9,447 matches
-
mult din fiecare din noi reprezintă bagajul cu care am apărut în lume și cât de mult este impactul educației și al societății în care trăim? Trăind deja în Anglia, mă întorceam deseori din vizitele în România cu un gust amar, întrebându-mă dacă lucrurile merg rău pentru că suntem săraci, pentru că suntem în estul Europei, pentru că am făcut același lucru pentru atâta timp că nu mai știm să facem altceva, sau poate pur și simplu pentru că suntem români? Vizitatul altor țări
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
într-o secundă că drumul către Rai o fi într-adevăr pavat cu multe încercări: deși am mâncat la viața mea melci, viermi și cobai, gustul de ayahuasca este unul dintre cele mai revoltătoare pe care le-am încercat vreodată. Amar, suficient de lipicios cât să îl simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care cântă și face invocații, stând cu picioarele parțial în apă. Ne face, pe rând, curățarea cu fum, apoi cu alcool, și în final ne întinde cupa cu ayahuasca. O iau cu ambele mâini și înghit dintr-o sorbitură lichidul amar al cărui miros dubios îmi trezește un simțământ de revoltă interioară. Ne așezăm pe mal, așteptând liniștiți, privind profilul impunător al Urusonei în lumina sclipitoare a lunii reflectată în apă. Nu știu ce efect va avea ayahuasca în noaptea asta, dar privind
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și eu fără să știu de ce, îi întâlnesc privirea fixă asupra mea și dau lichidul pe gât dintr-o sorbitură ca să-i simt gustul cât mai puțin. Spre surpriza mea este mult mai puțin oribil decât mă așteptam și gustul amar, deși puternic, este parcă mascat de tot felul de alte arome necunoscute, aproape plăcute. Rămânem în tăcerea întreruptă doar de fluieratul armonios al lui Don Julio, studiind umbrele mișcătoare oglindite în podeaua de lemn. Între timp mai discutăm, Don Julio
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de semnificativ, vor face o ceremonie împreună cu o femeie șaman. Mulți fumează mapacho, țigări locale făcute de indigeni din plantă pură, pe care unii le consideră sacre. Unii dintre noi încercăm câte un mapacho, are un gust puternic și puțin amar. Maloca este echipată cu o extensie pentru bucătărie și o alta unde sunt dormitoarele câteva camere cu pături suprapuse. Toaletele sunt afară iar pentru eventualitatea în care vom vomita ni se dă câte un castron de plastic pe care îl
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
asta”. Las gândul să treacă, beau cât de mult dintr-o înghițitură, cantitatea e prea mare trebuie să mi trag sufletul, respir și reușesc să golesc paharul. Licoarea are aceeași culoare maronie și miros respingător din amintirile mele, însă gustul amar îmi pare îndoit cu apă și pe fundul paharului rămân câteva bucăți mai mari de ceva neidentificat. Cred eu, gustul este și mai oribil față de ce mă așteptam și cu toată lipsa mea de experiență am o senzație puternică de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întinde o cupă mică cu câteva degete de licoare, o iau cu ambele mâini, o duc la buze și am o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spune că tulpina de Baanisterios Caapi trebuie să aibă măcar opt ani pentru a putea produce o licoare suficient de puternică, de regulă se folosesc tulpini de zece ani. Cu cât mai bătrână planta, cu atât va fi gustul mai amar și licoarea mai potentă. Îmi amintesc vag că Alfonso spunea că planta pe care o folosește el are cincisprezece ani. Jose continuă turul grădinii și a straturilor elegant plivite. Îmi împărtășește câteva dintre cunoștințele lui despre lumea plantelor. Dintotdeauna plantele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plină de durere în 1M.S. pag.122: ,, Avem cu mult mai mult a ne teme dinlăuntru, decât din afara Bisericii. Împotriva întăririi și a reușitei noastre, piedicile sunt mult mai mari din partea bisericii, decât din partea lumii. Divizări și chiar disensiuni amare, care ar face de rușine orice comunitate lumească, sunt ceva obișnuit în biserici, deoarece se depune prea puțin efort pentru a ține sub control simțămintele greșite și pentru a reprima orice cuvânt de care Satana poate profita... O casă învrăjbită
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca pe un gard gata să se surpe? Da, ei pun la cale să-l doboare din înălțimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: Cine ne va vedea?" Pun la cale nelegiuiri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
noiembrie 1946, când au lipsit din școală ofițerii și subofițerii angajați. în lipsa lor elevii mai mari au organizat și ei alegeri, în joacă, imitând partidele aflate în campanie electorală. Vai de capul lor ce au pățit a doua zi, ce amar de instrucție au trebuit să facă, ordonată de comandantul școlii și de companie, o „lecție de democrație” cum spuneau ei. − Armata e armată, nu-i loc aici de democrație. Voi sunteți militari, indiferent în ce an sunteți. Trebuie să fiți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că eu sunt unul dintre vizitatorii de la Buciumeni din august trecut. O bucurie imensă pe măsura împrejurărilor în care ne aflăm! L-am luat la mine în pluton și am continuat viața de ostași. Zilnic instrucție și iar instrucție. Mult amar pe bieții oameni. Unii oameni încep să nu mai semene a oameni normali și devin adevărate brute cu chip omenesc. Îmi amintesc de un sergent instructor din batalionul nostru pe nume Biberi - o mână de om, mic de