10,305 matches
-
românilor, Catherine Durandin • Istoria tinerilor în Occident (vol. 1, 2), Giovanni Lévi, Jean-Claude Schmitt (coord.) • Marile migrații din estul și sud-estul Europei, Victor Spinei • Martha Bibescu și Kromprinzul, Constantin Iordan (ed.) • Modernizarea sistemului electoral, Sorin Radu • O istorie culturală a umorului, Jan Bremmer Herman Roodenburg • O istorie a mijloacelor de comunicare, Jean-Noël Jeanneney • O istorie a Rusiei, Nicholas Riasanovsky • O istorie a statului și societății bizantine (vol. 1, 2), Warren Treadgold • O istorie socială a cunoașterii, Peter Burke • O scurtă istorie
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Homo Faber. Și uite-așa, de la Ecleziast încoace, „totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și s-a privatizat. Dănilă Prepeleac a vândut ultima fabrică pe doi gologani și nu mai are nici pungă, iar noi așteptăm posmagi muieți ca s-o ducem ca la curtea Împăratului Verde, când o zbura porcul cel fermecat... Moartea umorului «Pe Ion Creangă îl putem găsi în Rai, unde continuă să scrie povești și amintiri despre Pământ», crede Roxana Barliba, o fetiță de clasa a cincea de la Școala nr. 3 din Humulești. Am crezut doar că reminiscențele de manual au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
imaginație și de ignoranță în a înțelege cum funcționează mintea umană. Asta ca să nu mai spunem că face ca afișele să-și piardă farmecul - aduceți-vă aminte cum succesiunea de afișe de la Burma Shave au devenit atât de reprezentative pentru umorul american! O altă lecție care merită învățată ne-a fost oferită de Poșta Statelor Unite, pentru care am făcut un studiu de proporții, pentru a ajuta la conceperea oficiilor poștale de viitor. Într-unul din oficiile poștale-pilot pe care le-am
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care, în afară, se face din plăcere și cu detașare. Acolo este imposibil să resimți vreo plăcere și ești pe deplin implicat. Dac-ai fi detașat, aproape orice de acolo ți s-ar impune ca inepuizabilă sursă de alimentare a umorului. Unora dintre oamenii sănătoși, după ce înving compasiunea de circumstanță, chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât speriat, cât rușinat. Scena li se pare de un umor dizolvant. Poate că au dreptate. Dar, dacă eu conced că au, au numai în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și cel mai tulburător stadiu al tragediei. Dar să nu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
autor la vedere, în general cu un autor colectiv înfricoșător, la distanță în timp și spațiu, care ucide pe principiul picăturii chinezești: toxicizarea sufletească, în campanii militărește proiectate, prin insultă, denigrare, violențe verbale, comportamente abuzive, atitudini agresive, nenuanțate, maniheiste, sarcasm, umor dizolvant, bătaie de joc. Să mai înșir? Toate acestea nu ne omoară zilnic, puțin câte puțin? Iat-o pe a doua! Dacă modelul clasic distribuie personajul feminin (Vitoria Lipan) în rolul agentului care, ca să obțină restabilirea ordinii fie și simbolică
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ne- fiind mai mari de două sute treizeci de kilometri între ele. Numele străzii este dat de numele celebrului scriitor francez Alfred de Musset (1810-1857), caracterizat de specialiștii întru ale literaturii ca un romantic, dar și ca un ironist plin de umor, autor de poeme, de proză și de teatru. Între altele, a publicat volumele „Nopțile” (versuri de dragoste), „O seară pierdută” (poeme în care persiflează mediocritatea burgheziei), „Lorenzaccio” (piesă scrisă în manieră shakespeareană), „Să nu spui vorbă mare”, „Cu dragostea nu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în multe cazuri, alături de el. Cu toate că, în mod sigur, am mai spus-o și pe aceasta, nu strică să o mai spun o dată. Michel un om de tot ha- zul. El are darul de a povesti cu tact și cu umor tot felul de întâmplări. Parcă ar fi un povestitor moldovean. În cele ce urmează, voi încerca, pe cât mă vor ține puterile, să re- dau una din întâmplările povestite de prietenul nostru. Nu înainte, însă, de a-l înfățișa în această
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
