8,953 matches
-
zgâlțâie ca o budincă. Bun, așteptăm. Lăsăm timpul să treacă. Ce e timpul, În fond? Kant credea că e o formă apriorică a intuiției, Parmenide, o iluzie. Întrebat la rândul său, Sfântul Augustin a ridicat din umeri și s-a culcat, iar apoi, când s-a trezit, tocmai veneau vandalii, așa c-a uitat de problemă. Așadar, ne putem permite să lăsăm câteva secunde să lunece pe lângă noi. Când râsul i s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ne-am trezit cu bătăi violente în geam. Era Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule, dă-mi, bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă, abia ne-am culcat. - Nu mă lăsa, Ovidiule, se ruga Titi pupîndu-și buricul degetelor. Bă, ce fată! Făcu loc unei femei în blană, pe jumătate adormită. Era Madlen. Scăldată de plăcere, fața albă și lată a băiatului strălucea. - Ești, tu, băiat bun, Ovidiule. Să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmbăta, lui Mitică nu-i mai păsa de nimeni. Se așeza cu curul pe șine în gară și cînta: Calic e rău, Chiabur e greu; Da-i mai bine cum fac eu: Toată ziua beu și cînt Și sara mă culc flămînd. Dacă ai chef să nu faci nimic, lenea poate deveni putere. Tovarășu’ viciu cunoștea acest sentiment încă dinainte de a ajunge persoană oficială. De aceea se străduise să atingă, în această privință, cele mai înalte culmi. Avea chef să-l
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
m-am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și pătrunde un pic mai adânc, mulțimea de oameni crește pe măsură ce tramvaiul se apropie de întinderile urbane, înghesuiala înlesnește comunicarea între tineri și bătrâni. Între cei de sus și cei de jos, mai cu seamă jos. Femeia trebuie să se culce mereu dedesubt, în cazul ăsta însă nu e culcată, ci stă în picioare, în față. O mână vine din urmă cu precauție, pe pipăite, deși n‑a chemat‑o nimeni. Cu taote astea ea vine. Se mișcă în direcția sânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
crește pe măsură ce tramvaiul se apropie de întinderile urbane, înghesuiala înlesnește comunicarea între tineri și bătrâni. Între cei de sus și cei de jos, mai cu seamă jos. Femeia trebuie să se culce mereu dedesubt, în cazul ăsta însă nu e culcată, ci stă în picioare, în față. O mână vine din urmă cu precauție, pe pipăite, deși n‑a chemat‑o nimeni. Cu taote astea ea vine. Se mișcă în direcția sânilor Annei, de parcă acolo i‑ar fi locul. Anna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tu te și instalezi în pat cu alt bărbat. Iar acest bărbat e contabilul de jos, pe care‑l observ eu de ceva vreme. Dar n‑am de gând să mai asist mult la chestiile astea. Nu, Otti, nu mă culc cu nici un alt bărbat în afară de tine și asta mi‑e prea de‑ajuns. Aiurea, trăiești doar pentru clipele în care ești cu impotentul ăla! Ba nu, nu trăiesc pentru clipele astea, ci numai pentru copiii mei și pentru educația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu poate, fiindcă n‑are gândire logică. Din păcate, când tata vrea să plece în Waldviertel, cărțile filosofice ale lui Kant, Hegel și Sartre trebuie să rămână acasă, nici nu încape discuție. Dacă mă‑ntroc și văd că te‑ai culcat iar cu contabilul ăla, fac moarte de om. Dar azi nu voi mai țipa la tine, ca de obicei, fiindcă ai ignorat deja de multe ori, fără să‑ți pese, aceste avertismente; nu, astăzi te anunț calm, dar tăios, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spus deja. Era care va să zică un simpozion al blondelor. Deși ne ambalam În direcții diferite: eu, nemernicul, pus pe confidențe ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să fie pus la punct, poate chiar părea că vrea s-o ia la fugă, să scape. Leac nu și-a dat atunci seama, nici n-a stat să analizeze. L-a pocnit pe agent drept În față, l-a culcat la pământ cu o singură lovitură. L-au Înconjurat repede șoferul și inspectorul În civil, l-au bruscat, i-au sucit mâinile la spate, el nu s-a mai Împotrivit, Își dăduse deja seama că gafase. Dar era mulțumit, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe genunchi. Tălpile reîntâlniră nisipul fierbinte. Ridică privirea spre gura de foc a cerului. Se culcă pe pânza aspră și fierbinte. Vera se afla alături, și soțul și cumnata și prietenul Lucian. Interceptă mișcări scăzute, foșnete, incerte rotiri de brațe. Simți ceva-cineva mângâindu-i umerii, spatele, până la dunga slipului și din nou, sub brațe. Ești ars
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mare plăcere, e drept, s-o refuzi. Să simtă că ești solidar cu mine. Urmase o lungă tăcere, nici n-ar mai fi fost de adăugat mare lucru. Într-un târziu, Lucian îl invitase la masă. Refuzase, dorea să se culce, să doarmă adânc. Continuară, totuși, întoarcerea spre oraș, tot pe jos. Cu pași rari, târșiți, de parcă întrevederea prea darnică îi epuizase ; așa și era. Apoi se mai întâmplase ceva, Lucian mai adăugase nu-și amintea ce, nu-și mai amintea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut că, n-am vrut să, mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-atâtea ori își propune ca duminică seara să adoarmă devreme, dar totdeauna se ivește ceva, dimineața de luni o găsește anchilozată, sfârșită. Îl zărește pe inginerul-șef, ieșind de la poștă. Grăbește pasul : i-ar plăcea să-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dor îngenunchiat Elena Marin Alexe Iubirea mea, ce dor îmi e de tine. Mă culc și-adorm în lacrima din mine, Căci între noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
20. Și bărbații lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaților lui Beniamin, și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor înaintea cetății Ghibea. 21. Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghibea, și în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci și două de mii de oameni din Israel. 22. Poporul, bărbații lui Israel, s-au îmbărbătat, și s-au așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezaseră în ziua întîi. 23. Și copiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fiilor fratelui meu Beniamin?" Domnul a răspuns: "Suiți-vă împotriva lui." 24. Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua. 25. Și în aceeași zi, Beniamiții le-au ieșit înainte din Ghibea, și iarăși au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toți în stare să poarte armele. 26. Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel; au plîns și au rămas acolo înaintea Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
văzînd prăpădul care avea să-i ajungă. 42. Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel, și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc. 43. Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în fața cetății Ghibea înspre soare răsare. 44. Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
cu femeile și copiii. 11. Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvîrșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat." 12. Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat și le-au adus în tabără la Silo, care este în țara Canaanului. 13. Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stînca Rimon, și să le vestească pacea. 14. În timpul acela Beniamiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între ele, astfel Încât să alcătuiască un triunghi. Am legat cozile sulițelor Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcu tărăboi de câteva ori. Am mâncat ceva carne uscată și am băut lapte. Aban nu ne-a dat voie să Înghițim decât câteva guri de apă. Apoi, ne-a dat din ierburile lui care aduceau somnul și ne-am culcat. Ziua Începuse să se micșoreze. Când soarele prinse să coboare, strânserăm casa din piei și ne pregătirăm de plecare. Aban ne scoase de sub stânca scobită și ne urcă până pe culmea unei dune. Se Înnoptase deja. - Ia-te după Leul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o pădure Într-atât de deasă, Încât la Început, ne-a fost teamă să pătrundem În ea. Frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și ne-am culcat. Nu prea puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]