8,716 matches
-
Eu eram la Năvodari când am citit acel articol. L-am citit de zece ori, că eram În schimb de noapte. Era Într-un ziar adus de civili. Au zis: „Na, bă, citiți și voi ce se-ntâmplă”. Noi ne culcam și cu civilii... Și când am ajuns acasă, târziu, În libertate, mi-a adus aminte... „Măi, vreau să văd ziarul acela la o bibliotecă.” Nu era acel articol care l-am Învățat aproape pe de rost și din care le
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tăi. Și nu știai când Îți vine rândul. Și așteptarea asta a sfărâmat nervii... În timpul nopții n-ai avut voie să dormi, numai așa, pe spate. În schimb, au fost plantoanele, și ei au avut grijă să stea deținutul așa, culcat la spate, să nu să Întoarcă... Acolo stăteai izolat de lumea de afară mai mult de un an de zile, doi ani, și nu știai cum e afară. În cele din urmă, după bătaie incontinuă, după o presiune morală, psihică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveau, de fapt, unde să țină deținuții. Era numa’ o clădire În spate, Încă și-acuma este, și-n fund sunt niște cușculițe numa’ atâta, cât intra o saltea, că nici paturi n-avea, și jos pe saltele ne-o culcat. O săptămână am stat acolo, În cușcubițele acele’. Și după o săptămână ne-o-ncărcat În mașini și ne-o dus la Baia Mare... Acolo era gata deja noul sediu al Securității. Și-acolo am stat o lună de zile. Și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o, dintr-odată m-am Îngrășat foarte tare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut acolo... Când eram la Mislea la atelier și lucram, veneam la dormitor și ne culcam obosite de muncă. La Mircurea Ciuc nu făceai nimic toată ziua, aproape să-nnebunești... Și trebuia să faci ceva. Mai povesteam Între noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te Întinzi și ne ascundeam unde nu se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi, mai stăteam culcate, da’ n-aveai voie ziua să te Întinzi și ne ascundeam unde nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea În colțuri ne mai vâram și ne mai culcam și peste zi. Și În ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo Îs temperaturi foarte scăzute și de-aia eram totdeauna Îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână și toată lumea stătea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vină, dar vă spun despre ce-i vorba: ați fost reclamată că primiți oameni străini În apartament”. „La mine?” Că la mine nu venise nimeni. La fiica mea eu meream toată ziua de dimineața până seara, când veneam și mă culcam. „Cine o reclamat? No, știți ce? Aduce-ți-l aici În fața mea, vă rog foarte mult, și să spună-n fața mea cine vine și ce străini primesc eu În casă.” Zice: „Vedeți că sunt foarte mulți răufăcători pe care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trimes din fabrică țigări de ne-o ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu Iacob Cimpoca. Cum a fost eliberarea, vă mai amintiți? Toată noaptea am jucat table cu Cimpoca. Și Îi zic: „Mă’, Iacob, acuma dacă ne culcăm vine masa, ne stricăm somnul, mai bine ne culcăm după ce mâncăm”. Zis și făcut. Și el, din vârful patului, zice către mine: „Auzi, măi Pop!”. „Ce-i mă’, Iacob?” „Fă-ți bagajul, că te duci acasă”. „Măi”, zic, „tu ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe drum când am vinit acasă, cu Iacob Cimpoca. Cum a fost eliberarea, vă mai amintiți? Toată noaptea am jucat table cu Cimpoca. Și Îi zic: „Mă’, Iacob, acuma dacă ne culcăm vine masa, ne stricăm somnul, mai bine ne culcăm după ce mâncăm”. Zis și făcut. Și el, din vârful patului, zice către mine: „Auzi, măi Pop!”. „Ce-i mă’, Iacob?” „Fă-ți bagajul, că te duci acasă”. „Măi”, zic, „tu ai mâncat ceapa ciorii.” „Auzi, se deschid ușile... Fă-ți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eliberare? După ce m-au pus În libertate m-am Încadrat ca jurist la Cooperația Meșteșugărească, unde am funcționat până la 30 ianuarie 1959, când m-au arestat din nou. De data aceasta cum s-a Întâmplat? Era seara, Încă nu ne culcasem, și a venit peste noi comandantul raionului de Securitate, căpitanu’ șGheorgheț Andreescu, care a ajuns ulterior general... Acesta mi-a prezentat un mandat de percheziție și mi-a spus să nu fac nimic, deoarece casa era Înconjurată de securiști. Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a ținut În viață... Să știți că era o atmosferă bună În rândul nostru, al deținuților politici. Nu existau litigii, bătăi, lucruri din acestea cum aud că se petrec acum În pușcării... Seara, când mai aveam timp, până ne culcam, că stingerea era la ora 9, În ultima perioadă de pușcărie ne-a dat să citim cărți... Iar ca să Își bată joc de noi, mai ales de preoți, era pus câte un preot să citească Biblia Hazlie... care lua În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să putrezești În Închisoare. Lasă că o să fii condamnat!”. Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când ne culcam dormeam pe șold, și dacă schimba unu’ poziția, trebuia să se schimbe toți, așa eram de Înghesuiți... Aici la Uranus era o porcărie mare. Era și tunul ăla cu dejecții care se umplea și se revărsa pe jos și dădea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâncasăm... Și zic: „Bă, fraților, patru la pat”. Erau 11 paturi În toată camera... Patru inși În pat, doi la un cap, doi la un cap. Iar eu, cu un prieten, unu’ Nae Samoilă din Nucșoara, tot deținut..., ne-am culcat pe cimentul de pe jos. El avea o șubă, eu aveam zeghea și am pus-o pe mine... În timpu’ ăsta, cu noi era un doctor Ridichie, din Cușmir, Mehedinți. El fusese arestat mai de mult și-a avut niște țigări
