8,340 matches
-
viața veșnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, si pe Iisus Hristos, pe care l-ai trimis.” (G-R) 3.2.1.5. Transcendent, Desăvârșit 3.2.1.5.1. ho pater șhymÄÎn/mouț ho ouránios: „Tatăl ceresc” Expresia apare numai în Evanghelia după Matei, în care și stăpânirea lui Dumnezeu se numește basileía tÄÎn ouranÄÎn, în vreme ce în celelalte este numită basileía to¤ theo¤i. Aici ho ouránios semnifică transcendență lui Dumnezeu, iar expresia este paradoxala: Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu, iar expresia este paradoxala: Dumnezeu cel cu totul altul, inaccesibil, cel mai presus de toate, este „Tatăl nostru” și suntem îndemnați: ésesthe o¤n hymežs téleioi hÄs ho patgr hymÄÎn ho ouránios téleiós estin: „Fiți așadar desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (5,48). La v. 7,21, Isus vorbește despre ho pater mou en tožs ouranožs, „Tatăl meu care este în ceruri”. 3.2.1.5.2. ho hágios: „Cel Sfânt” (toate traducerile românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tentă filosofica, pe care și grecii îl foloseau pentru zeii lor, este în general evitat în Noul Testament. Se întâlnește doar în 2Cor 6,18, iar în Apocalips se referă de trei ori la Dumnezeu-Tatăl: de două ori în contextul liturgiei cerești: hágios hágios hágios kýrios ho theòs ho pantokrátÄr... (4,8b) („Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Atotstăpânitor...” t.n.) și Megála kaì thaumastà tà érga sou, kýrie ho theòs ho pantokrátÄr (15,3) („Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
8b) („Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Atotstăpânitor...” t.n.) și Megála kaì thaumastà tà érga sou, kýrie ho theòs ho pantokrátÄr (15,3) („Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule!” - BVA), iar a treia oară, în descrierea Ierusalimului ceresc, când se spune: naòn ouk eždon en autQÎi, ho gàr kýrios ho theòs ho pantokrátÄr naòs autQÎs estin kaì tò arníon (21,22) („templu nu am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotstăpânitorul, este templul ei, precum și Mielul” - t.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Judecătorul” (Iac 4,12). Descriind condiția cu totul extraordinară a creștinilor, cu mult mai presus de a membrilor poporului ales, autorul Epistolei către evrei are celebra enumerare: „Voi v-ați apropiat de s...ț cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc s...ț, si de Dumnezeu, Judecătorul tuturor (kritQÎi theÄÎi pántÄn)...” (Evr 12,22-23) Acest nume este referit și la Hristos 257. În Noul Testament, sensul lui kritQÎ, spre deosebire de al echivalentului sau ebraic ŠÄpQ”, este întotdeauna din sfera juridică și niciodată din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în fața judecății Sinedriului, Isus confirmă această identificare când declară: „De acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind cu norii cerului.” (Mt 26,59; Mc 14,62; cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
face cunoscut pe El (1,18), pentru a mântui lumea (1In 4,9-10.14 ) și pentru a împărtăși oamenilor viața veșnică a lui Dumnezeu (1In 5,11-12). La Ioan, conotația transcendență este exprimată explicit și insistent: Fiul este de origine cerească (e.g. 1,14; 17,1-5). În corpusul paulin, acest nume se întâlnește relativ rar: de patru ori ho hyiòs to¤ theo¤ (Rom 1,3; 2Cor 1,19; Gal 2,20; Ef 4,13) și de treisprezece ori ho hyiòs auto
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El are acum putere dumnezeiasca, este pe tron alături de Dumnezeu (22,1.3) și primește închinarea întregii curți cerești (5,8.13), fiind aclamat că mântuitor (7,10). În final, el este templu și făclie în mijlocul Noului Ierusalim, cetatea coborâta din cer. Semnificații de bază: Cel care ia asupra să păcatele lumii și îi eliberează pe oameni de ele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de celelalte traduceri românești pentru al-Muta‘"l. Aceeași idee este redata metaforic în Biblie de expresiile ’Pl haššamayim (Gen 24,7), „Dumnezeul cerului”, ho basileùs to¤ ourano¤, „Împăratul cerului” (3.1.6.4.), sau de ho patgr ho ouránios, „Tatăl ceresc” (3.2.1.5.1.). 4.1.9. șal-ț‘A:m (2.1.5.5.), șal-țKabr (2.1.5.6.) și G":Äl (3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan", „I-am trimis șMarieiț duhul nostru” (19, 17), ró≤ se referă, spun comentatorii, la solul ceresc, la îngerul Gabriel. Constatăm, prin urmare, că numărul echivalentelor perfecte sau aproape perfecte este însemnat (mai mult de o treime din numele divine din Coran au astfel de echivalente). Acestora li se adaugă numele comparabile care nu constituie echivalente propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea imaginilor prin care ei reprezentau cerul și astrele; aceste imagini nu au păstrat nimic din fantasticul miturilor; ele sunt Împrumutate fie din artă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale lumii și cei cinci munți vestiți, sângele lui s-a prefăcut În fluvii, tendoanele și venele i s-au preschimbat În drumuri, din carnea lui s-au alcătuit țarinile, părul și mustățile s-au preschimbat În stelele de pe bolta cerească, iar din piele și din perii de pe trup s-au făcut ierburile, florile și copacii, din dinți, din oase și din măduva oaselor au ieșit la iveală metalele strălucitoare și pietrele dure, mărgăritarele strălucitoare și jadul minunat și până și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oamenilor toate relele de care nu știau Înainte: nașterea, prin eliberarea de sarcină, oboselile, munca grea, bolile, bătrânețea, moartea -, el hotărăște, pentru a-i plăti titanului parțialitatea (sic! - n. M.C.) dovedită În favoarea oamenilor, să nu le mai dăruiască bucuria focului ceresc de care dispuneau până atunci. Lipsiți de foc, vor trebui oare oamenii să mănânce carne crudă, cum fac animalele? Atunci Prometeu fură În cuta unei plante lemnoase o scânteie, o sămânță de foc, pe care o aduce pe pământ. În lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oamenii vor dispune de un foc tehnic, mai slab și pieritor, pe care vor trebui să-l păstreze, să-l ferească și să-l hrănească, alimentându-l fără Încetare ca să nu se stingă. Acest foc secundar, derivat, artificial În raport cu focul ceresc, care transformă hrana, Îi deosebește pe oameni de animale și-i așază În viața civilizată (J.-P. Vernant, 1995, p. 70). Mitul explică felul În care oamenii au pierdut accesul la focul divin și au rămas cu focul „tehnic”, epuizabil