statură, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la o stare de sănătate tot mai bună. Timpul trece pe lângă noi fără probleme deosebite. Ajungem la seara zilei de 4 martie 1977, o zi ca toate celelalte. Pe la ora 9 seara, în timp ce vedeam la televizor filmul bulgar „Dulce și amar”, simțim că se mișcă puternic pământul de sub noi. Siguri pe casa noastră, am stat lângă televizor un timp, apoi sub tocul ușii, cu stânga îmi țineam soția și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se mișca tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-un fel de liminalitate ontologică în care se decantează o reflecție amară. Semnele provinciei sunt decelabile în contrastul dintre emblemele afișate ale Centrului, preluarea în fran- ceză a denumirii unor locuri publice, „Confiserie”, „Grand „Hôtel” etc. și reflexul mentalitar, necenzurarea curiozității în fața noului, spre exemplu, care legitimează indigenatul, localul. Noutatea viziunii lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o excursie la Olympia, în vestul Peloponezului unde, probabil, vom vedea alte minuni antice. Luni dacă ne ajută Dumnezeu, plecăm în insula Paros pentru câteva zile, și apoi, luăm drumul spre casă. Sâmbăta 15 mai 1993 - Iași Scrisesem două însemnări amare în acest caiet, dar gândindu-mă mai bine, le-am înlăturat cu scopul de a readuce caietul la rolul pentru care l-am cumpărat în Grecia - Jurnal de călătorie. Nu mai vreau să las în urma mea notări disperate și pesimiste
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne poate oferi. În momentul în care voi simți că-i urăsc pe tineri, voi ști că am îmbătrânit urât. Și jur să fac toate eforturile pentru a evita un astfel de moment. Acum să las de-o parte gustul amar și să-ncep a mă gândi la rolul pe care trebuie să-l interpretez. Viză Consulatul Greciei Sâmbătă 15 iulie 1995 Ora 16.30 - plecare din Iași Ora 20.00 - spart parbrizul - Focșani - înnoptat la Popasul Căprioarei - două camere (26000
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul iar să ți se nască Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
învelișurile lor sclipitoare, ca și atunci. Întoarcerea fiului risipitor Sărut mâna mamă, sărut mâna tată! Închinăciune preaplecată cu fruntea până la pământ Ce-ți fi făcând bătrânii mei acolo sus lângă Maria și Isus? V-ați aflat tihna și odihna după amar de ani sărmani, cu prea puține bucurii, dar cu o liotă de copii ce v-au părăduit și tinerețile și viețile și care astăzi vă mai pomenesc din când în când în gând? Eu îmi port pașii pe dreptele cărări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aduc aminte și acum de felul în care ne boscorodeam și trimiteam "la origini" respectivii "papagali roșii", fie ei șefi de serviciu, directori adjuncți și chiar directori, care, conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după atâtea vizite un obișnuit al mănăstirilor și un bun amic al stareței, căreia îi ofeream din când în când câte un cartuș de Kent, câte un pachet de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu filtru la un capăt. Se spune că are proprietăți curative și a împărți sau a oferi cuiva un Mate e ca și cum te-ai face "frați de sânge". Mi s-a oferit și mie în diverse ocazii, dar din cauza gustului amar probabil că am făcut o asemenea grimasă, că n-am putut să devin "frate de sânge" cu nici un uruguayan, argentinian sau brazilian ). De reținut că dacă ceilalți iluștri "plimbăreți" menționați se plimbau pe Rambla însoțiți de mascotele lor canine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pericolului comun, si nu sentimentul religios al fraternit)ții. Evreii ruși, conchide el, pot aduce o contribuție important) la necesară renaștere a sentimentului religios. Experiență c)p)țâț) Într-un stat totalitar le-a Înt)riț sufletele și mințile. Experiență amar) le-a oferit o Înțelepciune care este prea rar) pentru a fi irosit). Poate c) Agurski vrea s) spun), de asemenea, c) ceea ce unele segmente ale lumii occidentale par s) doreasc) foarte mult - pacea și dreptatea Într-o societate comunist
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cel atacat, dar În rest eram de acord cu analiza lui. După câteva zile, am fost surprins să primesc la Opera Bastille un răspuns de la el: „Domnule Șerban, sunt gazetar de treizeci de ani și am primit sute de scrisori amare și amenințătoare de la diverse «victime ale mele», pe care le-am Încondeiat În timp. Scrisoarea dumneavoastră mă uimește, căci e prima care Îmi dă dreptate. Îmi dați permisiunea s-o public În Times?“. Deși o scrisesem ca să mă distrez, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de o parte era Încă vie tentația riscului, a aventurii, a experiențelor Încă neîncercate. Succesele trecute Îmi dădeau Încredere să continui, dar acum vedeam și capcana pe care mi-o Întindeau. De câte ori m-am lăsat prins În cușca „succesului“, gustul amar care urma făcea ca interior să mă simt golit, ca și cum toată energia din mine se scurgea odată cu desăvârșirea Încă unei experiențe, până nu mai rămânea nimic. Dar dacă În alte ocazii o astfel de concluzie Îmi provoca instantaneu senzația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scuzându-se că a Întârziat (deși era doar opt dimineața). Nu Îl cunoscusem bine, dar gestul lui m-a impresionat. „Doream să vă strâng mâna. Atât.“ E tot ce mi-a spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar al exilului, aceste Întâlniri de la aeroport, Înainte de plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]