8,426 matches
-
dreapta să își ocupe pozițiile, dar nu a făcut-o. După ce flancul drept (condus de Luxembourg) și-a ocupat pozițiile, aproximativ la ora 10 deschide focul asupra infanteriei inamicului, lovind cu eficacitate. Aripa stângă franceză condusă de locotenent-generalul Jean Cristophe, conte de Gournay, începe atacul cu un asalt al cavaleriei, dar uciderea lui Gournay provoacă dezordine în rândurile cavaleriei, iar aceasta se retrage la Fleurus pentru a se regrupa. Totuși un alt asalt al cavaleriei flancului drept are mai mult succes
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
Spaniei și constituia un coridor de legătură natural între cei doi aliați, deci Ludovic al XIV-lea aproape i-a impus Ducelui de Savoia alianța cu franco-spaniolii din motive strategice. Ducele de Savoia, susținut de verișorul său Eugen de Savoia, conte de Soisson și mare conducător al trupelor imperiale, a intuit că de data aceasta partida principală dintre Franța și Imperiul Habsburgic se va juca în Italia, nu în Flandra sau Lorena. Convins de acest fapt s-a aliat cu Imperiul
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
moment, după ce a respins atacul cavaleriei ducelui de Orléans, victoria era o chestiune de timp. Cavaleria imperială a fost reorganizată de prințul Eugen, iar francezii, inferiori numeric au fost constrânși să fugă peste râul Po, abandonând aripa stângă propriului destin. Contele Wirich Philipp von Daun a ordonat garnizoana orașului și s-a năpustit asupra aripii stângi franco-spaniole, care, copleșită a luat-o la fugă pentru a-și salva viața. Sute de soldați s-au înecat în apele râului Dora Riparia. În
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Condé, el a continuat să folosească titlul de Duce de Bourbon, titlul cu care a fost cunoscut și soția sa. Mărie Anne a fost fiica cea mare a Mariei Thérèse de Bourbon și a soțului acesteia, François Louis, Prinț de Conți. Tatăl ei nu a întors afecțiunea soției sale; el a dus o viață libertina, având numeroase aventuri cu membri de ambele sexe. Viața lui scandaloasa a cauzat tensiuni și l-a îndepărtat de familie. Mărie Anne s-a nascut prințesa
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
sexe. Viața lui scandaloasa a cauzat tensiuni și l-a îndepărtat de familie. Mărie Anne s-a nascut prințesa de sânge la Palatul Versailles. De la naștere până la căsătorie, la vârsta de 24 de ani, a fost cunoscută că "Mademoiselle de Conți", derivat din titlul tatălui ei. Mărie Anne a fost cel mai mare din cei șapte copii, desi numai trei au ajuns la vârsta adultă: fratele ei mai mic, Louis Armând, care îl va succedat pe tatăl ei că Prinț de
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
derivat din titlul tatălui ei. Mărie Anne a fost cel mai mare din cei șapte copii, desi numai trei au ajuns la vârsta adultă: fratele ei mai mic, Louis Armând, care îl va succedat pe tatăl ei că Prinț de Conți în 1709 și sora ei mai mică "Mademoiselle de La Roche-sur-Yon" care va muri fără copii. Mărie Anne a fost considerată cea mai frumoasă dintre cele două surori. S-a împăcat cu mama ei după decesul tatălui ei în 1709. A
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Grigore Ventura și Alexandru Bogdan-Pitești. Cum Luchian a paralizat,și Grigore Ventrura a decedat în anul 1907, Petrescu a rămas doar cu controversatul Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont căruia i-a găsit porecla de „"Foca savantă"” sau „"contele de Brăila"” așa cum Vermont se autointitula. Nicolae Petrescu-Găină și-a câștigat toată viața existența din vânzarea caricaturilor pe care le realiza. Lucrările le publica prin revistele satirice și ziarele cotidiene sau periodice ale timpului său. Multe lucrări le expunea și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Curte. În încercarea ei de a-și recâștiga poziția pierdută, ea a provocat sau a încurajat conspirații la curte, cum ar fi afacerea Buckingham (1623-24), care a compromis-o pe regină, intriga împreună cu iubitul ei englez, Henry Rich (mai târziu conte de Olanda), și cu alți aristocrați de rang înalt împotriva Cardinalului Richelieu, complicitatea ei în conspirația iubitului ei, contele de Chalais, cu intenția de a-l înlocui pe Ludovic al XIII-lea cu fratele său, Gaston d'Orléans. Chalais, profund
