10,163 matches
-
considerat, probabil, anexă a anexelor, are ce-ți spune de pildă, Lista scriitorilor distinși cu titlul de "Laureat al Premiului de Stat" în perioada 1949-1963, un simplu tabel cu 72 de nume ale unor condeieri de mult trecuți la cele veșnice. "Premiul de Stat", repede desființat de Ceaușescu, încununa, teoretic, cele mai reprezentative creații românești din toate domeniile. Valoric, oscila între 50.000 lei și 20.000 lei, în funcție de clasa premiului, într-o vreme în care salariul mediu pe economie abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de Înălțarea Domnului, pentru scumpii și dragii mei părinți, tăicuțul fiind erou în luptele de la Mărășești, să aranjeze monumentul eroilor, că noi am trăit numai cu tăticuțul, măicuța decedând la 43-44 de ani, deci să fac totul pentru pomenirea lor veșnică, pentru că eu nu-i pot uita nici o clipă. De n-oi mai fi, tot se face că eu am lăsat tot numai pentru ei, că am toată încrederea în nepoată. Nu-mi pare rău că părăsesc o lume lângă care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și, citindu-le-nșirate Te-nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i limbă sfântă Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă, Pe la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
citindu-le-nșirate Te-nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i limbă sfântă Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă, Pe la vatra lor țăranii. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă-n ceruri Să ne spuie-n hram ș-acasă Veșnicele adevăruri. Nu veți plânge-atunci amarnic Că vi-i limba prea săracă. Și-ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Geografie, anunță cu nemărginită durere trecerea în eternitate, neașteptat de nedrept și de brusc, a celei care a fost și rămâne în inimile noastre o distinsă și bună colegă, ELVIRA GHEORGHIU. Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Ușoară fie-i țărâna și veșnică amintirea" și amintirile, ca un roi nesfârșit de albine, îmi readuc în minte crâmpeie din ceea ce-a fost, când eram coleg cu dânsa la camera 9, sau când m-a trimis într-o unică, fascinantă și captivantă tabără în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ochi și avea un fel al ei, aparte, de-a aștepta să răspunzi la ceea ce te întreba. Fusese institutoare. Acum era pensionară. Era încă în conducerea Crucii Roșii Suedeze. Soțul ei fusese profesor universitar de științele naturii. Trecuse la cele veșnice de câțiva ani. N-au avut copii. Gertrud îi păstra încă acea dragoste rațională și admirație, transformată în tandrețe pentru marile lui calități, pe care le-a văzut și în care a crezut de timpuriu, ajungând ca pe măsură ce anii treceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
activist, în gura mare. „Vom construi, tovarăși, o lume nouă. Lumea de mâine, tovarăși..!” „ Uraaa... uraaa..!”, răspundea, din toate puterile mulțimea. Ziarele vuiau de știri senzaționale... „..S-au împărțit celor mulți, pământurile moșierilor..!” „Sabotajul moșieresc”...învins cu actele de proprietate veșnică acordate plugarilor..!” „ O lume nouă, tovarăși, a muncitorilor și țăranilor..!”, striga cât îl ținea gura activistul. „ Uraaa... uraaa..!”, aclama, cu însuflețire mulțimea. „ Vom alunga, tovarăși, pe burgheji și moșieri din țară..!”, striga activistul, cu o ură de neînchipuit. „ Trăiască tovarășul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți. „ - Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa.!”. „... Întru fericita adormire, veșnică odihnă fă Doamne robului Tău, Dumitru... Odihnește, Mântuitorul nostru, cu drepții pe robul Tău..!” „.. Dumnezeu să-l odihnească în pace, să-l primească și să-l ierte !”, încheie rugăciunea Tudosă. „ - Dumnezeu să-l ierte !”, murmurară toți camarazii, și-și făcură
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
viteji !”, murmură, Baltă, cu glas tremurat, ca o rugăciune, plângând.. „... Dormiți, în pace,în munții pe care i-ați apărat cu prețul vieții..!”, și, după ce trase adânc aer în piept, înghițindu-și lacrimile continuă... „Pe trupurile voastre, vor crește florile veșnicei recunoștințe și aducerii aminte..!”. Și, la piept cu Ion, se închină, făcând semnul crucii și, cu ochii în lacrimi, îl sărută pe frunte. Din toate părțile se apropiau umbre, multe umbre... căutându-l bezmetic prin pădure.. „ - Baltă, dă-te prins
