8,377 matches
-
nu În aceleași structuri instituționale), care, după cum Înșiși autorii observă, a pus probleme enorme guvernării dintre 1996 și 2000, vine În sprijinul acestui argument. Acordăm atîta atenție „suplimentului teoretic” inclus În lucrarea la care ne referim tocmai pentru că, după toate aparențele, concentrează ambițiile autorilor. În plus, așa cum notează Gabriel Andreescu, „autorii doresc, deci, să «informeze». Se gîndesc la viitorii studenți, care vor face din volum o referință comodă pentru perioada postcomunistă. Comodă, adică sintetică, extensivă, contextualizată, cu bibliografie”. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui explicații sunt de căutat în cauze multiple, precum condițiile de ordin climatic sau politic (presiunea altor populații), stadiul mai înapoiat de dezvoltare social-economică, politică și culturală sau atracția exercitată de aparența de bunăstare a civilizațiilor sedentare dezvoltate în zonele vizate, masele sarmatoalanice vor atinge treptat linia Nistrului, substituindu-se progresiv lumii scitice occidentale în regiunile nord-pontice. Diferitele triburi sarmatice avansează în direcția vestică în mai multe etape, ajungând pe linia Tyrasului
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții subțiri și provocatoare. Ficțiunea este abordată topologic, în economia complexă a culturii, împreună cu alte sisteme de sens și limbaje (științele, filosofia, mitologiile ș.a.). În evaluarea statutului ei se reintroduce reperul atât de contestat o vreme al existentului - deci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Cuvinte despre cuvinte, CRC, 1968, 13; Adrian Marino, Povestea vorbei, CRC, 1968, 40; Stănescu, Cronici, 161-163; Negoițescu, Lampa, 207-210; Virgil Tănase, Toma Pavel romancier, „Limite” (Paris), 1980, 30-31; Monica Spiridon, Scriitorul și „lumile” posibile, R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
unui regim normal de credit agricol, revenirea la libera tranzacție, a cărei suspendare a răpit orice garanție creanțelor deținute de creditori, astfel că raporturile între agricultură și credit s-au depărtat complet de la normele firești și nu mai păstrează decât aparența unui echilibru dispărut.[...]. Cum o conversiune parțială nu poate da roadele așteptate, PNL socoate inevitabil, atât în interesul creditorilor cât și al debitorilor, cât și pentru menținerea ordinei sociale [...] de a se efectua regularea datoriilor tuturor agricultorilor fără deosebire. Consolidarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Poetul se numără printre cei dintâi care anunță resurecția lirismului, așa cum prin Declarația patetică anunțase trecerea la o poezie ca mod de acțiune, brechtian, ca o dezicere de lirism. Acestea sunt extremele între care se desfășoară aventura lirică, doar în aparență contradictorie, a unuia dintre cei mai valoroși poeți români contemporani. Cânticele țigănești au plăcut la apariția lor, plac și azi, dovadă că limba lor argotică nu s-a învechit. Este un mare lirism în ele? N. Manolescu crede că nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Ci o întrebare derutantă care s-a conturat în capul meu în timpul recreației, pe când ceilalți elevi mă asaltau cu batjocurile lor („Uitați-vă! Dar are o coroană țarul ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care sufla pe Sena, cu răsunetul versurilor ce-și luau zborul în bătaia vântului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îl ține dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un exercițiu de admirație față de miracolul vieții. Tonică și pasionată, Viorica Toporaș are acces la marele spectacol al lumii unde se imaginează deopotrivă regizor și interpret. Între ochiul care privește și decor se interpun grilele talentului de a vedea dincolo de aparențe iar pe acestea le surprinde în starea lor de grație a efemerului. Libertatea de a participa la dialogul cu natura fără prejudecăți formale face ca din fiecare lucrare iscată din jocul imprevizibil al culorilor o tehnică de comunicare și, mai
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care trimite direct la esența Ființei și, prin aceasta, cuvântare prin excelență adevărată, transformă mythos-ul În discurs al aparenței și, În consecință, cuvântare radical mincinoasă. Mai mult decât atât: construind evoluția gândirii ca o acumulare de relații logice Între unitățile constitutive, ca o mișcare, controlată prin jocul argumentelor și contraargumentelor, de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
