8,708 matches
-
politică inițiată de Constantin Belimace, mai puțin susținerile din România. O minoritate însă se socotește ca fiind „Români dinafara României” iar altă minoritate a aderat la tezele protocroniste afirmându-se ca fiind „adevărații macedoneni” cu rădăcini în cea mai veche Antichitate.
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
dominație a romanicului, își face apariția un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care disprețuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuți "barbari" ai sfârșitului antichității. În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creații ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecților secolului al XII-lea greoaie, masive și întunecate, datorită ferestrelor puține și înguste. Arhitecții goticului au revoluționat viziunea
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
ar fi TOM pentru orașul Tomis în perioada ocupației romane). Contramarcarea s-a aplicat mai rar și monedelor din metale prețioase. În Evul Mediu tehnicile de fabricație a monedelor se schimbă, acestea devenind în general mult mai subțiri decât în antichitate, reprezentările figurale și legendele având un relief mai redus. Ceva mai târziu se răspândesc diverse elemente de securizare a marginilor monedelor - cum ar fi zimții sau diverse striații, frunze etc. - pentru a preveni furtul de metal din monedă prin tăierea
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
împăratul bizantin Constantin cel Mare origine posibil indo europeană - kavoSNa (calduț), probabil cu referire la izvoarele termale din zonă din slavul "dolu" (vale) și râul "Jiu" („Jiul de vale”) - de la tribul celtic al "galilor", care locuiau prin aceasă zonă în antichitate - de la regiunea Galiția - din limba cumană "gala(t)", provening din arăbescul "kalhat" (fortăreață) orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe ("san Giorgio"), patronul orașului lor natal. de la slavul "gora
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
Ea face parte din "periferia" Grecia Centrală (Στερεά Ελλάδα/Sterea Ellada) și este localizată la 80 km N-E de Atena. Pe continent, prefectura Evia este limitrofă cu Prefectura Viotias (vechea Beoție) . Prefectura Evia este divizată "cultural" și "economic" (încă din antichitate) în trei provincii sau subprefecturi : Istiaias (în nord), Chalkida (centru) și Karystos (sud). Administrativ, prefectura Evia este "divizată" în 27 comunități locale : Prefectura Evia cuprinde insula Evia (3.908 km²), insula Skyros (212,5 km²) și alte câteva insulițe din apropierea
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
este Cuira (germană: Chur cu pronunție aproximativă hhur; italiană: Coira). Tot în se mai află stațiunile de renume mondial Davos și St. Moritz (prescurtare de la Sankt Moritz; în română: Sf. Mauriciu). Mare parte din teritoriul cantonului a făcut parte în antichitate din Provincia Romană Raetia, scris uneori și Rhaetia, fondată în anul 15 î.Hr.. Aceste zone au devenit mai târziu parte din dieceza Cuirei. În 1367 este fondată Liga Casei Domnului ("Cadi", "Gottes Haus"), pentru a combate puterea crescândă a Episcopiei
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
râul Maggia. Valea Verzasca se găsește între Ticino și Maggia. Există și o suprafață scăldată direct de către Lacul Lugano. Mare parte din teritoriu este considerată ca parte din Alpi, însă o mică zonă este parte din bazinul râului Po. În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului. În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
Prin "logică" (din greaca veche λογική, "logike") se înțelege folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități. Logica se folosește în mod predominant în filozofie, matematică și informatică. Logica a fost studiată din antichitate de către numeroase civilizații inclunzând India, China, Persia și Grecia. În Europa aceasta a fost răspândită ca disciplina lui Aristotel, care i-a acordat un loc esențial în filozofie. Studierea ei a fost inclusă în clasicul "trivium", care includea de asemenea
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
bazei axiomatice nu trebuie să fie deductibil din celelalte. Proba independenței se face ori prin scoaterea axiomei vizate ori prin substituirea ei cu contradictoria sa cu condiția ca sistemul să nu devină inconsistent. Istoric Geneza logicii s-a produs în antichitate în lumea Greciei sclavagiste. Necesitatea studierii raționale a gândirii a fost determinată de intensificarea preocupărilor de cunoaștere științifică a lumii făptuite de învățații elini. Astfel Democrit aproximativ între anii 460-370 î.e.n. pornind de la cercetările naturii a fost determinat să studieze
