9,485 matches
-
condamnarea la moarte ori ad metalla. Execuțiile capitale aplicate soldaților creștini au fost mult mai frecvente decât cele ale civililor; aveau loc în timpul și în afara persecuțiilor declarate. Procesele soldaților creștini erau cauzate de ostilitățile statului roman față de creștinism și de climatul de rigoare instaurat în armată de anumiți împărați, pentru limitarea declinului disciplinei militare. Trezirea interesului împăraților pentru respectul religiei de stat, era doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai lesne. Condamnarea la moarte a unui militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
repudierea Octaviei, matrimoniul lui Nero cu Popeea, ruptura cu clasa senatorială și abandonarea tradiției iulio-claudiene. Anterior anului 64 autoritățile romane deciseseră să dea curs acuzațiilor contra creștinilor, declarați dușmanii Romei, fiind adepții unei superstitio externa. Dovada evidentă a existenței acestui climat general de acuzații împotriva Bisericii primare, creată de statul și de poporul roman, anterior incendiului din anul 64, se poate vedea din conținutul primei scrisori a sfântului Petru - scrisă cu certitudine în anul 63 sau în prima jumătate a anului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi putut înfăptui pe deplin răzbunarea, dacă ne-ar fi stat în putință să răspundem răului cu rău?. Ar fi lipsit de profunzime și chiar neistoric să nu observăm că incendierea palatului lui Dioclețian (februarie 303), are loc în timpul unui climat încins, de la începutul secolului IV, care a marcat multe excese ale creștinilor fanatici: rebeliuni militare, sfâșieri în public ale edictelor imperiale, distrugeri de statui păgâne, revolte împotriva autorităților constituite și masacrări de soldați. Montaniștii, din timpul său, nu s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Iliricul: trupele gallice ale lui Iulian, care pornesc împotriva lui Constantius II (337-361) adorau zeii. Începând din secolul III, a crescut progresiv procentajul barbar, iar acestui fenomen îi răspundea renunțarea elementului roman din serviciul militar. Preocupările derivate din sfera climatului imperial în fața acestei situații sunt cunoscute. Anonimul scrierii De rebus bellicis descrie preocuparea iuliană pentru apărarea frontierelor și crearea unei armate care să nu depindă de țărănime și nici de barbari. Renumita lege a lui Valens (364-378) din 375 care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spirite patriotice, exprimate printr-o tot mai mare considerație pentru armată. În secolul V, religia creștină a fost incapabilă ori a renunțat să se califice contrapunându-se statului imperial. Biserica era aliată sau supusă statului, în funcție de împrejurările politice. În acest nou climat, obiecțiile din secolele anterioare față de serviciul militar, care au mai reprezentat unele cazuri izolate specifice unei interne și personale exigențe de coerență, începeau treptat să dispară: noile mentalități le-au substituit pe cele vechi. Organismul militar, care trebuia să înfrunte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iarăși, al lui Aristotel și, de altfel, al "oricărui orator tradițional"235, recapitulează demonstrația (reamintind efectele negative ale retragerii imediate din Vietnam), (re)construiește ethos-ul (președintele "angajându-se să conducă națiunea cu forță și înțelepciune"236) și restabilește "un climat emoțional adecvat"237, prezicând succesul strategiei alese, în baza unei "istorii americane" de astfel de succese, al căror exemplu îl dă cine altul? președintele american Woodrow Wilson. În acest moment, criticul Forbes Hill se oprește, o clipă, asupra întregului raționament
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
poate da seama, în general, de discursul politic, într-o manieră cât se poate de elocventă. Mai mult, în cazul particular al lui Ronald Reagan, paradigma narativă este cu totul binevenită, deoarece "predominanța formei narative în retorica lui Reagan stabilește climatul interpretării în lumina căreia (președintele adăugirea mea) a fost privit și judecat"523. Dacă, într-adevăr, frecvența narațiunii în retorica lui Ronald Reagan nu a putut trece neobservată și, mai mult, unii critici au demonstrat chiar faptul că poveștile președintelui
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Dee Fink (2003, pp. 1-22) procedează la o listare a celor mai evidente dintre acestea : • angajarea elevilor în învățarea proprie, • participarea intensivă a clasei, • alegerea căilor semnificative de studiu, • utilizarea de valori din viața reală, • folosirea experiențelor proprii extrașcolare, • crearea climatului instituțional de facilitare, stimulare, evaluare, sprijin, • construirea cunoașterii în mod activ, • învățarea prin relatare, nu memorizare, • formarea prioritară de competențe, • învățarea prin colaborare și cooperare, • recursul la diversitatea acțiunilor de învățare, • atribuirea de responsabilități, împuterniciri, • evaluări prin refere la criterii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
