8,737 matches
-
vedere estetic relațiile dintre dimensiunile, relifurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcări cu scopul teoretizării și înțelegerii frumuseții. Metodele de studiu al anatomiei constau mai ales în "observație". Aceasta poate fi: Primele metode folosite în studiul anatomiei au fost simplă observare și descriere a organismelor, însoțită obligatoriu de corelații cu funcțiile diferitelor componente. Aplicațiile imediate ale cunoștințelor dobândite astfel erau folosite de oameni pentru diferite scopuri: producerea obiectelor de îmbrăcăminte, a armelor, a locuințelor; însă încă din
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
diferitelor componente. Aplicațiile imediate ale cunoștințelor dobândite astfel erau folosite de oameni pentru diferite scopuri: producerea obiectelor de îmbrăcăminte, a armelor, a locuințelor; însă încă din cele mai vechi timpuri, aplicația cea mai importantă și mai spectaculoasă a noțiunilor de anatomie a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizata în intervenții simple că hemostaze, aplicare de pansamente, sau chiar (după unii cercetători) manevre mai complexe că trepanații. De altfel, dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche, apărută spontan și
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
mai importantă și mai spectaculoasă a noțiunilor de anatomie a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizata în intervenții simple că hemostaze, aplicare de pansamente, sau chiar (după unii cercetători) manevre mai complexe că trepanații. De altfel, dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche, apărută spontan și natural din simplă vizualizare a corpului uman sau a corpurilor animalelor. Hippocrate (460-375 îen), considerat părintele medicinei, a folosit că principala metodă observația directă, si pe baza acesteia a formulat și susținut
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
punct de vedere științific, a avut marele merit de a pregăti terenul Endocrinologiei moderne: ""...omul este, ca destin, urmașul celor patru umori..."" Aristotel (384-322 îen), tutorele și mentorul lui Alexandru cel Mare, a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată, descriind embrionul de găină și lichidul spermatic. În secolul ÎI en, Galenus din Pergam, medicul lui Marcus Aurelius folosește metodă disecției experimentale, face prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor, descrie duramater și piamater și face unele referiri la
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
epocii de dominație creștină și asanării valorilor antichității. Orice tentativă de considerare a materialității ființei umane este descurajata și se instalează domnia superstițiilor și misticismului. Această situație a durat până la sfârșitul Evului Mediu. Între timp, epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în spațiul arab. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei practice"" ce va deveni cartea de căpătai a multor înțelepți europeni din perioada medievală. În perioada Renașterii, Leonardo da
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei practice"" ce va deveni cartea de căpătai a multor înțelepți europeni din perioada medievală. În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifica studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514-1564). El așază anatomia
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei practice"" ce va deveni cartea de căpătai a multor înțelepți europeni din perioada medievală. În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifica studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514-1564). El așază anatomia pe noi temelii, elaborează metode de cercetare, descoperă și
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifica studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514-1564). El așază anatomia pe noi temelii, elaborează metode de cercetare, descoperă și descrie destul de corect vasele spermatice, descrie sistemul osteomuscular, circulația venoasa, mezenterul, ovarul, face distincția între marea și mică circulație. Reușește să detroneze cristalinul
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Fondatorul anatomiei moderne este Andreas Vesalius (1514-1564). El așază anatomia pe noi temelii, elaborează metode de cercetare, descoperă și descrie destul de corect vasele spermatice, descrie sistemul osteomuscular, circulația venoasa, mezenterul, ovarul, face distincția între marea și mică circulație. Reușește să detroneze cristalinul din postura de organ al recepției vizuale, si
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Opera să principala este "De Humani Corporis Fabrică" (1453), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 tomuri, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul XIX. În forma sa modernă, anatomia a început să se dezvolte în România din secolul XIX, chiar dacă cu destul de mult timp în urmă, mulți tineri români studiaseră medicină în Europa occidentală, unii chiar cu Vesalius. "De Humani Corporis Fabrică" a circulat pe teritoriul românesc până la începutul
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
timp în urmă, mulți tineri români studiaseră medicină în Europa occidentală, unii chiar cu Vesalius. "De Humani Corporis Fabrică" a circulat pe teritoriul românesc până la începutul secolului XX. În 1843 Nicolae Kretzulescu publică, ajutat de Carol Davila, un „"Manual de anatomie descriptiva"“, în limba română, dar cu caractere chirilice. În aceeași perioadă, în Transilvania și prin Banat se bucură de o largă circulație „"Antropologhia sau scurtă arătare despre om și însușirile sale"“, editata în 1830 la Buda, în limba română, dar
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
limba română, dar tot cu litere chirilice. În 1855, Carol Davila înființează, cu concursul domnitorului Barbu Știrbey, "„Școală de mică chirurgie“" sau "„de felceri“", de la Spitalul Oștirii. La Colțea, Carol Davila înființează prima bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie. În 1869 "„Școală de mică chirurgie“" devine "Școală Națională de Medicină și Farmacie" cu sediul în localul Spitalului Militar Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde existau săli spațioase de disecție și unde se va construi și un
