8,539 matches
-
mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au fost/ și vor înălța statui, celor ce sunt/ li se va pune un Nu înainte și adjectivele." Singura libertate posibilă, în acest context, este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin viziunea ușor impresionistă, prin încercarea de comunicare a trăirilor, a impresiilor, concretizată prin culoarea ușor difuză de acuarelă. Se poate vorbi despre "dimensiunea imaginii" mișcată de timp de un anumit sentiment al suspendării în afara trecerii, sau inclus în el. "Ciudat, această toamnă e ca o ctitorie/ De doamnă și domnițe subțiri sosind din fum/ Se deslușesc în aer sfințite patrafire/ Și bântuie o legendă din cum în nu știu cum/ De unde, nu știu unde și încotro. Latin/ și georgic se aude un cântec peste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne trimite la Poe. Mihai Ursachi subordonează formula poetică stării lirice pe care vrea să ne-o transmită; poeme în proză, versuri albe sau versuri în care ceea ce ne comunică este limpede și deschis, de structură clasică: "mi se păru ciudat ca tu la ora aceea/ sa nu fii încă trează; mă apropiai de patul/ de nuc în care cândva ai fost femeie/ cu trup de flori de vișin, iar eu am fost bărbatul." Feericul straniu, fantasticul este de tip poesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând poezia lui M. Ursachi. Crinii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea materială, condiția ei este singurătatea și singularitatea: Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar fi putut securiza un loc al omului, ca valoare esențială, într-un ansamblu de atitudini umane din ce în ce mai problematice. O etică a viului apare pe fondul unei anarhii ori în contextul unor ierarhii ce nu mai țin cont de om. Ciudat este că această deplasare a accentului axiologic de pe om, ce a determinat apariția bioeticii, are loc în contextul unei fugi după un om viitor; deci, în cadrul unei orientări temporale centrată pe viitor, valoarea prezentului și a trecutului fiind dată de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fi îndeplinită printr-o definire adecvată a idealului. Exemplul anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști, magia lor hipnotizând comunități întregi. Ciudat este că, cel mai adesea, trezirea dintr-o iluzie nu se poate face decât prin intermediul alteia (aceasta înseamnă a renunța la un ideal considerându-l desuet). * Fecunditatea unui autor nu trebuie măsurată în numărul cărților scrise, ci în profunzimea gândurilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aș fi găsit dacă nu l-aș fi căutat" ("generându-l", poate, chiar în actul acestei căutări). * Aceste rânduri sunt la fel de banale precum o existență; aproape asemenea oricărei existențe. * Două moduri de constituire a eului propriu: pentru sine (în mod ciudat includ aici și pentru Dumnezeu în cazul credincioșilor) și pentru ceilalți. În general este vorba de combinații în diferite doze ale celor două poziții limită. * Suntem captivii unuia din modurile contemporane de a vedea; lucrurile își capătă formă pentru noi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
radical coordonatele și să ajungă la punctul de vedere al victimei, căindu-se pentru credințele (dar mai ales pentru actele) anterioare. Un ideal social aproape de neatins (excepțiile sunt relativ puține), transformat de ideologia comunistă în metodă de convingere. În mod ciudat comunismul a avut, cu această metodă de dezincriminare a călăilor, mai mult succes decât va avea vreodată domnul Liiceanu, care încerca s-o folosească drept instrument de curățare socială. Și asta deoarece îi lipsește un element esențial care i-a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rămâne să descoperim sensul oricărei înțelegeri și semnificația explicației ultime. Vom fi continuu bântuiți de bănuiala că nevoia noastră de sens nu este decât un produs derivat al evoluției, născut în umbra intenționalității ce vizează perpetuarea speciei, care în mod ciudat a trecut drept elementul principal. Altfel spus, ne vom întreba continuu dacă nevoia noastră de sens al existenței nu constituie cumva o mutație accidentală, fiind de fapt un epifenomen. Problema teoriei evoluționiste este că riscă să îngroape cultura în explicații
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
întrebați ce era, că nu știu, oricum, am aruncat-o la gunoi un pic mai târziu, când am intrat în restaurant. Cu ochii țintă la poșeta mea, din care ieșeau niște firișoare verzi, garderobiera ne tot întreba ce miroase așa ciudat... În cele zece ore cât stătuse la tarabă fusesem prima lui clientă și m-a invitat să sărbătorim evenimentul; numărul unu fugise de vreo lună, eu eram atât de singură, mă prinsesem în privirea lui ca într-o pânză de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
calitativ și să aveți în casă și altceva decât pâine. * Țin minte că extraterestrul numărul unu n-a rezistat mai mult de o lună... Tocmai ne împăcaserăm; revenise în patul meu aproape neschimbat, doar pasiunea pentru filmele horror era nouă (ciudat cum se propagă anumite hobby-uri trăsnite printre bărbați). Eu tatonasem un pic terenul și încercasem să-l pregătesc pentru un salt calitativ în meniuri - îi spusesem că am învățat să fac o ciorbă delicioasă -, dar n-a ținut. A