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele trecătoare; va trece pe la vămi păzite de „tâlhari” care trebuie Îmbunați cu bani; va traversa poduri peste râuri de foc, care trebuie stinse cu apa de pe aripile unei păsări protectoare; va ajunge la un scaun unde șade fie Tatăl ceresc, fie Maica Domnului: aceștia Îi vor da să bea apă ca să uite de lumea celor vii; se va opri la un pom Înflorit, unde va primi floricele ca să uite de rudele dragi; În sfârșit, va ajunge la un leagăn dus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii laolaltă"98 discută și emit absurde teorii legate nu de politică, ci de geneza și sensul universului: Asemenea, este foarte probabil ziseră mai departe comesenii că corpii cerești s-au format nici din dărnicia lui D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti și a se face numai atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solide; ci e prea posibil ca ele să nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apoi din gazoase solide; ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate: copii ai nimănui, ieșiți din calcule reușite sau greșite, și cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul "Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptăresele Căii-lactee.99 O patimă comună eroilor lui Caragiale și ai lui Urmuz este cea pentru așa-zisa "hrană spirituală". Devoratorii de senzațional care, vorba Zoei, "își smulg gazeta" adorată ca "pâinea cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la anumite opreliști. Văduva Își unge trupul cu argilă albă, În semn de doliu, și timp de un an nu are voie să vorbească, folosind doar limbajul gesturilor 242. Băștinașii din Australia de sud-est cred că morții stau pe bolta cerească În chip de stele și din când În când au tainice Întâlniri cu vrăjitorii tribului. În diferite ținuturi ale Australiei, ca și În Africa și America de Sud, primii albi care au călcat pe teritoriul tribal au fost luați drept duhurile membrilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a Înălțat În sfere mai curate deopotrivă pe actorii și spectatorii teatrelor din pustietate ca și pe cei ai teatrelor de operă moderne 268. MITURI ȘI LEGENDE Numeroase mituri vorbesc despre strămoșii totemici, legende mitologice despre originea lumii, a aștrilor cerești și altor fenomene ale naturii, despre originea omului, despre potop, despre șarpele-curcubeu și alte ființe fantastice. „Nu vom găsi la aborigenii australieni mituri cosmogonice sau transcendentale În accepția obișnuită a acestor termeni, deși legendele răspândite pe Întreg teritoriu al continentului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unui motiv istoric, aproape totdeauna pe cel al unei Închipuiri mitice”269. Aborigenii cred că miturile sunt legate de datini și locuri sacre, În schimb basmele sunt cunoscute de toți și au un caracter distractiv. „În mitologia negro-australiană chipul ființei cerești, Întruchipare a cerului, ocupă un loc modest, secundar, fiind Înfățișat (la tribul arandanilor) ca un om mare, puternic, cu pielea roșie și părul lung, picioarele de struț emu, purtând podoabe ca ale oamenilor și având multe soții și copii. El
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și noi suntem acum În cerurile mărginașe care deschid calea spre Împărăția ta!!! Sentimentul ne copleșește, simțim o căldură benefică prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți de somnul neîmplinit, părinții Își Împart sarcinile pentru Îmbrăcatul odraslelor și servirea micului dejun. Doamnele Își refac fardurile În fața oglinjoarei pe care o scot discret
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
irezistibil. Vaporașe rapide fac legătura Între cele două maluri sau manevrează În susul și În latul râului Într-o romantică croazieră. Vasul se strecoară lin pe lângă maluri Înverzite, și doar clipocitul apei vălurite zumzăie ușor, ritmat ca un ceasornic, sub bolta cerească luminată cu steluțe asemenea feștilelor de la balurile Împărătești, În așteptarea palidei Doamne a Nopții ce-și căuta, Încă, rochia imaculată cu care să-și vrăjească dansatorii visători de tărâmuri onirice... Feeria policromă de pe fațadele grandioaselor clădiri victoriene, alături de grațioasele siluetele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am oftat ușurat. Coșmarul se terminase cu bine. Priveam de la fereastră arborii răsuciți ca niște tulpini de pai, fructele aruncate la pământ, grădinile devastate... În acea noaptea, se dezlănțui o nouă furtună Însoțită de o ploaie torențială și o canonadă cerească din cele mai Înspăimântătoare. Unii copaci erau dezrădăcinați și sute de ramuri sfărâmate și aruncate În aer. Pe scurt un dezastru. Abia spre ziuă totul se potoli și Într-un târziu un soare palid Își făcu apariția printre norii zdrențuiți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de Împreunare a cerurilor cu 494 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 263. 325 pământul, ce păreau imense urdii de fantome uriașe ce urcau, În rânduri strânse pe Înalte trepte de haos, spre asaltul cel mai deasupra al tăriilor cerești.... Un tunet răzleț, răsări din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]