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
cum ar fi afacerea Buckingham (1623-24), care a compromis-o pe regină, intriga împreună cu iubitul ei englez, Henry Rich (mai târziu conte de Olanda), și cu alți aristocrați de rang înalt împotriva Cardinalului Richelieu, complicitatea ei în conspirația iubitului ei, contele de Chalais, cu intenția de a-l înlocui pe Ludovic al XIII-lea cu fratele său, Gaston d'Orléans. Chalais, profund implicat, și-a pierdut capul la 19 august 1626, în timp ce ducesa de Chevreuse a fugit în ducatul Lorena unde
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
septembrie 1637 Marie de Rohan a părăsit Tours deghizată în bărbat și a plecat în Spania. Simțindu-se neconfortabil la curtea regelui Spaniei, Marie decide să meargă în Anglia la 25 aprilie 1638. Acolo se întâlnește cu foștii ei iubiți, Contele de Olanda și Montaigu. A recventat un grup de aristocrați francezi nemulțumiți și complotori încercând în același timp să-și recâștige creditul asupra Annei de Austria și chiar a lui Richelieu. Pentru a scăpa de soțul ei care a venit
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
de Austria și chiar a lui Richelieu. Pentru a scăpa de soțul ei care a venit la Londra după ea, s-a refugiat în Flandra spaniolă șa 8 mai 1640, deci într-o țară inamică. Acolo ea a sprijinit complotul contelui de Soissons și a conspirației Cinq-Mars. În urma deceselor succesive ale lui Richelieu și Ludovic al XIII-lea, regina Anna de Austria a devenit regentă și autorizează ca ducesa să se întoarcă la Paris.
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
al VIII-lea, aflat la Napoli (pe care îl cucerise în februarie 1495), fiind înștiințat de constituirea Sfintei Ligi, a realizat pericolul de a fi blocat în sudul peninsulei și a părăsit orașul pe 20 mai 1495, lăsându-l pe contele Gilbert de Montpensier, în calitate de vicerege, cu o parte din trupe. S-a îndreptat spre nord, cu intenția de a-și croi drum spre Franța, înfruntând armatele Ligii. Bătălia decisivă s-a dat la , în Lombardia, pe 6 iulie 1495. Deși
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
(1588 - 30 aprilie 1631) a fost fiica Ducelui Henri de Guise și membru al Casei de Lorena. Ea s-a căsătorit cu François de Bourbon devenind Prințesa Conți. Louise Marguerite s-a născut la "Chateau de Blois", în afară Parisului. A fost al 13-lea copil din cei 14 ai Ducelui Henri de Lorena și ai Catherinei de Cleves. Fratele ei Claude, Duce de Chevreuse a fost soțul
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
a bunicii paterne, Anna d'Este. Louise Marguerite a fost considerată o mare frumusețe la Curte. A fost iubita lui Henric al IV-lea al Franței, viitorul ei văr prin căsătorie. Soțul ei a fost François de Bourbon, Prinț de Conți. El era fiul lui Louis de Bourbon, Prinț de Condé și a soției acestuia, Eléanor de Roucy de Roye. François era văduv după ce își pierduse prima soție, Jeanne de Coësmes, în 1601; căsătoria a rămas fără copii în ciuda mariajului de
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
-lea, inițiatorul căsătoriei, voia să se căsătorească el însuși cu ea, însă acest lucru era improbabil ea făcându-și apariția la Curte când Henric al IV-lea era deja îndrăgostit de Gabrielle d'Estrées. La 8 mai 1610, Prințesa de Conți a născut la Palatul Luvru o fiică, botezata Mărie. Copilul a murit la 12 zile după naștere și a fost înmormântată la biserică Saint-Germain-des-Prés. Decesul lui François la 2 august 1614 a lăsat-o pe Louise Marguerite văduva la 26
Louise Marguerite de Lorena () [Corola-website/Science/335615_a_336944]
-
La următoarele legislaturi a fost reales fără a avea contracandidat, fiind deputat până în 1918. Ca deputat, alături de Ștefan Cicio Pop, Roman Ciorogariu și Ioan Lupaș, a refuzat să semneze actul de loialitate către monarhia austro-ungară cerut de prim-ministrul Ungariei, contele Ștefan Tisza. La 1 decembrie 1918 a fost ales în Marele Sfat Național Român.
