KorAP: Find »[drukola/base=apus & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...328 329 330 ...367 >

9,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

râs. Dimineață, am coborât la marginea apei care curgea mereu și m-am uitat de-a lungul ei. În partea celalată părea să fie atât de mult pământ Încât nu-mi venea să cred că sosise vremea să pornesc spre Apus, după cum zisese Moru. Pe de altă parte, Moru al meu mă lăsase să Înțeleg că asemenea apă mare care curgea mereu se afla și la Miazănoapte de pământul nostru. Dacă apa asta mare care curgea dădea roată meleagurilor noastre, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bucură ea, habar n-aveam că neamul nostru a ajuns atât de aproape de Moru. Neamul nostru a umblat mult, mutule. - Dacă ați umblat atât de mult, spune-mi atunci unde e locul În care trebuie s-o iau eu către Apus? - Ce știu eu ce căi trebuie să ia un ucigaș ca tine? E rămas de atunci, de la Ceața Adâncă: doar ucigașul o să găsească drumul. Pricepi? - Întrebă ea și se aplecă spre mine. Așa... Și vrei să-mi Învăț femeile să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a trimis Moru. - Bine măcar că nu ești cu totul de partea celor ce mi-au luat urma, i-am zis, răsuflând ușurat. - Nu sunt de partea nimănui. Eu doar aștept. 8. În ce mă privește, n-am mai așteptat nici măcar apusul soarelui. Pe la prânz, nori cenușii și groși se adunară peste sat din toate părțile. Femeile Începură să horcăie și să clefăie unele cu altele, să dea din mâini ca apucatele și să se certe. Câteva se duseră la Vinas care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și ea de apa care duce la Marea cea mare și vrea să ne taie calea, scrâșni Runa și se lăsă să alunece Înapoi. Dacă ne Întoarcem, dăm de pândarii pe care, cu siguranță, i-au lăsat În urmă. Spre Apus sunt munți de netrecut. Of, of, doar spre Răsărit o să avem noroc. Ne-a făcut semn s-o luăm pe urmele ei și s-a repezit, precum o capră, spre valea ce se Întindea pe mâna moale. M-am ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu atârna de cer. Era dreaptă, ca orice Întindere de apă, numai că era așa de nesfârșită, Încât ziceai că se urcă În văzduh. - Asta trebuie să fie apa de care mi-a spus Moru. De aici o luăm spre Apus. Runa și Enkim dădură din cap că da. Vedeam toți trei, cât se poate de limpede, cum lumea toată se termina la capătul mării, proptindu-se În cerul care urca din marginea apei, Încovoindu-se pe deasupra noastră și dispărând, hăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Runa s-a mai Îmbunat. Apa asta atât de sărată nu putea decât să facă bine rănii lui Enkim, așa că a spălat-o Îndelung. Pe urmă ne-am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o prin nisip, spre Apus. Am Întrebat-o pe Runa dacă nu era mai bine să mergem prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am pregătit de plecare. Malul se Întindea, unduitor, cu intrânduri și ieșinduri, spre Apus, după cum spusese Moru. Am căutat niște mâl galben ca să Îmbrăcăm pășitorul lui Enkim, apoi l-am pus În culcuș și am luat-o prin nisip, spre Apus. Am Întrebat-o pe Runa dacă nu era mai bine să mergem prin pădure, ca să nu fim văzuți de urmăritori dacă ajungeau pe aici. Dar ea: - Eu Îți dau ție o burtă de apă din ierburi tari dacă dăm azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de mâl uscat, o cărămidă cum i-ar fi spus Dilc. Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre ascuțite, iar peste acestea era pusă o a patra piatră care avea vârful Îndreptat spre Apus. În nisipul din jur se vedeau urmele adânci ale pășitorilor ciopliți de Selat pentru prietenul meu Enkim. - Nu e singura... chestie din asta, Îmi atrase Minos atenția. Mai sunt câteva, la fel, tot pe malul apei. Le-a făcut numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cea mare și am fost nevoiți s-o luăm spre Miazănoapte. Soarele a răsărit apoi de atâtea ori cât toate degetele mele și, după aceea, iarăși s-a făcut numai pământ așa Încât am putut să ne Îndreptăm din nou către Apus, după cum Îmi lăsase Moru. Carnea ni s-a uscat pe oasele pășitorilor, iar pielea pe care călcam s-a Îngroșat precum scoarța de copac. Am văzut smârcuri nesfârșite, am lăsat În urma noastră munți mai mici sau mai mari, Marea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