proprii. • Adresarea de întrebări de înțelegere. • Efectuarea de investigații directe, experiențe. • Utilizarea feedbackului continuu, a metacogniției. • Aplicarea de idei, soluții și în alte situații. Asigurarea de legături directe cu alte surse de informare. • Conturarea de oportunități de învățare exploratorie. • Crearea climatului de învățare activă prin colaborare. Asigurarea instrumentelor pentru învățarea independentă. Roluri Acțiuni, strategii și competențe ale educatorului • Organizarea de acțiuni diferențiate, sarcini, strategii. Promovează, incită • Formularea de întrebări-problemă, ipoteze. • Prezentarea de sarcini, conflicte cognitive, cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Gestionarea obiectivelor, conținuturilor, mijloacelor, stilurilor, siRoluri Acțiuni, strategii și competențe ale educatorului tuațiilor, obstacolelor. • Coordonarea rolurilor, modurilor de implicare și afirmare. • Echilibrarea relației autoritate-libertate în toate acțiunile. • Afirmarea conduitei de tip leadership, ca stil flexibil de coordonare, stimulare, îndrumare. Crearea climatului de colaborare, respect, sprijin reciproc. • Adaptarea la situațiile concrete ale afirmării educaților. • Formularea de decizii pentru atingerea obiectivelor. • Rezolvarea problemelor conflictuale apărute, a abaterilor, a obstacolelor, a dificultăților. • Apelarea la conducerea participativă, la cea prin motivare a educaților în cunoaștere
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
motivare a educaților în cunoaștere, formare. Evaluează, reglează • Observarea conduitei educaților în procesul cunoașterii. • Analizarea critică, cauzală, comparativă, criterială. • Interpretarea rezultatelor, argumentelor, întrebărilor, soluțiilor formulate. • Aprecierea ținutei științifice a modului de receptare, căutare, exprimare, învingere a dificultăților. • Analizarea continuă a climatului, conduitei constructiviste, a afirmării fiecărui educat. • Aprecierea rezultatelor în context, a progresului propriu în construcție, fără competiție între educați. • Utilizarea criteriilor nestandardizate în aprecierea nivelului de interiorizare, colaborare, motivare, participare. • Verificarea continuă, monitorizarea, observarea construirii individuale a cunoașterii în clasă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evaluare a noii învățări, • a modului de proiectare a activității, • a metodologiei de învățare prioritară, • a rolului colaborării în învățare, • a rolului interdisciplinarității, • a modului de personalizare a învățării, • a modului de raportare la contexte, • a modului de organizare a climatului necesar. ► Prioritatea acordată formării competențelor necesare pentru învățarea continuă, prin crearea mediului facilitator construirii cunoașterii prin operare directă cu informațiile și materialele-suport date, prin utilizarea comunicării variate, a gândirii critice și a rezolvării de probleme din contexte reale, prin evaluarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Caracteristici. Consecințe Factori de dezvoltare și sociali Influențele sociale asupra învățării Învățarea este influențată de interacțiunile sociale, de relațiile interpersonale, de comunicarea cu ceilalți. Educatorul să faciliteze oportunități adecvate acestora, să încurajeze flexibilitatea gândirii, competențele sociale, colaborarea în contextul instrucțional, climatul stimulativ, automotivarea, autoreglarea. Diferențele individuale ca factori Diferențele individuale în învățare Ele definesc alegerea strategiilor, abordărilor, abilităților de învățare și au funcție prioritară în experiențele câștigate. Ele se referă la date ereditare, capacități, preferințe, valori culturale câștigate în mediul propriu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tuturor domeniilor psihice, sociale, culturale antrenate. Acesta implică construirea contextului pentru relații interpersonale și conexiuni, alegerea strategiilor pentru diferențe individuale și după diversitatea acestora, aplicarea strategiilor pentru autocontrol, verificarea eficacității practicilor instruirii pentru aceste diferențe, apelul la învățarea în context, climat, comunicare, colaborare. Ca model educațional, el mai cuprinde încă și: • rolurile reflecției, • ale materialelor variate, • ale instrumentelor de control, • ale îndrumării manageriale, • ale autocontrolului, • ale afirmării autonomiei, • ale consecințelor în afirmarea aplicării leadershipului, • ale definirii proprii a performanței așteptate, • ale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
microparadigme, modele orientate spre procesele învățării: • predare și învățare, • comunicare, • reglare, • autoreglare a învățării, • afirmare a gândirii raționale și critice, • formare a abilităților de învățare (cognitive, metacognitive, afectiv-motivaționale), • învățare a colaborării în grup (organizare, monitorizare, negociere, construcție a cunoașterii, comunicare, climat), • învățare a reglării (gândire critică și independentă, critică, structurată, feedback continuu, reflecție, realegere a strategiei, autodirecționare a învățării), • afirmare progresivă a independenței, orientare a proceselor învățării (adaptare, reglare după particularități, evoluție a contextului, reglare, monitorizare externă, exersare a metacogniției, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reflecții, ipoteze asupra procesului și rezultatelor învățării. Față de realizarea curriculumului clasic (centrat pe conținut, pe predare-transmitere), educatorul, ca semn al înțelegerii noii paradigme, își asumă noi roluri metodologice și îl interesează atunci ce tipuri de activități oportune să conceapă, ce climat să creeze în clasă, cum să sprijine învățarea, cum să relaționeze cu clasa, cum să-și definească stilul. Pedagogic, înseamnă apelul la instruirea constructivistă, prin punerea în situații, câștigarea de experiențe de cunoaștere, formarea de capacități și competențe de învățare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