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite. Tabelul de mai jos arată succesiunea etapelor istorice semnificative a fiecărei limbi (orizontal) împreună cu grupările lor aproximative în subfamilii (vertical). Se presupune că toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate. Toate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct vedere fonologic, asta include schimbările importante de sunete cunoscute și sub denumire de
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
1968 titlul de regiune Muntenia, nu mai apare decât în medii neoficiale, care nu constituie diviziuni administrative, spre exemplu, "regiunea de dezvoltare Sud Muntenia", care însă nu cuprinde decât două treimi din suprafața regiunii istorice. Teritoriul Munteniei era locuit în antichitate de triburile geților (getae), care erau popor de neam tracic. Istoricul antic Strabo susținea că "dacii și geții vorbesc aceeași limbă". În jurul anului 340 î.e.n., deoarece geții din dreapta Dunării (suddunăreni) au devenit dependenți de Macedonia, regii macedoneni formulează pretenții de
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
până la 64 % dintre persoanele întrebate se declară catolice în sondajele publicate în 2007, și o mare parte se declară agnostică, atee sau fără religie. În plus, sunt prezente și alte religii în proporții mai puțin importante, în special: iudaismul din Antichitate, diferite ramuri protestante din vremea Reformei și islamul de la sosirea în Franța a imigranților din Maghreb și din Orientul Mijlociu în secolul al XX-lea. De asemenea, pe teritoriul național, sunt prezente diverse culte creștine (Biserica Apostolică Armeană, , mormonismul, Biserica neo-apostolică
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
mai vechi timpuri, mai multe descoperiri, au confirmat prezența umană pe insulă. Insula Sardinia, are o poziție geografică deosebită, în mijlocul Mediteranei. Bogățiile minerale și câmpiile fertile ale insulei, au făcut din Sardinia, un teren mult râvnit de către puterile coloniale din antichitate. Pietrele cioplite găsite în Perfugas (Provincia Sassari), datează din Paleoliticul Inferior( o perioadă de timp, cuprinsă între 400.000 și 150.000 î.en.), iar resturile de oase umane găsite de arheologi în peștera Cobeddu a Oliena (Provincia Nuoro), datează
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
engleză, limba învățată de cele mai multe persoane (120 de milioane), în majoritatea țărilor. 5% din spațiul Internetului ar fi ocupat de limba franceză, fiind pe locul 6-8 printre limbile cele mai folosite. Franceza a evoluat din limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord a Galiei, devenind, în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot teritoriul Franței actuale și în regiuni limitrofe ale unor țări vecine. Începând cu secolul al XVII-lea, Franța și-a extins limba peste mări, în
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
chiar executați imediat pentru crime de război și crime împotriva umanității. Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir. Svastica este însă de milenii simbol al norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
mai vechi urme de locuire umană ce datează din Preistorie se regăsesc pe teritoriul actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cernegura - spre gura de vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca. 12.000 î.e.n.). Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silexuri aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 - 2.600 i.e.n.) și epocii bronzului (mileniul II i.e.n.), descoperite în Ciritei, Lutărie, Văleni - zona Bolovoaia. La Bâtca Doamnei, Cozla și Dărmănești
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Latina era limba vorbită în antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio ("Latium"), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium. A câștigat o importanță majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman. Toate limbile romanice provin din latina-mamă, iar multe cuvinte la baza cărora
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale Nefertiti (1350 î.Hr.), statuia scribului. Acestea sunt sculptate în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