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a fost prins... se întinse ca focul în tot satul... în toate casele până în inima muntelui. Bătrânii strânși pe la porți, se uitau după el cu durere și compătimire. „ - Sărmanu’ Gheorghe, nici nu știe că lelea Anghelina o trecut la cele veșnice !.. Iaca, o trecut trei zâli, de când o închis ochii... Az’ o’ngroapă!” De frica securității, sătenii se temeau s-o însoțească pe ultimul drum. Clopotul bisericii din Poiana Teiului, bătea într o dungă, rar și prelung... era clopot de mort
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de neprevăzut ale soartei..!”. „ - Da, domnule Senator... așa este..!”, fu de aceeași părere, bărbatul scund și bondoc. Istoria, domnule...istoria formează popoarele după chipul și asemănarea ei !.. adăugă Senatorul, și tot el continuă.. Istoria noastră plină de umilințe și imputări veșnice ne-a înmuiat firea, ne-a îndoit spinarea... La noi, domnule, invaziile au fost evenimente obișnuite, oamenii au fost nevoiți să se dea când cu turcii, când cu grecii, când cu rușii... Veșnic am fost împărțiți în tabere.. O parte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o răbdare infinită. Acești mari înaintași au dispărut demult ca ființe fizice, fiecare la timpul său, dar spiritul lor, modul lor de gândire, noi octogenarii de azi, l-am purtat prin faptele noastre. Le vom păstra în amintire imaginea lor... veșnica amintire. Se cuvine să le închinăm un gând de recunoștință celor care au fost... oameni de aleasă noblețe sufletească. Dar, vorbele sunt prea mici să-i poți înfățișa așa cum au fost... Doar tăcând le poți cinsti cum se cuvine memoria
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
primea și invita la banchet pe cei mai de vază cetățeni. În timpul mesei, îi învăța că nici el, nici cei ce prânzeau cu el, nici urmașii lor n-aveau să moară, ci aveau să ajungă într-un loc cu viață veșnică, unde aveau să se bucure de toate bunătățile. Pe când predica asfel de lucruri, punea să se construiască pentru sine o locuință subpământeană; atunci când aceasta a fost terminată, a coborât în ea și a trăit acolo timp de trei ani. Tracii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ut suppeditet rebus reparandis./ Sunt igitur solida primordia simplicitate, nec ratione queunt alia servata per aevam/ex infinito iam tempore res reparare. („De-aceea, cum spuneam, dacă atomii sunt uniți/între ei și fără goluri, de bună seamă că sunt veșnici./ Dacă apoi, dincolo de asta, n-ar fi și materia nemuritoare,/deja orice lucru s-ar întoarce/din nou întru nimic și din nimic ar proveni pe urmă iarăși/tot ce vedem în jurul nostru renăscut./ Dar findcă-n altă parte am arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mică, "un izvor de vin de o savoare extraordinară", după cum relatează istoricul grec Diodor din Sicilia. Originalitatea simbolisticii creștine rezidă în metafora fondatoare potrivit căreia Iisus Hristos este vița de vie, al cărei sânge răscumpără umanitatea și îi acordă viața veșnică. La Cina cea de Taină Hristos a făcut cunoscut sacrificiul euharistic și puterea sa răscumpărătoare (Marcu 14, 24-25)76: "Beți dintru acesta toți; acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului;miresele chineze și indiene, poartă În ziua nunții proprii bijuterii de 24 de carate, prin care Își asigură fericirea și norocul veșnic (motivul pentru care India este una dintre cele mai mari țări cumpărătoare de aur); - aurul este extrem de rar, se estimează că totalul aurului exploatat global ar Încăpea sub turnul Eiffel din Paris; - pentru producerea a 30 de grame de aur
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
devin mediatori ai mântuirii personale, ei fiind calea de acces la viitor. Pentru asta era nevoie de o formă de memorie a prezentului; în felul acesta și-a căpătat sensul tare și multiplele chipuri Istoria, ca păstrătoare a trecutului întru veșnica sa pomenire de către generațiile viitoare. * În multe cazuri animalele sunt apărate de cei care au făcut din ele o extensie a propriei persoane, atitudinea fiind de fapt o manifestare a egoismului. * Din dorința de a ne afirma propria existență ajungem
