9,571 matches
-
din 1930 au fost înregistrați 1.253 locuitori, dintre care 908 luterani, 274 ortodocși, 36 reformați, 15 romano-catolici ș.a. Satul dispune de resurse naturale care în momentul de față nu sunt foarte exploatate și anume: apele minerale carbogazoase,argilă pentru cărămidă și țiglă, nisip și pietriș din albia pârâurilor necesare în construcție. Producția este diversificată, de la ouă, păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și produse rezultate din prelucrarea
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
țiglă, nisip și pietriș din albia pârâurilor necesare în construcție. Producția este diversificată, de la ouă, păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și produse rezultate din prelucrarea lemnului, cărămidă, bolțari și alte materiale de construcții. Efectivele de animale de pe teritoriul satului au urmat în ultimii ani o curbă descendentă, datorită prețurilor mici de valorificare ale produselor obținute de la acestea. În momentul de față în satul Zizin învățământul se desfășoară
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
menționează în raportul citat mai sus. Zona așezărilor civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite mai multe locuințe civile, un zid de sprijin, o fântână și mai multe ateliere de olărit și ars cărămizi. Aceste ateliere situate dinspre “Ciorgăul zmăului” spre izvoarele de la “Grajdurile Pometului” indică o activitate ceramică foarte intensă, iar materialul arheologic de aici, foarte bogat și interesant, indică puterea economică a centrului de olari de aici. Amfiteatrul roman de la Porolissum este
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Donciu. Din 1924 -1926 a fost învățător Ioan Maxim și din 1926 până în anul 1940, preotul și învățătorul Ioan Câmpean, nevoit să se refugieze în 1940 la Bazna, județul Sibiu. Cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, o construcție din piatră și cărămidă, își are obârșia în dorința mai veche a locuitorilor de a construi o biserică mai mare, care să fie folosită în locul bisericuței de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care devenise neîncăpătoare. Astfel, în timpul păstoririi preotului Ioan Cîmpeanu, în anul
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
malul stâng al râului Vedea. Are o populație de pește 2800 de locuitori și o suprafață de 4105 ha,cu un numar de locuințe de 925. Construită în 1904, biserica Sf. Cuv. Parascheva are forma de cruce, cu zid din cărămidă și învelita cu tablă, având o singură turla. La exterior este zugrăvita, iar în planul superior se află medalioane cu chipuri de sfinți, pe frontispiciu este pictată rugăciunea din grădina Ghetsimani. Pictură interioară a fost realizată în nulei și restaurată
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
La exterior este zugrăvita, iar în planul superior se află medalioane cu chipuri de sfinți, pe frontispiciu este pictată rugăciunea din grădina Ghetsimani. Pictură interioară a fost realizată în nulei și restaurată în 1994. Biserică dispune de o clopotnița din cărămidă și învelita cu tablă. Căminul cultural este folosit pentru organizarea de întâlniri distractive cu tinerii comunei, discoteci, evenimente gen zi de naștere, nunți, botezuri, tot aici se mai țin într-o sală special amenajată ședințele Consiliului local și alte întâlniri
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
al II-lea război mondial, unii dintre ei cunoscând ororile lagărelor comuniste. După marea conflagrație localitatea a continuat să evolueze din punct de vedere demografic. Locuințele de bază au rămas bordeiele dar au început să apară și primele case de cărămidă ( cărămidă ) care era produsă de ei. Ocupația era aceeași pe care o moșteniseră, si anume prelucrarea lemnului. Natalitatea era destul de ridicată însă mortalitatea foarte mare făcea că sporul natural să fie totuși mic. Populația de rudari nu a cunoscut colectivizarea
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
II-lea război mondial, unii dintre ei cunoscând ororile lagărelor comuniste. După marea conflagrație localitatea a continuat să evolueze din punct de vedere demografic. Locuințele de bază au rămas bordeiele dar au început să apară și primele case de cărămidă ( cărămidă ) care era produsă de ei. Ocupația era aceeași pe care o moșteniseră, si anume prelucrarea lemnului. Natalitatea era destul de ridicată însă mortalitatea foarte mare făcea că sporul natural să fie totuși mic. Populația de rudari nu a cunoscut colectivizarea datorită
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
