8,957 matches
-
incompatibilitate, ci dimpotrivă, și că cele două se completează reciproc ca o necesitate a armonizării între natural și supranatural, gândirea paulesciană nu este acceptată și nici propusă ca obiect de studiu în cercurile academice. Din nefericire, în aceste cercuri unde amprenta ateistă este pregnantă și se manifestă și astăzi, se consideră că rațiunea umană este atotputernică și poate domina lumea înconjurătoare ceea ce, cu toate progresele științei, rămâne o chestiune discutabilă. Prejudecată, din nefericire, adânc înrădăcinată mai ales în conștiința generațiilor tinere
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
înainte ca acesta să-și fi tipărit vreun volum, dar și al altora, a căror colaborare a obținut-o la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
românești. Aceasta s-a înfăptuit prin instituționalizarea progresivă a unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal și în special prin introducerea istoriei patriei ca disciplină independentă de studiu. Manualele școlare de istorie a patriei redactate în această perioadă poartă amprenta etatismului politic și a provincialismului istoric, fiind concepute într-un spirit regio-centric și limitate la granițele stabilite de cadrul teritorial al entităților statate existente. În aceste condiții ale fragmentării politice, memoria oficială care se încearcă a fi construită prin intermediul manualelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ne readuce, ca și la Boccaccio, în timpurile mitice ale războiului troian. Chaucer împrumută firul epic al istorisirii de la scriitorul italian, reliefând, ca de fiecare dată atunci când face prelucrări, spiritul său critic, dezvoltând anumite pasaje și omițând altele, punându-și amprenta stilului propriu, 953 Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed. cit., p. 230. (trad. Nina Façon în Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, ed. cit., p. 369. ) 954 „Sir Philip Sidney, criticul atât de receptiv și exigent al secolului al XVI-lea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural, este un complex de imagini. Imaginea, ca suport ontologic al imaginarului colectiv, poartă amprenta unui simbolism socio-cultural care generează meta-imaginea, transformând formele de manifestare ale unui genius loci în categorii poetice. Arhitectura imaginii are ca temelie ritul și ritualul, devenite categorii ale imaginarului cultural, în timp ce meta-imaginea este reprezentată de ceremonie, înțeleasă ca devenire și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză de doctorat sub îndrumarea lui Moore. Părți din teză, care purtau o puternică amprentă a gândirii lui Wittgenstein, au fost acceptate de Moore pentru a fi publicate în revista Mind. Wittgenstein a apreciat că prezentarea ideilor sale este inadecvată și s-a opus publicării. Ambrose, încurajată se pare de Moore, nu a vrut însă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acum. Ceea ce celălalt nu poate este să expună regulile pas cu pas și în ordinea corectă, astfel încât toate întrebările să se dizolve de la sine.“37 În lumina unor asemenea considerații distincția dintre acel mod de a gândi care își pune amprenta și asupra Tractatus-ului și cel care caracterizează gândirea mai târzie a lui Wittgenstein ni se înfățișează drept distincția dintre formularea unor întrebări cu caracter principial, la care răspunsurile pot fi calificate drept „descoperiri filozofice“, și clarificarea împinsă cât mai departe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a unor gesturi care poate fi urmărită până în trecutul nostru primitiv; * accepțiunea psihologică valorifică caracterul personalizat al gestului, modul propriu de a gesticula, care fluctuează în funcție de caracteristicile psihice ale persoanei; * accepțiunea socială accentuează caracterul dobândit al gestului, faptul că poartă amprenta societății și este cenzurat în funcție de presiunea grupului asupra individului; * accepțiunea culturală menționează caracterul local al gestului, în sensul că semnificația acestuia depinde de cultura societății; * accepțiunea artistică ilustrează caracterul estetic al gestului în toată splendoarea și naturalețea sa; * accepțiunea pedagogică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
statistice și semiotice demonstrează influența reactivității accentuate la stres a profesorilor asupra apariției disfuncțiilor în comunicarea didactică și efectele negative asupra elevilor (intimidare, frustrare, distanțare, complex de inferioritate, antipatie, anxietate etc.), comparativ cu celelalte variabile ale cercetării, care nu au amprentă semnificativă asupra comunicării gestuale. În acest context, am elaborat un Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică, care cuprinde elemente curriculare ce pot fi introduse în programele de formare inițială sau de perfecționare a profesorilor, dar și în training
