8,731 matches
-
să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă normandă, îmi povestea în șoaptă, cu o voce pe care spargerea valurilor la țărm o făcea și mai de neauzit, despre nebuniile megalomane ale unui Ceaușescu prins în vârtejul delirului său? Mama se temea și în Franța de urechea unui turnător, puterea sădise înlăuntrul ei acea frică adânc înrădăcinată. Altă dată, și-a crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
descrise, în această ultimă etapă realitatea ia locul ca ficțiune în țesătura narativă cu imagini ale publicității. B) Publicitatea confirmă viitorul Altă funcționare: țesătura narativă a "publicității" este ea însăși dusă la un înalt nivel de abstracție: aici se părăsesc țărmurile, chiar aluzive, cu obiecte tehnice "dezagreabile", și se plutește către imaginea dorită a unui viitor fără alte caracteristici, decît de a fi un viitor. Ultima campanie din telecomunicații a lansat acest "viitor anticipat" al cărui garant este... așa cum facem, oricare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus/ datină pe valuri crețe/ tulburată frumusețe,/ ani de fum, bani de foc/ osie de vis a lumii/ ei în lingușirea spumei/ ard rotindu-se pe loc." ("Marea"). Rolf, din poemul "Nunta", va realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
letargic, căzut în somn, se dezvăluie fără posibilitatea de-a ieși din impas. A. I. Zăinescu este un poet nostalgic și cu cât înaintăm în volume este tot mai nostalgic și mai obosit 1: Toată noaptea scoicile vin să moară pe țărm/ Marea atunci se întoarce pe partea cealaltă.". "În volumul "Grădinile ascunse" reînvie melancolia dezrădăcinatului și retrăirea nostalgică a obsesivului gest culegerea de struguri: "Vița de vie și-a scuturat frunza pe cer, deasă și n-a găsit pe nimeni acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca punct de plecare în poezie cărțile populare, istoria națională, folclorul de copii, sperând să creeze o nouă mitologie și să îmbogățească substanțial limbajul poetic. Cezar Baltag, prin fantastica sa călătorie spre începutul existenței și spre sfârșitul ei, demonstrează că "Țărmul rămâne zadarnic" și "Tinerețea fără bătrânețe" este doar un pretext pentru a ne vorbi de taina nașterii și a morții. Ștefan Augustin Doinaș crede în unicitatea faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al formei. În primul volum, în ciuda formulei alambicate, descoperim sensul mai ales datorită ultimului vers, care devine cheia poeziei. Astfel din adânc strigătul este al durerii permanente, "urmele pe nisip sunt alunecătoare", dar rămân așa cum "fluxul și refluxul mării" dau țărmului vamă: stelele, crabii și schelete "de-albaștri delfini"1. Ulciorul, simbol al perfecțiunii motiv existent și în poezia lui Lucian Blaga este înfrumusețat de prezența saturată de mișcări și linii similare torsului feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce-l va integra treptat în moarte. Volumul "Etica", într-o suită de poeme, unele mai clare, altele obscure, amplifică lumea lăuntrică, enigmatică, prin chemarea umbrelor celor care au fost cândva prezențe grave în existența poetului. Priveliștea este stranie, cu țărmuri depărtate și fragmente de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dragostea îl ajută să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție. Poeme ca "Oracol", "Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o sarcină grea". "Goana după fericire" (1974) îl aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare/ să-ți promit, cum știi,/ O certă nemurire, ființă dragă". De fapt se îndoiește de valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a copilăriei..." sau "Copilule care ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând poezia lui M. Ursachi. Crinii, rozele, flori și hiacintul, rubine și topaze, valuri de aur vin cu o hipersensibilitate rafinată de parfum și culoare pentru lumea de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Nicolae Dragoș: Ne jucăm în fel și chip/ de-a castele pe nisip." În 1974, N. Dragoș publică "Scut etern". Volumul stă sub semnul poeziei civice: "România/ țară cu nume de doină/ cu nume de flacără/ țară,/ inimă fără țărmuri, bătând/ peste veacurile vremii solemn." Actul de identitate cuprinde în el un trecut de răscoale și jertfe, Horia, Bălcescu sunt invocați alături de Munții Carpați, ce-au stat și stau de strajă țării. Sunt invocați Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge". Piese reprezentative: I. "Roman..." o posibilă "biografie a iubirii". Imaginea mării ca peisaj al iubirii, lupta cu sentimentele ca un înot adânc pe țărmurile erotice se realizează în contraste de culori și-n tonuri vagi. "Simt marea... mi-a trecut de glezne.../ și nu mai vreau... și nu mai pot fugi Demnă sunt oare să-not în apele tale, iubire". II. Dorul o încleștează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
