9,583 matches
-
ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre fereastră, umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi o gheară sau o unghie. Cioc-cioc-cioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă precipitat În direcția zăvorului. — Deschide-l! Duncan ridică fereastra. MÎinile Încă Îi tremurau și fereastra se poticnea ridicîndu-se, iar geamul se zgîlțîia În ramă. O manevra Încet, de frică să nu facă zgomot. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă el după ce ridică fereastra. Alec Încercă să se uite În cameră, dincolo de el. — Ce făceai acolo? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casă... Duncan Își aminti clar de mama lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hîrtiile cu un gest de dezgust, le mototoli și le aruncă pe podea, apoi, sări ca un arc, se năpusti asupra lor din nou, le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se transformă În admirație. Ai făcut-o de data asta! — Ți-am spus, nu-i așa? Ești nebun de legat! Prefer să fiu nebun, zise Alec dîndu-și capul pe spate, decît să fac ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era, pur și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini, ridică lama și-l lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că toate chestiile alea se vor prăbuși și-or să mă zdrobească. — Îți simți tălpile? — Nu știu. SÎnt reci. Din pricina frigului, nu-i așa? Ce-ar mai putea să fie? Nu e ceva mai rău, nu-i așa? Începu să tremure. Era Îmbrăcată În ceea ce fusese, probabil, o cămașă de noapte și un halat, dar omul de la ARP Îi pusese o pătură pe umeri să-i fie mai cald. Kay strînse pătura mai mult, apoi căută altceva În jur. Găsi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte: stăteai cu sufletul la gură și te sleiau mai mult decît imaginea unor membre smulse sau trupuri făcute ciur. O făceau să tremure. Respiră adînc. Locul deveni din nou zgomotos și se animă, ca și cum ar fi reacționat la un șoc electric. Generatorul fu pornit din nou și lumina aprinsă. Oamenii se mișcau și lucrau cu un scop diferit. O mașină se opri, izbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna și se uită la palmă, apoi privi În jur, de parcă ar fi fost brusc șocată de ceva. Nu vroia să mă duc eu, adăugă. Dorea să se ducă Tony, dorea ca Tony să se ducă. Vocea Începuse să-i tremure. Se uită la Kay cu ochii larg deschiși. — Ascultați, spuse ea brusc. Ascultați, v-ar deranja foarte mult dacă v-aș ține de mînă? Să mă deranjeze? zise Kay, mișcată de simplitatea rugăminții. O, Doamne! V-aș fi oferit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele i se împleticesc în preșul uzat...și cade. Ușa se închide cu zgomot sec și rămâne tremurând în întunericul nopții, cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate printre dinți. Atâta vreme s-a scurs și nici o schimbare. Vede mereu același preș, aceeași ușă, același înger...... Deodată, o sclipire
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
nu mai sunt eu ultima venită. (Nu-mi doresc ca alte mame cu serviciu să sufere pe nedrept. Sincer nu-mi doresc. Am doar nevoie să știu că toate o dăm În bară În aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul atât de tare Încât oasele maxilarului Încep să-mi tremure În ritmul muzicii care urlă din casetofon. (Ăsta o fi gangsta rap?) După Încercarea mea de dinainte de Crăciun de a fi prietenoasă cu Winston, nu mai am de gând să vorbesc cu el. Dar În timp ce mă chinui să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vis. Mă ridic și mă Îndrept cu grijă spre pătuț, Îi dau drumul din brațe numai În ultima secundă. Așa. Aleluia! Apoi, chiar În momentul În care mi-am zis că am scăpat, deschide ochii brusc. Buza de jos Îi tremură câteva secunde ca lui Rick privind-o pe Ilsa, iubita lui pierdută, În Casablanca, iar apoi Întreaga gură formează un O tremurător și plămânii se umplu cu aer pentru o nouă