Vasile Damian () [Corola-website/Science/335627_a_336956]
-
rege al Scoției după decesul tatălui său, la 7 iunie 1329, la vârsta de 5 ani, 3 luni și 3 zile. David și soția sa au fost încoronați la Scone, la 24 noiembrie 1331. În timpul minoratului sau, Șir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoției de "Act of Settlement" în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Măr, ales de adunarea magnaților Scoției la 2 august 1332
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
Scone, la 24 noiembrie 1331. În timpul minoratului sau, Șir Thomas Randolph, Conte de Moray a fost numit Gardian al Scoției de "Act of Settlement" în 1318. După decesul lui Moray la 20 iulie 1332, el a fost înlocuit de Donald, Conte de Măr, ales de adunarea magnaților Scoției la 2 august 1332, la Perth. Zece zile mai târziu, el a fost ucis în Bătălia de la Dupplin Moor. Șir Andrew Murray de Bothwell, care era căsătorit cu Christina, sora regelui Robert I
David al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/335715_a_337044]
-
1150 și a durat mai mult de un secol. Primul eveniment istoric în legătură cu grupurile de secui care locuiau în Transilvania a fost înregistrată de o cartă regală a lui 1250, care narează un loc de acțiune militară. Conform Cartei, Ivachin, contele de la Sibiu a condus o armată de sași, [[români] ], secui și pecenegi și a ocupat cetatea [[Vidin]], la începutul anilor 1210. Secuii par să se fi stabilit inițial în sudul Transilvaniei, dar de aici, grupurile secuiești s-au mutat în
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea lor punea in pericol stabilitatea în regiune, asigurata prin tratatele cu sultanul egiptean As Salih Ayyub. Dar, la scurtă vreme după plecarea lui, conflictul
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Estoril, împreună cu infanta Pilar de Borbon y Borbon Sicilii. Prima căsătorie și urmașii. Isabel să căsătorit cu data de 16 iulie 1955, cu Mortera Leoncio González de Gregorio și Martí (Madrid, 29 octombrie, 1930 - Soria 23 februarie 2008), 3 familia conților din Puebla de Valverde, cu care a avut trei copii: 4 La 11 decembrie 1955, după moartea fără voia tatălui său, Luisa Isabel Alvarez de Toledo, a fost declarat moștenitor unic printr-o hotărâre judecătorească din 10 aprilie 1956, devenind
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
obține pentru a compensa insula spaniolă a cărei proprietate a fost expropriat ca urmare a Revoluției cubaneze. Ducesa de Medina Sidonia deținute de proprietate pe insula și acțiunile Tropical, unul dintre cele mai mari fabrici de bere din țară, moștenirea Conților de Mortera. Cu toate acestea, desi negocierile au fost reluate de guvernele Adolfo Suarez și Felipe González, cănd ducesa să întors din exil, ea a spus: "Tot ce am vrut să spun despre Cuba am spus în 1965" în articole
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
Palfy, Budapesta). Întorcându-se la München, Lenbach a fost chemat la Weimar pentru a fi nominalizat ca profesor al Academiei de Arte Frumoase de la München. După puțin timp după ce a preluat funcția de profesor la academie, l-a cunoscut pe contele Adolf Friedrich von Schack care i-a făcut o serie de comenzi de copii pentru colecțía pe care acesta o dețínea. Ca urmare Lenbach s-a întors în Italia unde a făcut copii după multe opere celebre. În acest timp
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
de interdicția lui Lunardo, lucru care o face să se îndepărteze de Simon, soțul Marinei, care a apărut între timp. La scurt timp după scurta altercație dintre Marina și soțul ei, sosește în casa lor Felicia, soțul ei Canciano și contele Riccardo, un prieten al Feliciei. În timp ce Riccardo încearcă să aibă o conversație cu vorbărețul Canciano, Felicia dezvăluie planul Marinei de a-i pune față în față pe Lucietta și Felippetto. Simon se întoarce acasă. Al doilea act se deschide cu
Bădăranii (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335770_a_337099]
-
Margaritei, îi spune Luciettei despre planificata căsătorie, inclusiv angajamentul pe care Felicia l-a luat de a programa o întâlnire între viitorii soți pentru ca aceștia să se vadă înainte de căsătorie. La scurt timp, Felippetto vine îmbrăcat ca o femeie, împreună cu contele Riccardo, îmbrăcat la fel. Cei doi sunt plăcuți la vedere. Cu toate acestea, plăcuta întâlnire este întreruptă brusc de revenirea neașteptată a lui Lunardi, Simon și a lui Canciano. Lunardi anunță în mod neașteptat femeile că mariajul va avea loc
Bădăranii (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335770_a_337099]