8,717 matches
-
de ani petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit la Roșiorii de Vede, un oraș situat la de București, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare. Principala operă a vieții sale, culegerea "Legende sau basmele românilor" cu 37 de basme, și prefață de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882. Ulterior, la Sibiu a fost publicată colecția "Jocuri și jucării de copii", ce valorifica folclorul copiilor. Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Deerfield" și "...And Justice For All". Anii '80 au început cu două insuccese de casă pentru Pacino: "Cruising" și "Author! Author!", care au avut încasări mult mai mici decât așteptările. Însă, în 1983, "Scarface" are un succes imens, devenind un "basm" mafiot care va fi popular încă 20 de ani. Anii '90 au fost, probabil, cei mai prolifici pentru Al Pacino, care obține, în sfârșit, Oscarul pentru cel mai bun actor cu fimul "Scent Of A Woman", în 1992. "Godfather Part
Al Pacino () [Corola-website/Science/302145_a_303474]
-
zeul Perun guverna sub forma unui șoim lumea divină, zeul Veles, înfățișat ca un șarpe, se încolăcea în jurul rădăcinilor, păzind lumea celor morți. Pentru slavi, acest tărâm nu era unul respingător, ci dimpotrivă era pitoresc și armonios, după cum reiese din basmele slavone. Era un tărâm format din coline verzi unde trăiau multe creaturi fabuloase și unde sufletele celor morți păzeau turmele de vite ale lui Veles. În unele legende lumea cealaltă era imaginată undeva peste ocean, iar acolo se credea că
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
ar fi mitul peșterii), sau readaptează miturile anterioare. a) Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o legendă, un basm.Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, București, 1996. Narațiune alegorică sau legendă despre zei și eroi care personifică forțe ale naturii sau ale societății. Având o factură folclorică și transmițându-se oral, mitul multor popoare
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în care multe dintre personajele și creaturile din capitolele anterioare reapar pentru a participa la conflict. "Hobbitul" reprezintă influența mai multor epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf", poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui. În poveste apar teme ale dezvoltării personale și diferite forme de eroism. Împreună cu conflictul, aceste teme i-au determinat pe critici să considere experiențele
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
forme de eroism. Împreună cu conflictul, aceste teme i-au determinat pe critici să considere experiențele lui Tolkien și ale altor participanți la Primul Război Mondial ca fiind folosite la șlefuirea poveștii. Cunoștințele autorului de literatură anglo-saxonă și interesul său pentru basme au influențat și ele cartea. Datorită succesului financiar și a recenziilor pozitive ale cărții, editorii lui Tolkien i-au cerut o continuare. Pe măsură ce munca la "Stăpânul inelelor" progresa, Tolkien a făcut legături cu ea într-unul din capitolele "Hobbitului". Aceste
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
întreruperi. Rateliff a inclus și ilustrații ale lui Tolkien nepublicate anterior. În recenzia publicată în "Mythlore", Jason Fisher declara că opera este „un punct de pornire indispensabil pentru studiul "Hobbitului"”. "Hobbitul" a fost influențat din epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf", poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui. S-a mai inspirat din basmele scrise de Andrew Lang și cele de fraților Grimm, "The Princess and the Goblin" și continuarea ei "The
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
un punct de pornire indispensabil pentru studiul "Hobbitului"”. "Hobbitul" a fost influențat din epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf", poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui. S-a mai inspirat din basmele scrise de Andrew Lang și cele de fraților Grimm, "The Princess and the Goblin" și continuarea ei "The Princess and Curdie", amândouă scrise de George MacDonald, sau "The Marvellous Land of Snergs" de Edward Wyke-Smith. Conform biografiei lui Tolkien scrisă
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Literature", citează "Hobbitul" ca una dintre puținele cărți pentru copii acceptate în literatura mainstream, împreună cu "Sophie's World" (1991) de Jostein Gaarder și seria "Harry Potter" (1997-2007) a lui J. K. Rowling. Tolkien a intenționat ca "Hobbitul" să fie un basm pentru copii. Multe dintre recenziile inițiale ale cărții se referă la ea ca la un basm. Totuși, Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
s World" (1991) de Jostein Gaarder și seria "Harry Potter" (1997-2007) a lui J. K. Rowling. Tolkien a intenționat ca "Hobbitul" să fie un basm pentru copii. Multe dintre recenziile inițiale ale cărții se referă la ea ca la un basm. Totuși, Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Potter" (1997-2007) a lui J. K. Rowling. Tolkien a intenționat ca "Hobbitul" să fie un basm pentru copii. Multe dintre recenziile inițiale ale cărții se referă la ea ca la un basm. Totuși, Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien în eseul "On Fairy Stories" („Despre basme”). Multe motive
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien în eseul "On Fairy Stories" („Despre basme”). Multe motive prezente în basme, cum ar fi repetiția evenimentelor similare prezente la sosirea piticilor în casele lui Bilbo și Beorn, precum și temele folclorice de genul împietririi trolilor, apar în această poveste. "Hobbitul" se conformează celor modelului de 31-de-motive-prezente-în-basme, despre