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dimineața, acolo fugeam prima dată. Și un militar din ăsta În termen, când m-am dus la w.c., cu pistolu’ către mine, strigă: „Stai că trag!”. Zâc: „Ce-ai, mă? Ești nebun!?”. Chiar așa i-a zâs... „Stai că trag! Culcat!” M-am culcat. A tras cu racheta, domne, și-au venit un pluton de militari, c-un maior, cu căpitani... M-au legat cu mâinile la spate și m-au dus la colonie. Cu caii te-mpingeau, cu câinii erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prima dată. Și un militar din ăsta În termen, când m-am dus la w.c., cu pistolu’ către mine, strigă: „Stai că trag!”. Zâc: „Ce-ai, mă? Ești nebun!?”. Chiar așa i-a zâs... „Stai că trag! Culcat!” M-am culcat. A tras cu racheta, domne, și-au venit un pluton de militari, c-un maior, cu căpitani... M-au legat cu mâinile la spate și m-au dus la colonie. Cu caii te-mpingeau, cu câinii erau pe lângă tine... Vai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-n mine că... te tai cu sapa aicea și te Îngrop În porumb!”. Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu racheta... Când se trăgea cu racheta eram obligați să ieșim la marginea punctului de lucru... Ne-am culcat pe burtă, a venit de la colonie tot la fel, ajutoare, militari cu cai, cu câini. M-au luat, m-au legat cu sârme de picioare și de mâini la spate... Și aveam niște chiloți lungi pe mine, și așa m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țigară, pâine... Nu aveam nimic, nimic, numa’ rația... și nici n-a știut nimenea În doi ani și ceva de zile de noi, n-a știut unde suntem, cum suntem. Acolo au fost și deținuți de drept comun, și ne culcau pe burtă cu ăștia, da’ nu puteai să te vezi unul cu altul, că noi eram politici, ei erau de drept comun... Acolo eram mulți, vreo mie de oameni, și am stat doi-trei În pat... Doar că nu am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zicea că să stăm la aer, da’ nu ne lăsa cinșpe minute... Unde ați stat cel mai mult? În Galați am stat patru ani Înainte și patru ani pe urmă... Erau condiții proaste. Celulele erau mici, cât Încăpeai să te culci așa pe ciment... La Închisoare era unu’ Goiciu care, auzeam și noi acolo pe alții, că era bulgar, și era foarte rău cu noi. Un prăpădit. El a fost comandantul Închisorii și când ne-a arestat În ’50, și tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dat drumu’... ne-a dus la centru, la Luciu-Georgeni (sic!), și de acolo până la Țăndărei! Cum au reacționat cei de acasă când v-au văzut? Acasă s-a svonit că vin... O căruță mă aștepta la gară. M-am culcat În căruță... Da. Și când am venit, mama era la fântână aicea și plângea, că mama a fost cea mai iubită... ca orice copil. Și am zis: „Mamă, nu mai plânge, că am venit”... „Da, da’ nu te-am văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care locuiam era - se putea alt fel? - la fel de frig ca în toată România, țară aflată, după cum bine se știe, în drum spre cele mai înalte culmi de civilizație și progres; noaptea, când tem peratura se apropia de zero grade, ne culcam cu tot echipamentul de munte pe care-l aveam pe noi, inclusiv hanoracul, pe care ni-l trăgeam vitejește pe cap, cu gândul la zilele de vară... O aventură era și drumul de la Casa Scânteii până în Piața Romană, ca să ajungem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ieșeau la Șosea în echipajul lor sui-generis. Într-o trăsură-victoria, prințesa stătea drept, maiestuoasă, iar prințul Grigore, mărunțel, ghemuit între perne, de unde d-abia îl vedeai; iar un câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale în brâu. Era vechea tradiție și vechiul fast al Curților domnești din perioada fanariotă. Arnăuți nu mai erau decât câțiva în București, mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
el, într-un turn de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era așezat un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt vechi, pătat de ceară, murdar. Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mi-am amintit de plimbările pe care le făceam odinioară cu Eusebiu Camilar. La Udești, dealurile și cărările pe care am mers împreună mi-l evocă. Aci aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la soare, și m-am gîndit la duminicile în care tata, obosit de muncile de peste săptămînă, dormea, în ogradă, pe iarbă. Cînd se scula, îmi spunea mulțumit: „Bun somn am mai tras!” Vecinii - Costică al lui Dîrlea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]