82,461 matches
-
al X-lea Gustav avea să regrete în curând că nu distrusese Danemarca în mod complet, iar în august 1658, a început un asediu asupra orașului Copenhaga, care a durat doi ani, dar a fost lipsit de succes. În urma noului tratat de pace, Danemarca a reușit să își mențină independența, și să recapete controlul asupra Trøndelag și Bornholm. Danemarca a încercat să recapete controlul asupra Skåne în cadrul războiului scanian (1675-1679), dar nu și-a atins obiectivul. În urma Marelui Război al Nordului
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
războiului naval danezo-britanic. Controlul britanic asupra drumurilor navale între Danemarca și Norvegia s-a dovedit a fi dezastruos pentru economia uniunii, iar în 1813, Danemarca-Norvegia a intrat în faliment. Congresul de la Viena a cerut destrămarea uniunii danezo-norvegiene, fapt confirmat de Tratatul de la Kiel din 1814. Danemarca-Norvegia sperase pentru scurt timp să refacă uniunea scandinavă în 1809, dar aceste speranțe au fost spulberate atunci când adunarea națională a Suediei a respins aducerea lui Frederic al IV-lea al Danemarcei în locul lui Gustav al
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
și să facă presiuni tot mai mari pentru că otomanii să acorde drepturi egale pentru toți cetățenii săi. Ca urmare a reprimării violente a creștinilor în revoltele din Bosnia și Herțegovina, Bulgaria și Serbia în 1875, Marile Puteri au invocat prevederile Tratatului de la Paris din 1856, susținând că acestea le conferă autoritatea pentru a interveni în protejarea minorităților creștine din Imperiul Otoman. Pe la sfârșitul anilor 1870, grecii, împreună cu mai multe alte națiuni creștine din Balcani, frustrate de condițiile lor, au început, de
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
armenilor persani în Războiul Ruso-Persan din 1826-1828, promițând că, după război, viețile lor se vor îmbunătăți. În 1828 rușii au declanșat Războiul Ruso-Turc din 1828-1829. În același an, Rusia a anexat Hanatul Erevanului, Hanatul Nahicevan și teritoriile rurale înconjurătoare prin Tratatul de la Turkmenchay. După Tratatul de la Turkmenchay, armenii care trăiau în continuare sub dominație persană au fost încurajați să emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Ruso-Persan din 1826-1828, promițând că, după război, viețile lor se vor îmbunătăți. În 1828 rușii au declanșat Războiul Ruso-Turc din 1828-1829. În același an, Rusia a anexat Hanatul Erevanului, Hanatul Nahicevan și teritoriile rurale înconjurătoare prin Tratatul de la Turkmenchay. După Tratatul de la Turkmenchay, armenii care trăiau în continuare sub dominație persană au fost încurajați să emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Rusia a fost, de asemenea, o cale a armenilor către Europa. Ea a preluat controlul asupra unei mari părți a armenilor și a devenit principala apărătoare a armenilor din Imperiul Otoman. Majoritatea armenilor locuiau în provinciile de la granița Rusiei. Prin Tratatul de la Adrianopol, Akhalkalak și Akhaltsikhe au fost cedate către Rusia. Acest lucru a determinat un val de emigrare, iar 25.000 de armeni otomani s-au mutat în Armenia Rusă. Armenii au început să se uite tot mai mult spre
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
agresive, au salutat avansarea armatei ruse ca eliberatoare a lor. În ianuarie 1878, patriarhul armean de la Constantinopol Nerses al II-lea Varzhapetian a abordat conducerea rusă pentru a primi asigurări că Rusia va introduce dispoziții pentru autoadministrarea armeană în noul tratat de pace. În martie 1878, după încheierea Războiului Ruso-Turc (1877-1878), patriarhul armean de la Constantinopol, Nerses al II-lea Varzhaptian (1874-1884), a transmis către Marile Puteri plângerile armenilor față de "confiscarea abuzivă a terenurilor... convertirea forțată a femeilor și a copiilor, incendieri
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Marile Puteri plângerile armenilor față de "confiscarea abuzivă a terenurilor... convertirea forțată a femeilor și a copiilor, incendieri, șantaj pentru plata unor taxe de protecție, viol și crimă". Patriarhul Nerses Varjabedyan i-a convins pe ruși să introducă Articolul 16 al Tratatului de la San Stefano, care stipula că forțele ruse care ocupau provinciile populate cu armeni din estul Imperiului Otoman să se retragă numai după punerea integrală în aplicare a reformelor. Deși nu la fel de explicit, articolul 16 din Tratatul de la San Stefano