repriză de urlete. (Bebelușii nu dau pe credit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se ca igrasia În persoana tatălui meu și voiam să-l protejez. Dezamăgirea Îl stoarce pe bărbat de toată bărbăția. Femeile din jurul lui sunt nevoite să continue prefăcându-se că nu simt mirosul, iar el stă acolo, cu o mână tremurându-i și cu cealaltă Încercând să țină paharul, insistând că jocul nu e Încă pierdut. Ciudat e că toate femeile cu slujbe În centrul financiar al Londrei pe care le cunosc sunt Într-un fel sau altul fetițele tatei. (Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană. Robin trebuie să se aplece până jos ca să-l sărute pe fiul lui cel mai mic pe părul arămiu. Alex tremură puțin În costumul lui nou, primul lui costum. Jill mi-a spus când au venit la Londra Împreună ca să-i aleagă un costum: ea știa cu siguranță care va fi ocazia la care Îl va purta prima dată. Cântăm Lord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate, cu excepția celui care-i spune să stea cu puiul ei. Din unul dintre ouă a ieșit un pui cât am fost plecată În Sussex. Era greu să vezi puiul din birou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
minunată, una dintre acele zile newyorkeze strălucitoare care te fac să te doară sufletul. Ploaia ireală de azi-noapte dă peisajului o claritate extraordinară, ca șters cu ștergătoarele de parbriz. Apropiindu-ne de Începutul lui Fifth Avenue, văd clădirile cartierului financiar tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întreabă În același timp Candy și Momo. Când Îi explic, Candy, care crede că toate cursurile prenatale sunt ținute de comuniști, nu Își poate ascunde dezgustul: — Dar treaba asta pelviană revine la normal după naștere, nu? Și podeaua de dans tremură, iar mamele de la masă râd și râd și bărbații din club sunt În starea de disconfort pe care doar râsul femeilor le-o poate provoca. Ridic paharul: —„Adună-ți tot curajul Într-un gând și nu dăm greș“.1 —Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simțit un gol imens În stomac, dar nu era asta. Fabrica pentru care lucra Julie dăduse faliment. Directorul o ștersese, administratorii judiciari veniseră. Puneau lacăte la uși. Toate femeile care lucrau Încă la mașinile de cusut erau acum În curte, tremurând. Aș putea să vin acolo? Nu, am spus. Ben n-a mâncat de prânz și, În plus, nu știu cu ce-aș putea eu fi de folos. Julie mi-a răspuns cu o voce care mi-a adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru care n-ar trebui să mă mărit. M-am ridicat de la masă și am plecat din restaurant. Voiam să-i dovedesc lui Julie că se-nșală. Ν De cum am ajuns acasă, l-am sunat din nou pe Zach. Degetele îmi tremurau ușor în timp ce formau numărul. Vă sunăm noi! am auzit în receptor. De data aceasta, M.A. nici măcar nu m-a lăsat să deschid gura. Nu puteam să mai suport. —Știi, e très drăguț din partea ta să te oferi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi știe mișcările, zise Zach. Mă privi bănuitor. —Hmmm... cred că... trebuie să fi... am bâiguit eu. N-am apucat să-mi termin fraza. Zach mi-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mai întâi, însă o să trag un petit pui de somn. Apoi, mă îmbrac... într-un minut. Ν Au. Aaau. Unghiile mă dureau rău de tot. Aveam o durere de cap îngrozitoare și mi-era greață. Ceva mă zgâria pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care nici măcar poliția nu credea că ar fi comis-o. Dacă nu primeam vreun răspuns de la el, aveam să plec la Londra și să mă mai Întorc doar pentru proces. Asfințea cînd am lipit plicul, iar luminile Estrellei de Mar tremurau peste Întinderea de apă Întunecată. Simțurile mi se ascuțeau cînd priveam la această peninsulă privată, cu teatrele și cursurile sale de scrimă, cu psihiatrul decadent și doctorița cu fața Învinețită, cu profesorul de tenis obsedat de mașina lui de mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]