9,344 matches
-
dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum. Cristian Toma dădu încet ocol camionului. Privi în jur cu atenție, examinând amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cercetarea la fața locului, mai ales atunci când trebuie să audiezi martorii. Du-te și spune-i șefului că trebuie să mergem acolo! Poate se lipește de mașina cu care au venit cei de la Pinforest. Rămas singur, Cristi se apropie de cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă să înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el. Se așteptase să găsească o mulțime de flecuștețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el. Se așteptase să găsească o mulțime de flecuștețe pe care șoferii le atârnau de obicei sub parbriz dar, nu, cabina era curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză. Camionul se urni ușor din loc, parcurgând câțiva metri înainte. Inspectorul opri imediat și trase frâna de mână fără să taie contactul, după care sări sprinten din cabină. Mie nu mi se pare nimic în neregulă cu mașina asta! îi spuse el șefului de coloană. Poftim, verificați și dumneavoastră! Poate este ceva care mie îmi scapă. Cei de la Pinforest împreună cu polițiștii se apropiaseră de camion și îl examinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poftim, verificați și dumneavoastră! Poate este ceva care mie îmi scapă. Cei de la Pinforest împreună cu polițiștii se apropiaseră de camion și îl examinau de aproape. Ipoteza că mașina se defectase pe drum căzuse. Traian Voicu luase locul lui Cristi în cabină și acum tura motorul, încercând să depisteze vreun zgomot suspect. Putem merge sus, în munte. Tocmai vorbii cu șeful și fu de acord să ne lase nouă mașina. El și cu nea Mureșan rămân aici. Dacă e nevoie se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă și bătea un vânt aspru. Traversarea Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pază. Acum, după discuția pe care o avusese cu Simion Pop, știa că în fața sa se află Boris Godunov, omul de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în contradictoriu. Era clar că nu puteau rămâne acolo, dacă șoferul se întorcea ca să urce în cabină ori dacă mașina era trasă de acolo, ar fi fost fără îndoială observați imediat. În spatele lor se întindea liziera pădurii. În tufișurile de sub copacii de acolo s-ar fi putut ascunde foarte bine. Îi făcu semn lui Simion să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capacul masiv se trântea peste marginea cilindrului. La un moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem direct la birouri. Șoferul ar mai fi vrut să întrebe ceva, poate unde sunt oamenii care lucraseră în schimbul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de mult spre orizont. Cei doi gealați, îl îmbrânceau spre o camionetă oprită într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin terenuri mlăștinoase și inundate. Oblonul fiind coborât, nu făcură decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încă în lumea noastră izvorul. Și fiindcă orice efect se ivește dintro cauză, care ea însăși este o consecință, nu-i exclus ca uitarea să fi apărut odată cu germenii vieții, ca și negarea acesteia, moartea. Homer Hidden stătea melancolic în cabina bolidului său, în care avea să străbată întregul stat Alabama, de la Mobile, portul sudic, până la Huntsville, aproape de granița cu Tennessee. Homer stătea cu privirea pironită pe indicatorul vitezometrului ce oscila nervos în jurul a 950 km/oră, dar gândurile lui gravitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui Homer să sară în aer. Treaba s-a petrecut așa: în timp ce cabina era catapultată vertical, restul vehicului se prefăcea în pulbere. Abia atunci s-a dezlănțuit acea înlănțuire de fapte ce aveau să-l prefacă pe Homer într-un caz celebru. În mod normal (firește, e vorba despre o normalitate a accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
era catapultată vertical, restul vehicului se prefăcea în pulbere. Abia atunci s-a dezlănțuit acea înlănțuire de fapte ce aveau să-l prefacă pe Homer într-un caz celebru. În mod normal (firește, e vorba despre o normalitate a accidentului), cabina lui Homer, proiectată vertical, ar fi devenit un mic aparat de zbor, suficient de puternic ca să străbată câțiva kilometri. Dar lucrurile s-au întâmplat altfel. Supuși grozavei presiuni, bolizii dindărătul lui Homer au trebuit și ei să sară în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
în aer. Celor care înaintau pe celelalte benzi li se părea că incongruentul culoar ai vitezei maxime explodează la un moment dat, expectorând pe rând o mulțime de coleoptere. De fapt, toate au aterizat cu bine în exteriorul megarutei. Doar cabina lui Homer s-a izbit de aceea țâșnită în urma sa. Impactul a fost teribil. Ochii Barbarei ieșiră din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ca același vehicul să se ciocnească în clipele următoare cu un alt aparat zburător nu poate surveni decât o dată la un mileniu, iar tăierea capsulei tale de elicea elicopterului reprezintă un rniracol ivit numai la zece milenii. Împrejurarea că hemisfera cabinei a perforat perdeaua de aer protectoare - un milion de ani. Hazardul că n-ai fost ucis - zece milioane. Revenirea ta din leșin în timpul căderii - o sută de milioane. Faptul că ți-ai putut trage pelicula de protecție - un miliard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
la arma logicii, încercam să mă opresc de pe pista aberantă, până la urmă trebuia să plec trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tentaculare). În stația terminus, Zina trebuie să mă selecteze din masa mobilă de călători. Trebuie să-ți iei niște haine, astea-s numai bune de ars, aud în urma mea glasul ei, deja cu accente posesive, pe când mă îndreptam chitit spre cabinele telefonice. Alo? a răspuns repede, chiar după al doilea-treilea apel, acasă la Ilie. - Salut, sunt Tudor. - Hei, salut, bătrâne!! izbucnește sonor omul, după o clipă de năuceală. Tot zici că vii pe litoral, ia zi-i când? - Păi, tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]