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ca pe o manifestare a Logosului etern, manifestare ce a fost la începuturi păstrată în tradițiile religioase și apoi a dobândit o expresie filosofică odată cu Heraclit și Platon, crești¬nismul însă se prezintă ca o certă și deplină manifestare a veșnicului Cuvânt, făcând astfel inutilă orice tradiție filosofică. Așa cum am afirmat, este aici însă o aparentă contestare a nevoii de filosofie în creștinism, pentru că intenția părinților creștini era de a pune în evidență lipsa unei nevoi pentru filosofie în felul în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ce cu greu putea fi privită cu ochii trupești, totuși și înainte și după, Hristos era Același, singura diferență fiind capaci¬tatea lor de a sesiza în mod temporar atributele dumnezeirii lui Iisus. Despre această lumină Palama spune că este veșnică, nesfârșită, fără coordonate temporale sau spațiale și a apărut și în teofaniile Vechiului Testament. Argumentul pe care îl aduce Palama în mod repetat în controversă este „apelul la experiență”. Așa cum precizează Allchin, o astfel de modalitate cognitivă poate fi numită
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
vechile lor concepții despre fenomenele fundamentale ale vieții și morții. Ei consideră că omul nu moare cu adevărat decât dacă este ucis și că bolnavilor li se ia de către duhurile rele ficatul și grăsimea interioară ceea ce Îi face să rămână veșnici. Ficatul era considerat așadar esența vieții. Dacă prindeau un dușman Îl ucideau și Îi furau ficatul și l mâncau pe nerăsuflate crezând că astfel devin nemuritori, că Își dublează puterea, vigoarea și viața. Dacă un bărbat Își ucidea soția, rudele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
al Peninsulei Mahia, o insulă Portland, alta Bare Island („Insula Pustie”), un promotoriu Înalt Cape Turmagain („Capul Reîntoarcerii”), Golful Mercury 462, Waihou Rivier care se vărsa În golf, Bay of Islands („Golful Insulelor”), Muntele Egmund (2517 m), acoperit de zăpezi veșnice 463, Cape Farewell (extremitatea nord vestică a Insulei Sudice). În ziua de 24 martie 1770, Cook atinge extremitatea nord-vestică a Noii Zeelande, care va primi ulterior denumirea de Cape Farewell. Continuă Înaintarea pe o vreme cețoasă prin strâmtoarea ce-i
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
capul său... Tăcerea Își Întinse adâncul tainei sale până la hotarele cele mai de pe urmă ale nesfârșitului, iar din Înaltul cerurilor mâna Îndurătoare a Celui mai Puternic aprinse milioanele de stele și cu lumina lor strălucitoare, călăuzea pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pământului... Susurul domol, prelung și nehotărât al tăcerii mute se ridică peste abisuri, ca o cântare fermecată de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
păr și fiecare cicatrice, ba chiar expresia feței, sunt păstrate neschimbate. Și ritualurile de Înmormântare sunt diferite de la o zonă la alta, dar toate oglindesc grija ca sufletul mortului să fie mulțumit și să ajungă pe tărâmul liniștii și odihnei veșnice. Această strădanie de a da putința sufletului să părăsească mormântul și să se reîntoarcă Într acolo când dorește se observă și În obiceiul de a rezema de capului celui Îngropat un băț al cărui capăt iese afară din mormânt. „Căci
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zeloșii arieni cu revelații vedice asupra Adevărului Absolut la hindușii cu temeiuri cosmice ale divinității lor fecundătoare și exuberante și până la ascultătorii yoghini și budhiști ai remodelării sufletelor pierdute, India pare să fie tărâmul muzicii carmice a meditației către bucuria veșnică și către căutarea Luminii Adevărului care fluidizează benefic contrastele muribunzilor. În fond, Gangele și Indul - aceste smaralde supravegheate de sacralitatea Muntelui și țâșnește din ghețari deja primitoriau darul de a ști să aline refugiul remușcării unor asceți și pelerini retrași
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]