întâi, consacrată lui Freud. În acest articol, în acest eseu Steinhardt mărturisește și relația lui cu Freud și descrie aceeași vizită pe care i-a făcut-o la Viena în tinerețe. E o scenă interesantă, cu o anumită doză de umor. Steinhardt este foarte tânăr, are 14 ani...se întâlnește cu Freud, la domiciliul acestuia din Viena și adolescentul îi demonstrează că i-a citit textele, ceea ce pe Freud îl încântă foarte mult, după care tânărul are și un puseu de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Liber-Schimbist (1990), deputat în trei legistraturi (1990-1992, 1992-1996, 2000-2004). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. VOLUME PUBLICATE: Pionierii romanului românesc (antologie), 1962; Caragiale-universul comic, 1967; Tensiunea lirică, 1971; Amintiri despre Caragiale (antologie), 1972; Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, 1975; Antologia umorului liric, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, 1982; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie (în colaborare), 1982; Nu numai Caragiale, 1984; Alfabetul de tranziție, 1986; I.L. Caragiale față cu kitchul, 1988; Pentru contra, 1991; Râsete în Parlament
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rang: „Acu... acu nici că mai trag nădejde de-naintare, acu alte dănănăi: auzi că boieru trebuie să știe carte multă, parcă o să se facă profesor la Sfântu Sava!...“ În romanul Serile de toamnă la țară, Al. Cantacuzin desenează cu umor portretul unui bătrân boiernaș, martor nedumerit și dezaprobator al valului de prefaceri abătut asupra țării: „un moldovan precum nu mai sânt mulți în lume, un tip din vremea lui Ipsilant, un om care au văzut pe Moldova noastră îmbrăcată cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
giubele și toată garderoba strămoșască.“ (Studie modovană) Teoria este vizibil tributară punctului de vedere „fiziologist“, cu numeroase adeziuni în epocă, potrivit căruia aparențele induc esența printr-un sistem inflexibil de concordanțe. Dar fiziologiile, la noi ca pretutindeni, folosesc activ instrumentele umorului, vizând simularea unui demers științific, și A. Russo însuși zâmbește în cursul propriei demonstrații când formulează propoziții ca acestea: „Ideea și progresul au ieșit din coada fracului și din buzunariul jeletcii“, „Înrâurirea morală a pantalonului a fost nemărginită“ ș.a.m.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu piesa ”Patima roșie”, de Mihail Sorbul. Al doilea premiu ”Uniter” îl va primi în 1998. La teatrul Radiofonic, alături de Dan Puican au fost și alți trei mari regizori: Mihai Zirra, Constantin Moruzan și Paul Mihail Stratilat. Nici satira și umorul n-au lipsit din preocupările regizorului. În cadrul emisiunii ”Unda veselă”, pe care o realiza de obicei Ion Vova, Dan Puican a avut o contribuție însemnată, mai ales după ce titularul acesteia va lipsi o perioadă de timp din radio, din cauza unui
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
apoi la spitalul gardienilor publici din București, sub supravegherea unei somități, unde și-a dat sfârșitul"13. Nicolae Crevedia încheia articolul său - în fapt o replică dată revistei Tribuna și colaboratorului acesteia, Dan Smântânescu - într-o notă veselă, demnă de umorul care l-a consacrat: "Domnul Dan Smântânescu, un om altminteri plăcut, profesor de literatură română la Conservatorul din București și care, lustruindu-se pre sine, sub aripa unor Eugen Ionescu, Bogza și Gib Mihăescu, îi place în stilul pe care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Iași, 1997. Poantă, Petru, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Editura Clusium, Cluj, 1997. Simion, Eugen, "Jurnalul unui Don Juan proletar și provincial", în vol. Scriitori români de azi (IV), Editura David-Litera, București-Chișinău, 1998. Simuț, Ion, "Satiră și umor cu Ion D. Sîrbu", în vol. Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Sorohan, Elvira, Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999. Partea a III-a INTELECTUALI, DISCURSUL PUTERII ȘI RĂUL POLITIC Primii muncitori intelectuali
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
verbal care-i caracterizează și corespondența nu numai poezia. Proiecția în absolut și autoironia par să facă parte din stilul caracteristic scriitorului. Fragmentele de corespondență publicate de Nicolae Scurtu reflectă un ton aparte, semnează adesea "umilul Stelaru", dar scrie cu umor despre existența sa zilnică ("Astăzi, aici, e târg de vite. O să-mi duc și eu Pegasul la vânzare. De altfel, nu e bun Pegasul meu nici de arat, nici de căruță: se împiedică în aripi"221). Un portret extrem de cald