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Articolul 16 al Tratatului de la San Stefano, care stipula că forțele ruse care ocupau provinciile populate cu armeni din estul Imperiului Otoman să se retragă numai după punerea integrală în aplicare a reformelor. Deși nu la fel de explicit, articolul 16 din Tratatul de la San Stefano prevedea: În iunie 1878, Marea Britanie, cu toate acestea, a obiectat că Rusia ar deține un prea mare teritoriu otoman și a forțat-o să realizeze noi negocieri ce au avut loc la Congresul de la Berlin. Articolul 16
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Congresul de la Berlin. Articolul 16 a fost modificat și estompat, iar toate mențiunile cu privire la staționarea trupelor ruse în provinciile otomane au fost eliminate. În schimb, guvernul otoman trebuia să informeze periodic Marile Puteri cu privire la progresul reformelor. În textul final al Tratatului de la Berlin, el a fost transformat în articolul 61, care prevedea: Adunarea Națională Armeană și patriarhul Nerses Varjabedyan au cerut predecesorului său la scaunul patriarhal și viitorului catolicos Mkrtich Khrimian să prezinte cazul armenilor la Berlin. O delegație armeană condusă
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
armeni să ia Renaștere națională a bulgarilor (Eliberarea Bulgariei) ca un model pentru speranțele lor de auto-determinare. În istoriografia bulgară, Eliberarea Bulgariei se referă la evenimentele din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 , care a condus la restabilirea statului suverna bulgar prin Tratatul de la San Stefano. În 1880, armenii, încurajați mai ales de primul ministru Gladstone, au abordat problema armenească cu cuvintele, „A servi Armenia înseamnă a servi Civilizația”. Pe 11 iunie 1880 marile puteri au trimis Porții o "Notă identică", prin care
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
februarie, Misiunea Militară Română - condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari constituite din foști soldați austro-ungari. Din cauza apartenenței lor la "Corpul de Voluntari", foștii prizonieri din Armata Austro-Ungară au fost obligați să se retragă cât mai spre est din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ca fiind „polonez cu pașaport britanic”. Rotblat a fost singurul fizician care a părăsit Proiectul Manhattan (1942-1946) din motive de conștiință. Activitatea lui Rotblat cu privire la efectele negative ale ploilor radioactive a reprezentat o contribuție majoră la ratificarea în 1963 a Tratatului de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare. Semnatar al Manifestului Russell-Einstein (1955), el a fost secretar-general al Conferințelor Pugwash cu privire la Știință și Afaceri Mondiale de la înființare și până în 1973. În anul 1995 a fost distins, împreună cu Conferințele Pugwash, cu Premiul Nobel
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din orașul Gorki (în prezent NNIIRT = Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din Nijnii Novgorod
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
Ele pot rămâne periculoase după mulți ani de la încheierea conflictului, afectând economia și civilii din multe națiuni în curs de dezvoltare. Convenția din 1997 privind Interzicerea Utilizării, Stocării, producerii și Transferului de Mine antipersonal și Distrugerea acestora, cunoscută și ca "Tratatul de la Ottawa" a fost încheiat din cauza unor presiuni din partea grupurilor organizate prin Campania Internațională pentru interzicerea minelor terestre, o mișcare globală. Până în prezent, 162 de state au aderat la tratat. Minele de teren au fost concepute pentru două utilizări principale
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
Transferului de Mine antipersonal și Distrugerea acestora, cunoscută și ca "Tratatul de la Ottawa" a fost încheiat din cauza unor presiuni din partea grupurilor organizate prin Campania Internațională pentru interzicerea minelor terestre, o mișcare globală. Până în prezent, 162 de state au aderat la tratat. Minele de teren au fost concepute pentru două utilizări principale: Minele de teren sunt utilizate în prezent în cantități mari, mai ales pentru acest prim scop, astfel, utilizarea lor pe scară largă în zone demilitarizate (DMZs) probabil tensionate , cum ar
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