centenarului de la trecerea în neființă a scriitorului, ci pentru a marca aniversar Un veac de caragialism. Subtitlul Comic și absurd în dramaturgia și proza românească postcaragialiană clarifică scopul și natura demersului critic, și anume: ce se urmărește, unde și cum. Aparența lipsei de dificultate sau a evidenței presupusă de răspunsuri este pusă în lumină de fascicolul interogațiilor pe care, la rândul lor, acestea le suscită. Astfel, pare de la sine înțeles că obiectul studiului trebuie să fie reprezentările literare ale comicului și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între desăvârșit și nedesăvârșit, în viziunea lui Moses Mendelssohn, între idee și realitatea fenomenală, în opinia lui K.W. F. Solger, între libertate și necesitate, după F.W. Schelling, între cunoașterea intuitivă și cea abstractă, în teoria lui Schopenhauer, între aparență și esență, din perspectiva multor cercetători, între care E.Altherr, între mecanicul și viul existenței umane, în formularea celebră a lui Bergson, etc23. Este posibilă o clasificare a tuturor tipurilor de contradicții repartizate în serii antonimice în toate compartimentele vieții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dialogul" cuconițelor, să pară și mai distonant, autorul precizează înainte de a-l reproduce: "Aci, desigur, am să petrec câteva momente delicioase"53. Iată cum, stârnită în mod "deliberat și nonaccidental" (Defays), surprinderea ridicolului acestei lumi mimetice prin revelarea "contrastului între aparență și esență" (E. Altherr), mai exact între fațada blazonată de High life bucureștean și remanența comportamentului și a limbajului neaoș de mahala, explică în mod concret efectul ilar ca descătușare de tensiune, dar și ca manifestare a sentimentului de superioritate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară: Doamna Renaud, fără să se scoale de pe scaun, întinse mâna pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și respectabilitate. Această monomanie dă coeziune tipurilor triunghiului conjugal, în ciuda individualizărilor care marchează semnificativele diferențe între Chiriac, Tipătescu, "Bibicul", Mitică Lefterescu (Five o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din O noapte furtunoasă. În cunoscuta ipostază de farsor neîntrecut, amator de șotii mai mult sau mai puțin periculoase, tipul Mitică primește o ilustrare inedită în piesa lui George Ciprian, Capul de rățoi. Ciriviș, Macferlan, Bălălău și Pentagon sunt în aparență pușlamale vesele, inofensive și amuzante prin sclipitoarele vorbe de duh și paradoxurile care șochează trecătorii inoportunați. Această conduită marcată de neseriozitate, cinism, zeflemisire ireverențioasă, este însă impulsionată de pornirea legitimă de răzvrătire adolescentină împotriva conformismului, a șabloanelor convenționale de comportament
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesei. Comportamentul miticist și pișicher, de farsor simpatic, ascunde un suflet sensibil, pentru că Mitică e "băiat bun". Profunzimea sentimentelor, spiritul de sacrificiu, natura duală a caracterului, noblețea sufletească etc. sunt calități ascunse sub paravanul miticist al neseriozitații și al superficialității, aparențe impuse de un for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea fiului părăsit fără regrete de foarte eleganta și distinsa doamnă Cuțopolu: "Acum Mișu e omul de alergătură al lui Psaridi. Foarte credincios, binecrescut și discret, Mișu face afacerile domnului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rapidei asocieri de indicii încriminatoare. Onestul grefier va fi însă pus în postura unui Titircă tras pe sfoară mai târziu, atunci când, în loc să profite de șansa de a se răzbuna pe seducătorul soției, se transformă în salvatorul acestuia, înșelat decisiv de aparențele ingenios exploatate de întârziatul student impostor, norocos omonim cu un eminent licențiat în drept, litere și filosofie. În mod similar, comparația lui Mihnea cu Rică Venturiano se poate întregi în finalul unei alte "nopți furtunoase", într-o surprinzătoare scenă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la nivelul receptorului sunt manipulate și distorsionate până și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednică de luat în râs"9. În aparență simplu gest demolator, germinând din gratuitul instict ludic, utilizarea absurdului ca material estetic în redarea particularului, vizează, de fapt, dezvăluirea intuitei omniprezențe a absurdului însuși, revelat și neutralizat prin intermediul comicului exorcizator. Asupra acestui schimb contractual de expresie stabilit între absurd
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar cine a fost bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa cămășii. A
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]