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien în eseul "On Fairy Stories" („Despre basme”). Multe motive prezente în basme, cum ar fi repetiția evenimentelor similare prezente la sosirea piticilor în casele lui Bilbo și Beorn, precum și temele folclorice de genul împietririi trolilor, apar în această poveste. "Hobbitul" se conformează celor modelului de 31-de-motive-prezente-în-basme, despre care Vladimir Propp vorbește în
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Revista Horn Book) de la editoarea Bertha E. Mahony și cronicarul Anne Carroll Moore, în timp ce William Rose Benét a descris-o în "Saturday Review of Literature" ca o „fantezie minunată”. În "New York Times", Anne T. Eaton apreciază romanul ca fiind „un basm care descrie o aventură minunată plină de suspans și asezonată cu un umor destul de liniștit, irezistibil”, și vede în el unul dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată. La Second Annual Children’s Festival din 1938 a primit
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
devine „Elb“ ("Elb" nu prezintă conotațiile sau interpretările greșite ale echivalentului său englez și din acest motiv este o variantă mai potrivită pentru creația lui Tolkien). "Stăpânul inelelor" este materializarea explorării intereselor lui Tolkien: filologie, religie (în special catolicismul roman), basme, mitologia Scandinavă, dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial. Tolkien a creat o lume fictivă extrem de complexă (Eä), în care "Stăpânul inelelor" este plasat, multe dintre componentele acestei lumi, conform propriilor mărturisiri fiind inspirate de către alte surse. Tolkien
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
patriotice rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor." Cealaltă contribuție de seamă a lui Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
devenit Prințesă de Wales când s-a căsătorit cu Prințul Charles în Catedrala St Paul, pentru că avea mai multe locuri decât Westminster Abbey, care fusese folosită anterior pentru nunțile regale, pe 29 iulie 1981, într-o așa-numită "nuntă de basm" urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni. La altar, Diana a inversat, din greșeală, ordinea numelor lui Charles, spunând Philip Charles Arthur George. Ea nu a spus nici că "se va supune", ceea ce a provocat senzație la vremea
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
În dimineața zilei de 20 august, acesta încetează din viață în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile "Legendele istorice", "Florile Bosforului", "Basmele", "Macedonele" și "Reveriile". "Legendele" sunt poezii narative, dar cu un însemnat element liric (în felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate în cronicari (mai ales în Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate în versuri de o perfectă corectitudine
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
mai grozave morți, târgurile de sclave etc. Amorul și gelozia formează fondul mai tuturor acestor poezii, scrise într-o limbă foarte armonioasă. Vom cita: "Mehrube", povestea nenorocirii unei fete din Carpați, "Leili", istoria unei jertfe pentru amor. Sub titlul de "Basme" s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, în care miraculosul joacă un rol însemnat, chiar dacă sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: "O noapte la morminte", - "Ielele" - "Mihnea și Baba", a cărui
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
o companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oțel), își completa veniturile din publicitate! A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
fi cele ale lui J.R.R. Tolkien, care potrivit definiției clasice a lui Tzvetan Todorov aparțin totuși zonei miraculosului. Povestirile fantastice au abundat în literatura mondială și au fost, parcă, scrise din totdeauna, a se vedea de exemplu povestea Graalului sau basmele din ciclul "O mie și una de nopți". Printre precursorii literaturii fantastice s-ar putea număra și Voltaire sau Jonathan Swift care își camuflează satira în aceste lumi iraționale, sau romanele negre ale unor William Beckford (Vathek), Matthew Gregory Lewis
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
restaurant evreiesc pe strada Pico și Doheny în Los Angeles." Pentru că "E.T." a atras un număr mare de critici de film, mai mulți scriitori au analizat și ei filmul în multe alte feluri. "E.T." a fost interpretat ca fiind un basm modern în termeni psihanalitici. Producătorul Kathleen Kennedy a observat că una dintre temele majore ale lui "E.T." este toleranța, care s-a dovedit a fi o temă centrală în filmele lui Spielberg ce aveau să urmeze precum "Lista lui Schindler
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
înainte de a fi terminată când Prokofiev i-a adus-o în Italia în 1915. La puțin timp după aceea Diaghliev i-a comandat lui Prokofiev baletul "Bufonul". Sub îndrumarea lui Diaghliev, Prokofiev și-a ales subiectul dintr-o colecție de basme ale etnografului Aleksandr Afanasiev. Povestea, despre un bufon și o serie de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un posibil subiect pentru balet iar Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează."" ""...pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților."" (Academia Suedeză) Fiul lui Felice și a Pinei Rota, copilări înconjurat de basmele bunicului și de poveștile călătorilor și meșteșugarilor. Studiază la Academia de Belle Arti Brera la Milano iar în 1950 începe să lucreze pentru radio și televiziune ca autor de texte satirice și actor. Pe 24 iunie 1954 se căsători cu
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]