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se teme să lase garda jos. În contrast cu deschiderea limitată și defensivă a gesturilor evreilor, cele ale italienilor sunt largi, cu dese depărtări de corp ale membrelor, sugerând faptul că nu se simt niciodată amenințați în compania altora 14. Importanța și amprenta culturii asupra gestualității (aspect relevat de David Efron) este demonstrată și de Ray Birdwhistell pe parcursul cercetărilor sale. Observând comportamentul nonverbal al persoanelor care proveneau din clase sociale diferite ale societății americane, antropologul constată că apartenența la o clasă socială (superioară
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
vizual și fizic stabilit cu ceilalți, transmite fără să vrea informații despre felul ei de a fi, despre modificările sale interioare sau exterioare, despre întreaga sa personalitate. În interacțiunile cu ceilalți, tipul de sistem nervos și temperamentul persoanei își pun amprenta asupra gesticulației sale mai ales în ceea ce privește dinamismul sau lentoarea acesteia. Cantitatea de energie de care dispun persoanele, exprimată mai ales prin motricitate și vorbire, a fost cercetată din cele mai vechi timpuri: cei cu o energie inepuizabilă hiperactivii sunt foarte
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
îmbrăcați, cei care ne seamănă sau care au orice altă calitate. Iar pătrunderea acestora în spațiul nostru vital le sporește, de fapt, credibilitatea, farmecul și puterea de convingere"57; • frecvența atingerilor în timpul unei conversații: mediul cultural al oamenilor își pune amprenta asupra distanței dintre aceștia, apropiindu-i sau depărtându-i. Dacă în Orientul Mijlociu oamenii au tendința să se atingă des și stau foarte aproape unii de ceilalți, în țările nordice din Europa, oamenii păstrează o distanță mai mare între ei și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare pozitivă sau negativă se transmite receptorului. Armonizarea gesturilor, congruența acestora cu limbajul verbal, își pun amprenta asupra reacției receptorului în sens stimulator sau inhibitor. De exemplu, efectul gestului chemării interlocutorului cu degetul arătător este evaluat de către receptor în funcție de înțelegerea gestului, convingerea de a se apropia de emițător, recunoașterea și acceptarea gestului ca semn al apropierii și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
schimba, forma, dezvolta percepții, atitudini, valori, interese, credințe, motivații etc. Din perspectivă pragmatică, discursul didactic ca act cuprinde atât conținutul, cât și forma acestuia, și urmărește interpretarea lui din perspectiva distanței psiho-afective dintre profesor și elevi. Orice discurs didactic poartă amprenta autorului său, care se manifestă prin rolul asumat (în funcție de scopul urmărit și de personalitatea acestuia), tonul adoptat, stilul de predare, modul în care își proiectează în discurs starea psihică etc. Această amprentă denotă performanța comunicativă a profesorului care include, pe lângă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dintre profesor și elevi. Orice discurs didactic poartă amprenta autorului său, care se manifestă prin rolul asumat (în funcție de scopul urmărit și de personalitatea acestuia), tonul adoptat, stilul de predare, modul în care își proiectează în discurs starea psihică etc. Această amprentă denotă performanța comunicativă a profesorului care include, pe lângă competența lingvistică, și competența pragmatică. Depinde de arta profesorului de a motiva și de a determina o clasă de elevi omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
studiu, de competențele cognitive ale elevilor, de vârsta și motivația școlară a acestora. d) caracterul formativ ne indică faptul că profesorul exercită influență atât asupra conținuturilor didactice, cât și asupra elevilor. Stilul său de predare (autoritar, democratic, laissez-faire) își pune amprenta asupra climatului educativ, naturii relației cu elevii, formării și motivării acestora etc. Nu doar disciplina predată de către profesor este redefinită, ci și elevii reprezintă constructe ale profesorului. Eficiența comunicării didactice nu poate fi atinsă dacă ne limităm la perspectiva emițătorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevilor, de capacitatea de a schimba, forma și dezvolta personalități, aspect studiat de pragmatică. Din această perspectivă, contează atât conținutul, cât și forma comunicării, iar interpretarea acesteia se realizează din perspectiva distanței psihologice dintre profesor și elevi. Mesajele comunicate poartă amprenta competențelor și personalității profesorului, care se manifestă prin rolul asumat, tonul adoptat, stilul de predare, atitudinea manifestată în relația cu elevii, repertoriul gestual etc. Fiecare profesor trebuie să-și amintească și să reflecteze asupra faptului că întâlnirea educativă este ,,unică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