împletită din rămurele și acoperite cu lut, ca să nu pătrundă vântul, ploaia sau ninsoarea. Adesea, ei decorau pereții cu pigmenți extrași din plante. Prin 2000 î.Hr., chinezii înălțau case cu stâlpi de lemn și acoperișuri împletite din paie. Clădirile din antichitate serveau ca locuințe, ca adăposturi pentru animalele domestice, pentru depozitare, unele aveau destinații religioase, iar altele serveau drept morminte. Spre deosebire de construcțiile din mâl și lemn, construcțiile din piatră s-au păstrat până în ziua de azi. Ierihonul este considerat ca cea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
lemn. Casele lungi, specifice vikingilor, proporțional înguste, cu câte o singură cameră, au fost găsite în diferite părți ale lumii, inclusiv în Asia, Europa și America de Nord. În afara civilizației antice egiptene, în Africa au mai cunoscut o deosebită înflorire încă din antichitate: arhitectura nubiană, axumita, maghrebiană și altele, la care se adaugă ulterior arhitectura spațiului sud-african, a zonei swahili, a zonei centrafricane etc. Printre edificiile remarcabile menționăm: construcțiile din regatul Axum, (Etiopia), cetățile Stone Town din Zanzibar, Leptis Magna (Libia), Béni Hammad
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Bisericii Sf. Petru, Piața Capitoliului din Roma. Secolul al XVII-lea, cunoscut și ca "secolul barocului" reprezintă o perioadă de stabilitate, progres și evoluție culturală și artistică. Barocul marchează depășirea curajoasă a limitelor estetice atinse de renascentiști care au recuperat antichitatea clasică. Creațiile artistice oferă senzația teatrală de dezechilibru, de dinamism. Inițial, barocul simbolizează triumful Bisericii Catolice asupra mișcărilor protestante prin intermediul Contrareformei. Sunt prezentate cu mai multă emoție, patimile Mântuitorului. Abandonând liniile drepte și simetria și îndreptându-se către bizar, dezechilibru
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
în ulei de diferite dimensiuni. Exemple: Palatul Sanssouci din Potsdam, Palatul Caterina din Țarskoe Selo, Palatul Charlottenburg din Berlin, Palatul din Queluz (Portugalia). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii și Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichității greco-romane. De asemenea, se manifestă un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului și se ajunge la un stil sobru, sever, în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor. Mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
bibliotecile, teatrele, băncile, bursele de valori și universitățile. La mijlocul anilor 1700,oamenii de știință francezi și englezi au reușit să viziteze ruinele din Grecia, aflată sub stăpânire otomană. Au adus Europei cunoștințele acumulate în locurile vizitate și publicând cărți precum "Antichitățile din Atena". În 1758, James Stuart a construit primul edificiu în stil grecesc în Anglia, un templu cu gradină la Hagley Hall. Arhitectura neoclasică a fost reprezentativă pentru construcțiile civile din SUA. Thomas Jefferson, om politic și arhitect american, a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
inspirație indiană și interioare decorate în stil chinezesc. Pe întregul glob, majoritatea culturilor s-au inspirat din arhitectura tradițională, inventivitatea și creativitatea nefiind pe culmi decât în Europa. Inovațiile arhitecturale au avut tendința de a imita stilurile anterioare preluate din antichitate și stilurile exotice preluate din colonii. În arhitectura europeană s-au făcut simțite două influențe. S-au mărit conacele de țară și a caselor din orașe, pentru care era la modă arhitectura grandioasă, cu ferestre largi. Influența ramurilor industriale, pentru
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de dușmani. Cerneala savanților este mai sfântă decât sângele martirilor." Pentru promovarea științei și filozofiei, în Bagdad se înființează așa-numita "Casă a Înțelepciunii" (بيت الحكمة), unde învățații islamici (dar și de alte religii) se străduiesc să efectueze traducerile operelor antichității. Această atitudine față de învățământ și cercetare a constituit factorul principal care a condus la dezvoltarea științei. Existența unei limbi comune, araba, favorizează comerțul internațional, schimbul de idei, libertatea gândirii și toleranța religioasă. O inovație majoră a acestei perioade a fost
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]