animale semănau cu râșii de pe la noi, Însă erau mult mai mari și aveau niște colți foarte lungi; vânătorii care ne găzduiau le numeau macharoi. Nu de frica macharoilor ne opriserăm noi la acel neam, ci pentru că În fața noastră, chiar spre Apus, dădusem iarăși de Marea cea mare și nu mai știam Încotro s-o luăm. Marea asta, Însă, parcă nu era totuna cu cea pe care o lăsasem În urmă: era rece și rea și o străbăteau coame mari de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Tatăl. Zicea el că, dacă va trece Krog vreodată pe meleagurile lui, o să se bucure că oamenii de acolo primiseră deja vestea și Îi dăduseră ascultare. Așa că, nu l-am Întrebat decât de Marea cea mare care se Întindea spre Apus. - Marea e cât vezi cu ochii, Îmi spuse. Unii spun Însă că, dacă mergi Îndeajuns spre Miazăzi, o să dai odată și odată peste un pod de pământ ce se Întinde spre Apus. Mă privi cu luare aminte. Dar tu unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de Marea cea mare care se Întindea spre Apus. - Marea e cât vezi cu ochii, Îmi spuse. Unii spun Însă că, dacă mergi Îndeajuns spre Miazăzi, o să dai odată și odată peste un pod de pământ ce se Întinde spre Apus. Mă privi cu luare aminte. Dar tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem, fără să se grăbească. N-am mai așteptat și am luat-o iute la vale, de partea cealaltă a muntelui. Apoi, ne-am dus spre Apus dar, după câteva zile, am ajuns iarăși la capătul pământului. Aceeași Mare puternică și rece se Întindea cât vedeai cu ochii, iar noi am fost din nou nevoiți s-o luăm către Miazăzi. Am dat de alte neamuri. Am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e și asta, alții locuiesc În munți, alții pe câmpii, sau pe malul Mării celei mari. - Și la noi trăiesc mulți oameni. Și la noi sunt păduri și munți, iar Marea cea mare e la câteva zile de mers spre Apus. Toți oamenii care trăiesc la voi sunt așa de albi ca tine? - Da. - Auzisem de voi, dar nu vă văzusem niciodată. Și acum, dintr-odată, ne-am pomenit cu trei oameni albi, cu o femeie de-a lor și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
creșteau pe acoperiș. Stăturăm așa o vreme și privirăm În depărtare, iar el Îmi povesti despre pământurile lui. Deșertul, pe care abia Îl mai vedeam, se apropiase din ce În ce mai mult de sat, secase apele și alungase animalele departe, spre Miazăzi. Spre Apus era Marea cea mare, la care Tuni nu avusese niciodată nevoie să meargă, dar unii oameni veneau dintr-acolo la el, să facă troc cu sarea pe care Dogonii o scoteau de undeva dinspre Răsărit, de pe țărmurile unui lac aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dacă ai ajuns să te crezi Tatăl. În schimb, Dogon e un Tată tânăr și noi pe el Îl slujim. Am dat din cap. - Ți-a spus Dogon cumva dacă la Miazăzi e vreo punte de pământ ce duce spre Apus? Sau tot pământul se termină la Marea cea mare de la Apus? - Mai ai mult de mers până vei găsi puntea aceea, dar nu cred că mai e din pământ. - Cum?! Dar din ce poate să fie? - De unde să știu? Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un Tată tânăr și noi pe el Îl slujim. Am dat din cap. - Ți-a spus Dogon cumva dacă la Miazăzi e vreo punte de pământ ce duce spre Apus? Sau tot pământul se termină la Marea cea mare de la Apus? - Mai ai mult de mers până vei găsi puntea aceea, dar nu cred că mai e din pământ. - Cum?! Dar din ce poate să fie? - De unde să știu? Eu n-am Înțeles tot ce mi-a spus Dogon, dar știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vei găsi puntea aceea, dar nu cred că mai e din pământ. - Cum?! Dar din ce poate să fie? - De unde să știu? Eu n-am Înțeles tot ce mi-a spus Dogon, dar știu că mai e mult-mult pământ la Apus. Cândva, chiar cred că a fost și o limbă de pământ adevărat care ducea Într-acolo. Acum Însă, Între noi și pământul de la Apus e Marea cea mare și, nici cel mai Încercat pescar n-o să te treacă dincolo. Departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am Înțeles tot ce mi-a spus Dogon, dar știu că mai e mult-mult pământ la Apus. Cândva, chiar cred că a fost și o limbă de pământ adevărat care ducea Într-acolo. Acum Însă, Între noi și pământul de la Apus e Marea cea mare și, nici cel mai Încercat pescar n-o să te treacă dincolo. Departe de țărm, marea se face atât de adâncă, Încât În ea trăiesc pești mai trupeși decât satul meu. Dogon spune că nu sunt pești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cel mai bun Înotător. Și, dacă scapi și de apa asta, te așteaptă sorburile uriașe, În care Marea cea mare se face pâlnie În jurul tău și te afundă de viu. - Cât de departe să fie puntea aia care duce spre Apus, Tuni? Nu știa să-mi spună. Ce rost ar fi avut să plece vreodată de pe pământul călcat de Dogon? Nu-mi rămânea decât să mă las dus de apa care curgea pe lângă satul lui - aceasta se vărsa În Marea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă las dus de apa care curgea pe lângă satul lui - aceasta se vărsa În Marea cea mare, Tuni era sigur de asta. Apoi, trebuia să țin de-a lungul țărmului și aveam să dau de marea punte ce ducea spre Apus, către restul pământurilor. - Dar, ia zi-mi, l-am mai descusut, ce ți-a zis Dogon... pământurile astea se termină vreodată undeva? Râse. - Tu ai vrea să-ți slujești Tatăl cu știința luată de la Dogon. I-am spus că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În nisip. - Știi Încotro e Marea cea mare? l-am Întrebat pe N’jamo. Făcu semn că nu. Dar știi unde apune soarele? Ridică o mână și făcu un gest larg, care parcurgea cerul, afundându-se apoi Între copaci, către Apus. - Acolo, spuse. - Atunci, uite-te bine la asta, i-am arătat eu acel lucru făcut de Enkim. Când vom pleca, unul dintre oamenii mei va pune piatra de jos, deasupra celorlalte, ațintind-o de-a lungul drumului nostru. Așa că, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lucru făcut de Enkim. Când vom pleca, unul dintre oamenii mei va pune piatra de jos, deasupra celorlalte, ațintind-o de-a lungul drumului nostru. Așa că, te mai rog ceva, N’jamo. După ce ne Îndepărtăm, ațintește tu piatra aia către Apus! Și vezi, caută toate făcăturile astea, că trebuie să fie mai multe. Sunt doar pe firele de apă. Ațintește către Apus toate pietrele puse deasupra. - Ah, chiar mă Întrebam de ce nu-l ucizi pe omul ăsta cu două fețe... Hmm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a lungul drumului nostru. Așa că, te mai rog ceva, N’jamo. După ce ne Îndepărtăm, ațintește tu piatra aia către Apus! Și vezi, caută toate făcăturile astea, că trebuie să fie mai multe. Sunt doar pe firele de apă. Ațintește către Apus toate pietrele puse deasupra. - Ah, chiar mă Întrebam de ce nu-l ucizi pe omul ăsta cu două fețe... Hmm... Poate că, totuși, ai să câștigi Înfruntarea, măi Krog. - Ia zi, l-am Încercat atunci, cum de jucați jocul ăla despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
totuși, ai să câștigi Înfruntarea, măi Krog. - Ia zi, l-am Încercat atunci, cum de jucați jocul ăla despre mine Încă din pruncia ta? Iar N’jamo: - Măi Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]