frânarea și denaturarea lor. Mai mult, comparând mișcările corporale individuale ale profesorului și elevilor cu cele verbale, descoperim că gesturile intervin mai frecvent decât sintagmele verbale în comunicarea didactică. Stilul de relaționare al profesorului definește predominanța verbal-nonverbal și își pune amprenta asupra atmosferei de grup în sens stimulator sau inhibitor, sensibilizând fiecare membru și motivând interacțiunile interpersonale. Rezultatul comunicării didactice este dat de cele mai multe ori de starea pe care profesorul o induce elevilor mai ales prin intermediul nonverbalului, fie că aceasta este
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
didactice. Profesorul comunică nu numai prin ceea ce spune sau face, ci și prin ceea ce este, ca om, în primul rând, și ca profesionist. Calitatea identității personale, imaginea și respectul de sine, echilibrul/dezechilibrul psihic de care dă dovadă își pun amprenta asupra elevilor în mod constructiv sau distructiv. Din perspectiva statutului ocupat, starea lui psihică trebuie să denote echilibru interior, capacitate de adaptare la nou și rezistență la stres în vederea asigurării unei interacțiuni pozitive și constructive cu elevii. Din prelucrarea statistică
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o putere de convingere și de pătrundere semnificativă asupra elevului. c) Analiza pragmatică are în vedere eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. Congruența dintre gestul indicării cu degetul arătător și avertismentul verbal al profesorului își pune amprenta asupra reacției elevului în sens inhibitor, producându-i sentimente negative de genul anxietății, frustrării, inferiorității etc. De aceea, recomandăm ca modalități eficiente de exprimare a interesului pentru elevul indicat: ,,orientarea corpului" și ,,concentrarea privirii" către acesta. Dintre toate gesturile menționate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
că gesturile profesorilor se modifică în funcție de reactivitatea la stres, gradul didactic și vechimea în învățământ a acestora, precum și de profilul liceului. Rezultatele obținute în urma prelucrării statistice au demonstrat faptul că reactivitatea la stres reprezintă o variabilă cheie, care își pune amprenta asupra comunicării gestuale cu elevii: cu cât este mai accentuată, cu atât profesorii utilizează mai frecvent gesturi care îndeplinesc disfuncții în comunicarea didactică. Am introdus alături de metodologia specifică științelor sociale și statistice metodologia semiotică prin analiza funcțională a gesturilor profesorilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le„Regele te atinge, Domnul te vindecă“. Importanța momentului încoronării, ceremonialul fastuos, mulțimile care îl ovaționau, și au pus profund amprenta asupra tânărului adolescent. Deși privit cu neîncredere de către politicienii momentului, la scurt timp după încoronare, a dat dovadă pentru întaia oară de curaj și atitudine ofensivă față de guvernul parizian. Evenimentul a fost relatat în lucrările apocrife ale vremii, apărând menționat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Daca maiestatea voastră insistă să afle,» s-a bâlbâit el, «toată lumea vorbește despre dumneavoastră și Eminența sa. De fapt se vorbește numai despre asta.“ în timp toate problemele, grijile și dificultățile prin care a trecut Regina și-au pus adânc amprenta pe starea sa de sănătate. În ianuarie 1666 starea de sănătate a Anei de Austria a început brusc să se deterioreze suferind de cancer. în secolul al XVII-lea se acorda o atenție deosebită ceremonialului religios care avea loc înaintea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru că ÎȚi oferă posibilitatea de a aborda problema semnificării și a contextului dintr-o multitudine de perspective (lingvistică, pragmatică, semantică, filosofică, antropologică ș.a.) și dezavantaj, pentru că este cvasiiluzoriu să Încerci să faci trimitere la toți cei care și-au lăsat amprenta pe acest domeniu de studiu. În consecință, oricând poți fi găsit vinovat că nu ai abordat sau nu ai acordat suficientă importanță unor puncte de vedere deja existente. Cu toate că mi-am propus să fiu consecvent În utilizarea conceptelor operaționale, cu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
dintre organism și semn; este dat exemplul cu aprinderea chibritului: efectele primei aprinderi nu sunt la fel cu cele produse de aprinderile ulterioare). Fiecare experiență se constituie Într-un context pe care autorii Îl numesc sign-situation; acesta Își lasă o amprentă În memorie, adică dă naștere unui context psihologic, Într-o formă abstractizată și redusă. Acest context psihologic, generat de o anumită situație În care s-a aflat semnul, face ca, de fiecare dată cînd se produce semnul, reacția noastră să
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]