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Școală de mică chirurgie“" devine "Școală Națională de Medicină și Farmacie" cu sediul în localul Spitalului Militar Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde existau săli spațioase de disecție și unde se va construi și un amfiteatru de anatomie. Thoma Ionescu (1860-1926) vine în 1865 la catedră de „ topografica și chirurgie operatorie“. El este primul anatomist român autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional, ca: Tot el fondează și prima revista medicală românească: "Revista de chirurgie". Joseph
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional, ca: Tot el fondează și prima revista medicală românească: "Revista de chirurgie". Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George Emil Palade, activează la Catedră de Anatomie a Facultății de Medicină din Iași începând cu anul 1913. În 1920 preia Catedră de Anatomie din București, unde rămâne până în 1942. Are contribuții extrem de importante în promovarea conceptului de "anatomie funcțională", căutând să elimine descrierea rece și seaca, enumerarea
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
medicală românească: "Revista de chirurgie". Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George Emil Palade, activează la Catedră de Anatomie a Facultății de Medicină din Iași începând cu anul 1913. În 1920 preia Catedră de Anatomie din București, unde rămâne până în 1942. Are contribuții extrem de importante în promovarea conceptului de "anatomie funcțională", căutând să elimine descrierea rece și seaca, enumerarea noțiunilor fără a ține seama de ființă vie: Se implică și în studii destul de complexe de
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
al eminentului George Emil Palade, activează la Catedră de Anatomie a Facultății de Medicină din Iași începând cu anul 1913. În 1920 preia Catedră de Anatomie din București, unde rămâne până în 1942. Are contribuții extrem de importante în promovarea conceptului de "anatomie funcțională", căutând să elimine descrierea rece și seaca, enumerarea noțiunilor fără a ține seama de ființă vie: Se implică și în studii destul de complexe de antropologie fizică, satisfăcându-și astfel și pasiunea pentru fotografie și etnologie. Alcătuiește o valoroasă colecție
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
ar fi putut beneficia. Rembrandt se stabilește la Amsterdam în 1633. Grație renumelui său artistic, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-și deschidă un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obține o primă comandă importantă, "Lecția de anatomie a doctorului Tulp". Tabloul este o lucrare de maestru și Rembrandt pătrunde în cercul marilor pictori olandezi. Comenzile se succed continuu, în special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care îi comandă portrete. În 1634, stathouder-ul Henric Frederic îi comandă, prin intermediul
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
dar și el moare în 1668, cu un an înainte de sfârșitul tatălui său. Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat. Tabloul "Lecția de anatomie", pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradițional (în cazul de față este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcție tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat " Lecția de anatomie a lui Johan Deyman". În tabloul "Ospățul lui Baltazar" (ca.1635), Rembrandt înfățișează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: "mane, tekel, fares" ("numărat, cântărit, împărțit"), ceea ce el nu înțelege, simțindu-i
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
incredibilă energie. Culorile sunt splendide, albastrul strălucitor al cerului și marea de smarald, licărind de pete luminoase, constituie fundalul frescei. Rafael a preluat modul de zugrăvire a corpurilor de la Michelangelo, cu care, poate, s-a luat la întrecere în privința redării anatomiei, musculaturii și mișcării. Fiind în slujba Vaticanului, dar primind și comenzi particulare, Rafael - în afara nenumăratelor "Madone" - a pictat numeroase compoziții pe teme religioase, răspunzând cerințelor epocii sale. Tehnica folosită a fost fie uleiul pe lemn, fie fresca. Prima pictură a
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
spre Berlin, Goethe descoperă prezența unei mine vechi de argint și speră ca comorile acesteia să rezolve dificultățile financiare. Astfel geologia și mineralogia au devenit ocupații placute ale lui. În anii 1780, Goethe a început să se ocupe de biologie, anatomie și modul de formare a florei și faunei. Goethe locuiește șase ani în casa de vară în parcul de lîngă Ilm, pe care ducele i-o dăruise. Acesta i-a închiriat, pentru reprezentare, în anul 1782 o casă mare din
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
cele înregistrate”, erau tocmai convingeriile lui Goethe: "Nun aber schien zum erstenmal eine Theorie mich anzulächlen" („Acuma pentru prima dată mi-se pare să-mi surîdă o teorie”). Studii ale naturii . În anii 1780, Goethe a început cu studierea biologiei, anatomiei și cu modul de formare, a faunei și florei. După excursia din Italia, Goethe se dedicase cu mare angajament botanicii, geologiei, chimiei și opticii. El însuși a colectat aproximativ 23.000 exemplare. Botanică . Studiile lui Goethe asupra formele plantelor în
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
frunze. Această descoperire, Goethe a formulat-o în anul 1787 cu cuvintele: "Vorwärts und rückwärts ist die Pflanze immer nur Blatt" („Înainte și înapoi planta este numai frunză”). Azi se vorbește de omologarea organelor. Zoologie . În domeniul zoologiei profesorul de anatomie Justus Christian Loder i-a transmis lui Goethe multe abilități teoretice și practice. La data de 27 martie 1784 în Jena, împreună au descoperit la craniul uman "osul interimar al maxilarului" (lat. "Os incisivum"), care la om înaintea nașterii se
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză. Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicație internațional
Alexander Graham Bell () [Corola-website/Science/297845_a_299174]
-
continuare recunoscut (se păstrează astfel și azi în manualele de medicină și în atlasele de histologie occidentale încă numele celulelor descoperite de el - "celulele Clară") pentru contribuțiile lui; o dovadă a aceluiași dublu standard este și faptul că atlasul de anatomie întocmit de Eduard Pernkopf - un alt savant austriac și nazist înfocat, tot atât de înfocat că și colaboratorii lui în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar și în 1990 "New England Journal of Medicine" scria că "este o lucrare excepțională
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]