și copii. Așezarea a cunoscut și o creștere economică mai evidentă în ultimii ani când a apărut o nouă ocupație: legumicultura. Lucrul acesta a determinat în special dispariția bordeiurilor și apariția locuințelor cu mai multe camere construite în majoritte din cărămidă. Au apărut primele mașini proprietate personală. Majoritatea gospodăriilor dețin un cal și o căruță, o vacă sau o capră, pământul puțin pe care il au nepermintndu-le mai mult. Cu toate aceste creșterea economică, nivelul de trai rămâne scăzut datorită numărului
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
cea din Letca, o localitate din județul Sălaj. Așa se precizează într-un studiu publicat în Buletinul monumentelor istorice, din anul 1971. Localnicii din Marin însă nu știu, de la înaintașii lor, decât de existența a două biserici dispărute: una de cărămidă și una de lemn construită în anul 1780 și dărâmată în 1967. Pictura interioară a bisericii de lemn a fost finalizată în anul 1824. În ceea ce privește biserica de zid, numită „biserica ungurească”, nu există izvoare scrise. Această informație s-a transmis
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
a fost finalizată în anul 1824. În ceea ce privește biserica de zid, numită „biserica ungurească”, nu există izvoare scrise. Această informație s-a transmis doar pe cale orală. Până în urmă cu câteva decenii, pe locul fostei biserici se mai găseau încă fragmente de cărămidă și de țiglă. Foarte probabil ca această biserică să fi fost înaintea bisericii de lemn de la 1598. De-a lungul istoriei sale, religiile predominante în Marin au fost două: ortodoxă și greco-catolică. Evoluția numărului de enoriași rezultă atât din recensămintele
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
iar în perioada comunistă nu apar informații cu privire la religia cetățenilor chestionați. În aprilie 1940, în Marin apar 1199 de români și 10 evrei. În anul 1947 curatoratul bisericii sub conducerea preotului greco-catolic Miron Biluca hotărăște să înceapă construcția bisericii de cărămidă, iar în toamna anului 1948 se înalță crucea pe turla bisericii, în cadrul unei festivități solemne deosebite. Prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948 al statului comunist Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, iar bunurile ei
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Plăcintă” cu numai câteva decenii în urmă se află o ridicătura de teren, protejată spre sud-sud-est de o viroaga pe unde apele ploilor, adunate pe dealul “Piatră Roșie” își făcuseră făgaș. Din spusele bătrânilor, locul prezenta aglomerări de piatră și cărămidă și chiar ziduri năruite de vreme. Extinderea satului în această zonă a schimbat configurația terenului. Sătenii au acoperit râpă, forțând apele ploilor să-și schimbe făgașul. Zidăria de piatră, aflată la suprafață, a fost refolosita la construirea noilor case, iar
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Histria, Tomis, Noviodunum, Tropaeum, Aidin, în N Bulgariei, specific secolelor IV-VI. Ruinele locuințelor din preajma bisericii treflate de pe dealul “Cetățuia” (sec. XI-XII) au fost identificate că chilii. Tot aici s-a descoperit mormântul unui monah (scheletul avea sub cap o cărămidă). În apropierea localității se află mănăstirea Cocos ridicată de monahii Visarion, Gherontie și Isaia, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. E îndoielnic faptul că aceștia au înființat mănăstirea pe un loc pustiu; cu siguranță că aveau cunoștință de
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
se compunea din câteva grupuri de oameni veniți cu turmele de oi din Transilvania. Această parțială transhumanță se poate dovedi prin gropile de forma rotundă existente pe teritoriul ostrovean, unde se crede că au fost construite bordeie. Au fost găsite cărămizi și pământ ars din vatra focului. În 1848, din cauza inundațiilor, populația a fost nevoită să se retragă, formând un “mic sat de circa 30 de familii și 106 membri”. Cu timpul numărul de locuitori s-a mărit și satul a
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
în Valahia și Mărtinești, Modruzeni, Mocirleni, Negoșinu în Moldova. În spiritul epocii, el a avut și o intensă activitate de ctitor, în zona noastră de interes, ctitorind bisericile mănăstirilor Bordești și Recea - Cândești. Biserica de la Bordești a fost ridicată din cărămidă, piatră și lemn pe un mic platou de sub Dealul Străjii, pe malul unui pârâiaș - numit azi al Bisericii. Pe tabloul votiv al ctitorilor, apar Mănăilă și soția sa Mina, alături de domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Știm cu certitudine, dintr-
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