steaua urmărită se depărtează ca un miraj. Unii se depărtează și dispar în această cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rătăcirea de zări, de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală a călătoriei în căutarea forțelor elementare vitale: sămânța de iarbă, sămânța de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atît în reacțiile individuale, cît și în cele de grup, cum se întîmplă în aceste versuri de Grigore H. Grandea: „Dar un fior d-odată mulțimea o coprinse./ Cum valurile mărei, de vînturi iuți împinse,/ Merg de se sparg de țărmuri, ea se-ndesă gemînd/ Spre porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
80 lei etc. Din 28 de cărți de versuri, unul e de 100 lei (Adrian Maniu, Poezii din Carmen Sylva), unul de 70 lei (Ilariu Dobridor, Vocile Singurătății) treisprezece de 60 lei (între ele, Vasile Voiculescu, Urcuș și Ion Pillat, Țărm pierdut), patru de 50 lei (surprinzător, Nu sunt ce par a fi... de Ion Minulescu) și nouă de 40 lei (între acestea, G. Bacovia, Poezii cu o prefață de Adrian Maniu). Un fapt pe care pliantul nu-l menționează e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gala Galction, „Profir și Policarp”, op. cit., p. 44. 6. Vezi: Corespondența Ramurii, Ediție îngrijită de Florea Firan, Ed. Scrisul Romînesc, 1973, p. 474. 7. Vezi, inclusiv, la Bacovia: „zgomot monstru”, „vacarm monstru”. 8. D. Th. Neculuță, „Lor” (Satiră), în Spre țărmul dreptății, Ediție îngrijită de Mihu Dragomir, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954, p. 26. „Hidos burghez . . .burghez tiran” 1. „Ai inimă deschisă și haracter voios:/ Zi alb unde e albul, frumosului frumos,/ Ci zi și negru-n negru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limba germană de Horst Fassel, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1980, p. 270. 5. Ion Păun Pincio, [Scrisoare], în Versuri. Proză. Scrisori, ediția cit., p. 97. (Datată: „Fierbinți, 1891”) 6. Opere, 2, ediția cit., p. 330. 7. „Valuri de mătase”, în Spre țărmul dreptății, ediție citată, p. 93. 8. Poesii, Tipografia Al. Codreanu, Focșani, 1890, p. 61-62. 9. „Nopți de bal”, în „Convorbiri literare”, 45, nr.9, sep. 1911, p. 1005. 10. Șt. O. Iosif, „în bal”, Opere alese, 1, Ediție îngrijită de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e versul...”) etc . 4. „Divagări utile”, în Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3. „în pădure”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 51. 4. Spre țărmul dreptății, p. 90. 5. „Poveste” și „Lebăda” în Opere alese, 1, Ediție îngrijită de Ion Roman, EPL, 1962, p. 55 și 135. Despre „instinctul satanic” 1. Opere, p. 73. 2. Mircea Dem. Rădulescu, „Eva”, în Poeme pentru Galateea, apud: Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cel de-al patrulea capitol, Saeculum Aureum, închinat lui Antinous, este cel mai uluitor. Este versiunea lui Yourcenar a poemului Don Juan de Byron, în special a cântului al doilea în care naufragiatul și zdrențărosul Don Juan este aruncat pe țărmul unei plaje pustii grecești fiind descoperit de goala și tânăra Haidée. Îndrăgostiții, Hadrian și Antinous, bătrân și tânăr, puternic și fragil, sunt portretizați fiecare printr-o descriere stufoasă, iar afecțiunea unuia față de celălalt este disecată până în cele mai mici detalii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
neocorporatist, consensual și reactiv părea pe cale să devină universal adoptat, cel puțin în Vest, a început să-și piardă din popularitate. Multiplicarea cererilor îngreuna și incomoda luarea deciziilor într-un moment în care concurența economică, în special din partea țărilor de la țărmul Pacificului, forța statele europene să ia decizii dificile care să prevină declinul economic. Astfel, Marea Britanie a revenit cu și mai mare aplomb la o politică de confruntare în anii '80, iar aparentul succes al acestei politici a dus la o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politică publică reactive ajunseseră probabil să corespundă destul de mult realității, cel puțin în mare parte a Americii Latine și în unele părți din Africa. O abordare anticipativă poate să predomine încă în unele aspecte ale politicilor economice ale țărilor de la țărmul Pacificului, poate chiar mai mult și cu siguranță mai eficient decât în China și în alte țări asiatice care au rămas comuniste. Cele două dimensiuni ale stilurilor de politică publică pot fi astfel folosite pentru a categoriza procesele de luare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]