12,606 matches
-
firește - cu băncuțe În perete și un ring de dans Încălzit pe balcon, acoperit cu o pânză de cort pictată În stil marocană pentru niște copii de zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu băncuțe În perete și un ring de dans Încălzit pe balcon, acoperit cu o pânză de cort pictată În stil marocană pentru niște copii de zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și un ring de dans Încălzit pe balcon, acoperit cu o pânză de cort pictată În stil marocană pentru niște copii de zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ring de dans Încălzit pe balcon, acoperit cu o pânză de cort pictată În stil marocană pentru niște copii de zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nuanțe de albastru și verde și auriu, care Înfățișau vremuri de mult apuse din Egipt. Contrastul deliberat dintre masa albă și picturile detaliate și neprețuite era senzațional. Când am Întors capul ca să analizez În detaliu contrastul dintre acele culori și alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
faimos fotograf al Înaltei societăți În timpul unei petreceri de ziua de naștere a Donnei Karan, la Paris. Apăruse deja În paginile revistei New York și era clar că urma să tot apară și prin alte publicații. Purta pardesiul ei maro cu alb, din piele de șarpe, care mie mi se păruse dintotdeauna că o face să arate chiar ca un șarpe. Ei bine, nu eram singura căreia i se păruse așa ceva, pentru că În versiunea de față a fotografiei cineva atașase - În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o să se Întâmple? Opțiunile erau nelimitate. Cea pe care o preferam eu (și nu era decât luni după‑amiazaă era o fustă plisată ca de școlăriță de la Anna Sui cu o bluză Miu Miu cu multe volănașe și de un alb orbitor, cu o pereche de cizmmulițe obrăznicuțe Christian Laboutin până la jumătatea gambei, cu o jachetă de piele Katayone Adeli atât de mulată Încât părea aproape obscenă. Jeansii mei Express și tenișii Franco Sarto erau Îngropați sub un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adolescenți. Cockney - accentul celor din mediul necultivat al Londrei. Cel mai cunoscut lanț de magazine specializat În vînzarea de cafea, În SUA. Spectacol muzical care se joacă la New York, pe tema morții, a SIDA și a homosexualității. Cuoarea, de un alb strălucitor, a unei glazuri folosite pentru prăjituri. „Poante de balet“, În text - referire la culoarea de un roz delicat a acestora. Muzică hindustană. Războinicii Vestului. Costum, confecționat de obicei din piele neagră, foarte mulat pe corp, purtat de regulă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cheile se loviră de sticla de bere. — Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă - acel alb londonez, mai curînd gălbui-cenușiu; canelurile și despărțiturile fațadei În stucatură erau Înnegrite de cețuri, funingină și, mai recent, de praf de cărămidă. Toate casele din zonă aveau uși și porticuri monumentale - probabil că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În goană. El apăsă frîna și mașina o luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar părul i se rărea, nu uniform, ci formînd un mic petec rotund În mijloc; Îi cădea, de fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte regulați, despre care Viv Își amintea că erau de un alb orbitor, Îi Îngălbeneau. Carnea din jurul gîtului se lăsa, și avea cute de piele În fața urechilor. Seamănă cu taică-său, Își zise ea, urmărindu-l cum mestecă. Îi arătase o poză a lui cîndva. I-ai putea da cel puțin patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fusta și se Întrebă dacă nu e cazul s-o vîre În chiloți, se gîndi chiar s-o scoată. Dacă ar păta-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se aștepte. Pulpa era palidă, crem, În comparație cu albul căzii, și sub mîna ei i se păru enormă. Nu o contemplase așa niciodată Înainte, și fu izbită de cît de anodină era. Dacă ar fi văzut-o separat, nu și-ar fi dat seama că era un membru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și cu fața cufundată În Întuneric, iar părul ei era negru, intens, În comparație cu albul pernei. Nu-ți puteai da seama dacă doarme sau e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură să-și dea seama de distanța dintre ei, brusc, și amîndoi se intimidară. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