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
am zis numărului unu să-și ia o bere din frigider până pun eu florile în vază (în acea vreme mai erau și extratereștri galanți, nu dispăruseră ca specie). Nu vedeam ce face, dar l-am auzit spunând: „Ce frigider ciudat ai“, apoi: „E întuneric, nu-ți merge becul“ și în cele din urmă: „Nu ai bere, în frigider e doar o tavă goală“. Când m-am uitat, mi-am dat seama că prostuțul de el căuta berea în mașina de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fost un „nume bine ales”? Desigur că da, însă e nevoie să adaug imediat că lucrul acesta s-a simțit (de cititori și de poet) abia după ani și ani. într-o primă etapă, el a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le-a făcut [cine, cui? - n. m.]/ Sau că un geniu se va naște -/ Iar studiul crește cu tactul tăcut.../ O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște”3). Așadar: un viitor învăluit în mister, aflat în supraveghere metafizică. Monden Pare ciudat, dar Bacovia, care nu avea deloc figura unui dandy, era un amator de baluri și, probabil, un bun dansator. El e singurul dintre poeții mari ai epocii care scrie despre acestea. Arghezi, Barbu, Blaga n-o fac. Excitația balurilor provenea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fel. Cronologic, între e o distanță de 13 ani. întîi a fost publicat ,,Vobiscum” (,,Flacăra’’, 30 aprilie 1916), apoi ,,Cu voi...’’ (,,Orizonturi noui’’, noiembrie decembrie 1929). în volum, acesta din urmă a fost pus în față, alegere bună și curajoasă. Ciudat, deși titlurile lor sînt asemănătoare, nu s-a observat că similitudinile, merg mai departe, încît unul poate fi considerat varianta celuilalt: ,, Cu voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cauza vremii de-afară, am căutat în textele sale cuvintele „copaci” („Fulgii/ Prin copacii goi/ Triste suspine”, - „Restituiri”) și „arbori” („Pe arbori, electrică lumină” - „Noapte”). „Copaci” (numai în poezie) e prezent de 17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de vioară. Dacă relația ar fi una de cauză și efect, ea ar trebui să funcționeze și la alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca amintire. Ciudat, n-am simțit niciodată nevoia să l reconstitui. „Gîndindu-mă la mine”, ultimul vers din „Note de toamnă” (în toamna violetă, compozitori celebri), ar putea sta ca motto pentru ceea ce am făcut în ultimii zece-cincisprezece ani. M am gîndit la mine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
30, care nu vor vedea lumina tiparului până în 1958. Dacă se plictisea pe insula ei (rar) revizuia vechi lucrări perpetua ei înclinație de a turna vinul vechi în sticle noi -, așa cum a făcut cu Obolul visului în timpul acestui deceniu. Dar ciudat a fost angajamentul ei față de un eseu pe care îl scria despre Thomas Mann, și care i-a solicitat imaginația și a determinat întoarcerea ei la nuvelă. După Dürer era o scriere axată pe alchimistul și misticul renascentist fictiv Zenon
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de acest tânăr bărbat dintr-o altă generație. Aceasta era Yourcenar, care totdeauna năzuia să fie în relații intime cu tânărul Hadrian sau Zenon, și în acest mod să-i posede. În timp ce starea sănătății lui Grace se agrava, Marguerite devenea ciudat de productivă, ca și când ar putea-o duce mai departe încă o jumătate de secol. Imaginația ei era la fel de fecundă ca întotdeauna; cuvintele îi veneau ușor. Continua să lucreze la noua ei carte, o colecție de trei povestiri intitulate în ansamblu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii,/ nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun rege-al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. eu/ stau la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii,/ nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun rege-al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. eu/ stau la marginea speței mele/ și cu durere-mi privesc// părțile rușinoase-ale trupului/ și ca un lumânărar/ implorația mi-o îndrept/ spre pâlpâirile capului meu galben:/ o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unitatea sa, să-1 percepem în coerența sa? Dincolo de diversitatea manifestărilor, avem totuși posibilitatea de a constata încă o dată existența unei structuri permanente, o solidă coerență logică. E vorba de o logică a cărei simplitate elementară contrastează de altminteri în mod ciudat cu mulțimea imaginilor, a reprezentărilor și a simbolurilor, simplitate care, în cele din urmă, nu este altceva decît expresia decadenței. În ciuda unor nuanțe, orice vis, orice amintire, orice evocare a unei vîrste de aur pare, de fapt, a se întemeia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Istrati, brăileanul fiind mai năsos. Ceea ce izbea la el era fixitatea privirii, atenția nemaipomenită a privirii, care nu se îndrepta totdeauna către convorbitor sau spre ceea ce vedea; era o privire atentă, întoarsă asupra lui însuși, asupra senzațiilor lui, poate. Pare ciudat, și probabil că acest lucru s-a mai corectat cu timpul, dar lui Marin îi era foarte greu să înțeleagă punctul de vedere al altuia, nu vorbesc neapărat de mine, care îi eram atât de diferit, ci în general punctul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]