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iar simbolul tradițional al iubirii pure, caste se transformă într-unul al erotismului, al senzualului: "de nu mai știam/ dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă", Document. În primul caz, se mimează cu umor neștiința, într-o opoziție vădită cu poezia marilor căutări, misterele lumii rămân necunoscute, dar acest fapt nu mai provoacă nici un fel de stare angosantă. Eul poetic trece printr-un proces de dereglare a simțurilor, dar cauza, afirmată explicit, nu mai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Anghel („un clovn tragic”) îl lasă indiferent. Denigrări și insinuări obișnuite în comeraje, afirmațiile sale sînt stimulate într un fel de rezerva pe care i-o arată interlocutorul, secretar de redacție la o revistă literară, tip avizat și cu simțul umorului. Discuția lor se desfășoară capricios, în zig-zag, Lăptucă trecînd de la una la alta: persoane, idei, noțiuni. După o frază prin care „desființează” pe cineva, urmează, firește, una în care se laudă pe sine, și invers, cu permanente variații de ton
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia comentatorilor de la începutul secolului trecut cu felul în care aceleași lucruri sînt apreciate azi. Anticipez o concluzie: noi considerăm că totul e serios în opera lui Bacovia și că ea e general tristă, ceea ce, de asemenea, constituie o exagerare. Umorul, cît există, i l am asimilat cu tragicul. Ziarul „Bacăul” din 1 aprilie 1929 a publicat o relatare despre un „banchet al magistraților”, care avusese loc cu opt zile înainte, în chiar Duminica Floriilor. Baroul local ținea să se despartă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia? Nu cred că și-au concentrat simpatiile în cineva anume, nici înainte de Primul Război Mondial, cînd poet le va fi părut, poate, Eugeniu Revent, autor de versuri declamative, nici după aceea. „Pămînt cult”, parte a unei țări „pline de umor”, în perioada interbelică Bacăul gusta cel mai mult epigrama, ai cărei reprezentanți erau: Al. Gheorghiu-Doinaru, Ioan Lambrino, G. D. Apostol, Al. Tiron, I. Voledi, Sandu Rusu-Saru. Pătimașe, disputele dintre ei au durata unora dintre războaiele medievale, cu învingători și învinși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poeți, după recunoașterea sa ca autor important în anii ’20-’30? Ei, care aveau plămînii mari și tari; ei, îndrumătorii într ale vieții; ei, ocrotitorii?!... Versul „Tot, ce-mi trebuie, pot să cer” („Note de toamnă”) conține o pasă de umor încă valabilă: ajută la înțelegerea „noului cadru democratic”. „Pot să cer”(o fac atîția), dar asta nu înseamnă că mi se dă! în „Imn”, excelsiorul lui Bacovia, comparabil cu „Excelsiorul” lui Macedonski, versul cel mai semnificativ e „Mă ridică din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
va fi uitat cînd nu vor mai fi motive „de revoltă și de jale”, cînd „mulțimea anonimă se va avea (cu adevărat) în vedere” și, nu în ultimul rînd, cînd Romînia nu va mai fi o „țară tristă, plină de umor”. Numai o fericire generalizată ni-l va putea șterge din memorie, deși nici atunci cu totul. Desigur, chiar și natura ar trebui să se schimbe: să nu mai fie ploi persistente, ierni terifiante, cu „ger aspru”, „pustii”, zile cu ceață
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din 1901 din Bookman, una din cele mai prestigioase reviste literare ale timpului. Într-un articol nesemnat, autorul comentează un articol de fond din New York Evening Sun despre Carrie Nation care vizita New York-ul, spunând că el conține "mai mult umor, spirit de observație și descriere pertinentă decât o jumătate de duzină de romane care apar în zilele noastre. E păcat că o asemenea admirabilă lucrare are un destin atât de efemer, și de aceea ne face mare plăcere să atragem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
percepe aceste "evenimente" ca fiind "reale". În mod cert, există oameni care citesc astfel de exemple de fabulație strict pentru valoarea de amuzament a poveștilor, neținând seama că aceste povești au un statut fenomenologic. Acești cititori sunt scepticii cu simțul umorului. Dar, deși asemenea relatări pun la încercare credulitatea cititorilor sceptici, ar fi la fel de dificil să credem că toți cititorii ziarelor precum Weekly World News pot fi catalogați ca fiind sceptici și că nu există oameni care, din orice motive, cred
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]