marginea pernii. Îi plăcea clipa cînd se Întrerupea curentul. Se bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la urmă, cînd celula era În Întuneric puteai vedea galbenul difuz În ochi. Cineva fluieră ușor. Altcineva Îl strigă pe Atkin. Dorea ca Atkin să-și continue cîntecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strălucire care, zilele astea, erau considerate cele mai potrivite pentru weekend. Băieții erau În uniformă de luptă: kaki și albastru marin sau orice nuanță intermediară - uniforme ale Poloniei, Norvegiei, Canadei, Australiei și Franței. Ziua era friguroasă. Cerul era atît de alb, că te dureau ochii. Kay și Helen nu mai veniseră la Heath de acum două veri, cînd se duseseră să Înoate În lacul pentru doamne; acum și-l aminteau ca pe un loc luxuriant, verde și Încîntător. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară Ludgate Circus și se Îndreptară spre capul podului. Vedeau oameni coborînd la metrou cu genți, pături și perne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star de cinema, sau de parcă era locuit de prostituate sau niște playboy. Întregul apartament arăta așa. Salonul avea un șemineu În perete, Înconjurat de panouri de crom. Telefonul era alb perlat. Mai era și un bar cu sticle și pahare, iar pe perete erau poze din Paris: Arcul de Triumf, Turnul Efel, bărbați și femei stînd veseli În cafenelele de pe trotuar, la un pahar de vin. Dar totul era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu se mai apropie de Kay. Probabil că și ea fusese Încet reînghițită de Întuneric. Stătea cu mîinile În șold, privind, pur și simplu, la miezul Încă dogoritor al clădirii care ardea; vedea cum focul Își schimba culoarea, dintr-un alb incert, spre un galben, apoi Într-un portocaliu și roșu. Fu oprit și al doilea motor și mașina plecă. Cineva anunță pe altcineva că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-atîta sforăit. — Taică-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mii de sentimente. Întrebări și iar întrebări care nu-și găsesc răspunsurile, dansează pe firul gândurilor intr-o durere tot mai asiduă și de necontrolat, pe care poate nu le cheamă din adâncimi de gând, dar care se împletesc în albul pur și încearcă să zădărnicească lumina din suflet. Visează ades, că se deschide ușa și un înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
tot mai asiduă și de necontrolat, pe care poate nu le cheamă din adâncimi de gând, dar care se împletesc în albul pur și încearcă să zădărnicească lumina din suflet. Visează ades, că se deschide ușa și un înger în alb și strălucitor veșmânt, o invită cu gesturi largi să intre. Se ridică încet și dă să pășească pragul, dar vai.... picioarele i se împleticesc în preșul uzat...și cade. Ușa se închide cu zgomot sec și rămâne tremurând în întunericul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în vârful limbii.. Cândva fusese tare frumoasă, spuneau bătrânii. o fostă miss, soție de ofițer, mlădie ca o nuia de alun, cu ochii albaștri și o privire sub genele lungi, care te încremenea și te lăsa fară grai. Îmbrăcată în alb, cu părul lung, negru, ca noaptea, mergea călare pe un cal alb, alături de soțul ei, care o idolatriza făcându-i toate voile. Războiul, însă a fost ghilotina, care a despărțit-o brusc, de realitate. Într-o zi primi veste de pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
anumite deputate E o silfidă, toți au constatat, Ba chiar e cea mai cea pe mapamond; Pe drept fiind aleasă deputat Având perfecte forme... (Nu și fond!) Femeile infidele preferă lenjerie albă Constatarea scapă judecății Logica tinzând să o răstoarne: Albul ca simbol al purității, Azi devine-al punerii de coarne. Afrodisiacele Eu din experiență spun (C-am verificat de-o viață) Orice preparat e bun, Dar să n-aibă marca SOAȚĂ. Ce știm și ce nu despre femeie Acei cu
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
permisul lui Gerald de la pază. De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care a fost descris de designerul holului drept „o culoare oceanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]