet uscată, puteam, totuși, să înghit, apoi, când a deschis ușa, și mi-a făcut semn s-o iau înainte, m-am speriat din nou, fiindcă știam că era momentul în care începea bătaia, ne lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt din țigară, iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt pușca, știu cum să mă fac una cu glontele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i s-au umplut ochii de lacrimi, la început am crezut că din cauza efortului făcut, băuse apa cu greu, dar apoi, când s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă știu să păstrez un secret și vocea îi tremura atât de tare de parcă ar fi podidit-o plânsul, atunci am văzut că se întristase de-a binelea, fără să aștepte un răspuns, mi-a spus că a fost la ea doctorul Csidej și a consultat-o și că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai mișca, și am văzut că nu-i mai rămăsese din creier mai nimic, că iarba în jurul ei era plină de sânge, și atunci au început să-mi tremure mâinile, de era să scap pe jos pistolul, și atunci bunicul m-a luat pe după umeri și mi l-a luat din mână și mi-a spus atunci c-așa e viața, cu toții vom muri odată, dar eu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci am băgat de seamă că strângeam, din toate puterile, pământ în mâna dreaptă și, smucindu-mi-o, am smuls un mănunchi de grâu, cu rădăcini cu tot, și atunci m-am uitat la Puiu și am văzut cum îi tremură colțul gurii de frică, am lăsat din mână smocul, gândindu-mă că totuși nu trebuia să iau parte la această bătălie și că precis n-o să pot să mă cațăr sus, pe mirador, după mingea de piele a Prodanilor. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Puiu a spus că lui nu-i mai pasă, el se-ntoarce după plosca lui, pentru că de la tâmpenia asta de vopsea are o amăreală în gură, dar nu s-a clintit totuși din loc, și am văzut cum îi tremură colțul gurii, eram și eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din lan. O vreme, am rămas nemișcați, pe burtă, iar la un moment dat, ridicându-mă în coate, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a trântit foile pe pupitru, se vedea că se stăpânește cu greu, apoi a pufnit pe nas și a spus că desigur, nu e nici o piedică, dar, când i-a făcut un semn cu capul secretarului, am văzut că-i tremură colțul gurii, atunci secretarul s-a dus la ușa mascată, a deschis-o și a ieșit, iar tovarășul Bherekméri a spus că, în ceea ce-l privește, el ar dori să-și continue discursul, necrologul scumpului tovarăș răposat, și o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îngăduit, la nevoie, să scape lesne din orice captivitate. Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea o privea minunată. Roland mai cu seamă, simțea o irezistibilă atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cutremurându-se la gândul de a deveni prada lui Rinaldo, nu a mai stat pe gânduri. Întorcându-și calul a rupt-o la fugă și, în ciuda pietricelelor rotunde care acopereau un coborâț râpos, s-a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]