cel Mare, toate aceste drumuri intra-sătești au fost acoperite cu balast și piatră spartă (macadam) așa că locuitorii au scăpat de noroaiele care le făceau viața grea. Casele sunt construite în mare majoritate din chirpici sau vălătuci, mai rar din cărămidă arsă. Satul a fost electrificat între anii 1962-1964. Nu se știe căte familii de ruteni au întemeiat acest sat dar la catagrafia din anul 1820, satul avea 30 de "liude" ceea ce ar da cam 180 de suflete iar la 1831
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
ani se spune că la începutul sec.al XIX proprietarul moșiei a ridicat o biserică din lemn care a fost distrusă în urma unui incendiu așa că executorul testamentar al lui Neculai Chiriac, Dimitrie Castroian (1813-1898), a ridicat o nouă biserică din cărămidă arsă în anul 1875 cu hramul "Sfântul Neculai". Preotul care slujește la Brăhășoaia are în primire și bisericile - filiale din Călugăreni și Cănțălărești, datorită numărului mic de enoriași. Cândva, în satul Brăhășoaia era o intensă activitate culturală dar acum lipsește
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
cu casele construite și dispuse neregulat. Singura construcție veche (mijlocul sec.XIX) este cea citată mai sus deoarece oamenii locului și-au construit, mai ales după 1950, case noi în majoritate din chirpici sau "ceamur pe furci" dar și din cărămidă cu fundație din beton armat. Prin grija primăriei comunei Ștefan cel Mare, toate "hudițele"(ulițele) au fost pietruite și îmbrăcate cu balast stabilizat. Drumul de la DN 15 D și până în sat este asfaltat, ca și cel ce duce în satul
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
la Buda în anul 1718, în care face o interesantă genealogie a propriei familii. Devenind (prin căsătoria cu fiica lui Gh. Cuza, Ecaterina), noul proprietar al moșiei Bârzești, marele vornic Constantin Vârnav ctitorește în 1845 o biserică din zidărie de cărămidă cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" iar pe cea din lemn o mută în satul vecin Dobroslovești(al cărui proprietar era) aflat la 6 km.est de Bârzești și unde se află și astăzi, fiind declarată monument istoric. Actuala biserică din
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
nu a fost sistematizat dar în ultimii 3 ani toate ulițele au fost pietruite și îmbrăcate cu balast stabilizat prin efortul primăriei Ștefan cel Mare și cu ajutorul CJ Vaslui. Casele vechi au dispărut apărând altele noi, multe cu zidărie din cărămidă. Electrificarea satului s-a realizat în perioada 1960-1963 cu contribuția bănească majoritară a locuitorilor. Prima școală s-a înființat în anul 1900 prin strădania regretatului preot Constantin I. Manoilescu(1877-1952) cel care a păstorit în această parohie timp de 48
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
migreze în străinătate sau în orașe cu perspective economice cum ar fi București sau Timișoara. În comuna Ibănești sunt grădinițe în satele Ibănești și Mânzați , școala primară în Mânzați și școala gimnazială la Ibănești. În comuna sunt câteva case din cărămidă arsă și unele mai noi din BCA sau bolțari din beton dar majoritatea locuințelor sunt construite din lemn , lut și paie. Județul Vaslui este unul dintre cele mai sarace județe din România și comuna Ibănești este una dintre cele mai
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
greco-catolici (1 persoană) și adventiști (2 persoane). Terenul pentru clădirea bisericii a fost dăruit de Balan Dumitru și fiul său Toader și de Sofian Ilie. Biserica parohială este așezată în partea de sus a parohiei. Este zidită din piatră și cărămidă, în anul 1868, prin grija preotului Tomovici Grigorie, a învățătorului Brăilean Gheorghe și a primarului Ungureanu Ștefan, pe spezele Fondului Bisericesc și ale poporenilor. S-a sfințit în anul 1877, de către vicarul arhiepiscopal Silvestru Moraru Andrieica. Biserica nu are niciun
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
militare din Iași. A fost nevoie de multă muncă, dar Universitatea a trimis un buldozer să niveleze terenul ... În mijlocul sectorului dendrologic a existat o fermă zootehnica, iar în extremitatea sudică, bucăți de pămînt ars aminteau de o veche fabrică de cărămidă"", își amintește Lupu. Acesta a gestionat numeroase plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurător și paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
de a ridica nivelul cultural, aici având loc săptămânal diferite manifestări ca: jocuri populare, dansuri și altele. În sat se află două biserici: o biserică de lemn - construită între anii 1705-1707 de către Ștefan Stamate și o biserică mai nouă, din cărămidă - ridicată de către moșierul Kapri, în anul 1830. Școala din Bănești s-a deschis în anul 1902. Poartă numele poetului Mihai Eminescu deoarece în documentația pe care s-a înaintat de către Mihai Silviu Gabriel, directorul acestei școli, Consiliului local, în momentul
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]