să provoace activizarea, colaborarea și cooperarea, să folosească sarcini și metode de cercetare, să alterneze cu rolurile clasice (cum stabilește sarcinile, cum proiectează activitatea astfel, cum pregătește educații pentru construirea înțelegerii, cum folosește modelarea, cum antrenează educații separat, cum creează climatul necesar, cum folosește feedbackul sau cum și când, cât intervine). Iar noile roluri ale educatului se concentrează acum pe responsabilizarea în învățare, prin afirmarea maturității intelectuale, a înțelegerii necesității de a rezolva sarcinile independent, a marcării contribuției la procesul de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la behaviorism, la educația egalitară, la standardizare, dar exprimând și noile așteptări ale societății, ale educaților privind nevoia: • de valorificare a valorilor individuale, • de atingere a idealului dezvoltării fiecăruia, • de înlăturare a diferitelor aspecte critice ale școlii, • de schimbare a climatului, a interrelațiilor din clasă, de realizare a unui management mai eficient în clasă, • de pregătire pentru realizarea de performanțe în viața socio-profesională ulterioară, • de dezvoltare a motivației, • de facilitare a dezvoltării individuale în comunitatea clasei. În sinteză (Brossard, 1999, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
complexe reale, iar nu a cum reproduc sau aplică simplu informațiile date. • Realizarea diferențierii și individualizării, în mod flexibil, pe capacitățile și competențele de bază, cu varierea metodologică, fără constrângeri ale timpului sau ale situațiilor. • Oferirea de către educator, în noul climat, a unui leadership sustenabil, real, de stimulare a învățării centrate pe educat, de includere a acestuia în morala comunității, dar cu introducerea și a educatului însuși în consolidarea unui model propriu de automanagement al acestei învățări. Dacă acum calitatea învățării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
includere a acestuia în morala comunității, dar cu introducerea și a educatului însuși în consolidarea unui model propriu de automanagement al acestei învățări. Dacă acum calitatea învățării a devenit o problemă a comunității (școală, clasă), atunci trebuie să se asigure climatul corespunzător, atmosfera de descoperire, luarea de decizii optime, unde se dezvoltă capacitatea de reflecție, se echilibrează balanța între normele profesionale și dispozițiile personale ale educatorului, se mărește eficiența predării-învățării ca alternativă, se creează un nou tip de relații, pentru colaborare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unde se dezvoltă capacitatea de reflecție, se echilibrează balanța între normele profesionale și dispozițiile personale ale educatorului, se mărește eficiența predării-învățării ca alternativă, se creează un nou tip de relații, pentru colaborare, comunicare, nou stil de activitate. • Aplicarea în acest climat a spiritului democratic, cu creșterea responsabilității, promovarea eficienței organizaționale, formularea de expectanțe pentru noi roluri, eliminarea diferitelor frustrații sau dezechilibre, menținerea disciplinei, a ordinii și stabilității, asigurarea condițiilor pentru activitatea de calitate, rațională, afirmarea critică, etică, cu întărirea motivației, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a deveni obiective explicite ale formării și dezvoltării sale profesionale (Tollefson și Osborn, 2008, pp. 14-28) și a completa profilul său de competență: confidență, umilitate, compasiune, sprijin, facilitare, autoritate stimulativă, angajare practică, grijă pentru condițiile mediului pedagogic nou, menținere a climatului constructivist, echilibrare și diferențiere a sarcinilor, formulare continuă de reflecții, flexibilitate în adaptarea metodologică, organizare a comunicării variate, sprijinire a înțelegerii și rezolvării problemelor complexe și a rolurilor asumate, bazare pe motivație intrinsecă nu pe coerciție, antrenare a educaților în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reală pentru transferul cunoașterii, • includerea, folosirea, evaluarea noilor tehnologii TIC pentru diversificarea informării, • antrenarea educaților în proiectarea activităților și a condițiilor specifice, • dezvoltarea temelor de învățat prin colaborare, • oferirea de oportunități și pentru satisfacerea altor dorințe individuale ale educaților, • organizarea climatului adecvat, în care centrarea pe educat este dominantă. 4.6. Centrarea pe educat (pe învățare) versus centrarea pe educator (pe predare) Încă din anii '80 s-au conturat cercetări, în sensul obținerii consensului în promovarea unei noi paradigme, desprinse din
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
puțină atenție sau deloc grupului, care perturbă activitatea clasică. • Nu se discută rezultatele între elevi, fiind competiție. • Sunt ignorate sarcinile rezolvabile în grup și nici liderii nu sunt activați. Nu se sprijină procese de grup pentru ridicarea calității lui, a climatului de învățare. Relații, atitudini • Bazarea pe colaborare, cooperare, interactivitate, cu susținerea dinamicii lor. • Se stabilesc relații personale, de parteneriat, în timpul ghidării învățării, cu sarcini și îndrumări individualizate, integrare în mediul apropiat de realitate. • Atragerea în participare și a educaților cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]