noapte a navelor care intenționau să intre pe Brațul Sulina venind dinspre Marea Neagră. Lumina farului era vizibilă de la 15 mile marine. Pe 1 aprilie 1879, farul a fost preluat în administrare de Comisiunea Europeană a Dunării, organism european constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 și însărcinat cu supravegherea liberei circulații pe Dunăre și a liberului acces în și dinspre Marea Neagră. Farul turcesc a fost modernizat, iar în dreptul lui, cu fața spre mare, a fost instalat un panou de
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
în același timp caracteristicile educației moderne Budiste. În ceea ce privește modul de predare, au fost integrate elemente din cadrul instituțiilor budiste, astfel încât călugării și laicii învață în clase, participă în grupuri la prelegeri despre Dharma și poartă discuții aprofundate referitoare la sutre și tratate. Referitor la practică, este urmată linia monahală tradițională obișnuită, incluzând rugăciunile de dimineață și de seară, incantații ale sutrelor, închinări etc. Urmându-l pe Vinaya ca profesor, întreaga Sangha are cerințe stricte față de călugări, în conformitate cu preceptele, organizând activități cum ar
Sangha () [Corola-website/Science/336140_a_337469]
-
lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-12 l-a constituit radarul P-10), realizat în anul 1953. Radarul P-12 a fost proiectat și realizat în anii 1954 - 1956 de către Biroul Special
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
armate ale URSS în anul 1956 și a fost produs în serie de către uzina de televiziune V.I. Lenin din orașul Gorki (în prezent Nijnii Novgorod). Radarul P-12 a fost prima stație de radiolocație care s-a exportat (în afara statelor Tratatului de la Varșovia). Radarele P-12 au luat parte la acțiunile de luptă din Vietnam și Orientul Apropiat. Una din stații a fost capturată de către desantul israelian, în luna decembrie 1969, în cursul războiului de uzură egipteano-israelian (1967 - 1970). Radarul P-
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea ("iffa"). Conform unui hadith al Profetului, cine iubește pasional, discret și este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește și în literatura europeană de secol 19 în tratatul lui Stendhal, „De l`amour”, urmând să-i inspire pe romanticii de la acea vreme. Cartea lui Ibn Hazm dă naștere unui tablou al eleganței și curtoaziei, al sensibilității artistice, al cultivării poeziei și a cântatului ce caracterizau marile orașe din
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
aflându-se astăzi în Grădina Botanica din New York). În continuare, între 1891 și 1898, savantul a publicat opera să în trei volume cea mai cunoscută, "Revisio Generum plantarum". Publicația a fost un șoc pentru botanica, fiindcă Kuntze revizuise în acest tratat aproape în întregime taxonomia plantelor și nomenclatura botanica (referitor reviziei din 1867 în "Codul de Paris", asociat școlii de taxonomie a lui Carl von Linné din 1753). Declarațiile lui au fost parțial sărbătorite revoluție a taxonomiei, dar în majoritate respinse
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
a este procedura efectuată de autoritățile competente din România , prin care se atestă, pentru statele care nu au calitatea de parte a Convenției de la Haga sau cu care România nu are tratate bilaterale pentru recunoașterea reciprocă a actelor, faptul că actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului și identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act. În România, a este o
Supralegalizare () [Corola-website/Science/336363_a_337692]
-
guvernul de la Budapesta a luat contact cu comandantului trupelor aliate din Orient și a început la 7 noiembrie 1918 tratative la Belgrad, în vederea încheierii unui armistițiu separat pentru Ungaria. Odată cu încheierea păcii cu Puterile Centrale în 7 mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate a fost pus în discuție, cu toate consecințele de rigoare derivate din încheierea respectivului acord de pace. Cu toate acestea, în acele momente de cumpănă pentru statul român Puterile Antantei au dat asigurări
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în esență politica lor față de România nu s-a schimbat, ceea ce a făcut ulterior obiectul unor schimburi de opinii contradictorii. Chestiunile ridicate mai târziu nu s-au referit atât la statutul de aliat al României, cât au privit conținutul respectivului tratat semnat în 1916. Astfel, în toamna anului 1918 - mai ales într-un context în care statul american nu a dorit să ia în considerare tratatele secrete încheiate în anii Marii Conflagrații, Aliații au avut o serie de ezitări în ceea ce privește statutul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]